_______________________________________________________________________________
Istoric
Comuna Moisei este amplasata in partea
de sud est a jud. Maramures la o distanta de 136 km de municipiu
Baia Mare. Geografic se gaseste amplasat in unitatea de relief
denumita Depresiunea Maramuresului la poalele Muntilor Rodnei
cu masivul Pietrosul in partea de sud si Muntii Maramuresului
in nord.
Moiseiul este o comuna foarte veche
si a facut parte din cnezatul de vale a Bogdanestilor primamentiune
fiind din anul1353.
În Moisei au existat înca
din secolul 18 doua biserici parohiale, biserica de jos a familiei
nobile Coman, si biserica de sus a familiei nobile Vlonga, cea
discutata aici.[1] Vechile biserici parohiale din Moisei au fost
aprinse de tatari la 1717, împreuna cu tot satul. În
locul lor, familiile nobile din Moisei si-au ridicat altele. Pe
acestea le-a vizitat epicopului de Muncaci Manuel Mihail Olsavszky
în 1751. Din descrierea sumara pastrata aflam ca amândoua
erau de lemn, acoperite cu dranisa si aveau turn cu doua clopote.
Ele au fost binecuvântate de episcopul Maramuresului Dositei
Teodorovici(1718-1733) iar antimisele au fost sfinsite de episcopul
de Muncaci Ghenadie Bizanczy (1716-1733).[2] Într-o conscripsie
din anul 1774, se afirma ca bisericile parohiale din Moisei erau
ridicate din lemn în anii 1720-21, dupa invazia tatara.[3]
Cele doua biserici au fost vizitate în 1857 de protopopul
de Viseu, Ioan Mihaly, care le afla în ruina,[4] Biserica
din sus, a disparut spre sfârsitul secolului 19, nu înainte
de a fi surprinsa într-o valoroasa imagine fotografica.
Biserica de jos a fost daruita în
aceeasi perioada parohiei Ruscova, unde a dainuit pâna în
1954. Lemnele bisericii de jos au fost refolosite la ridicarea
unei bisericuse în catunul Oblaz, în marginea Ruscovei,
unde se pastreaza si astazi.
Trasaturi
Biserica de lemn din Moisei Susani,
ctitorita de familia nobila Vlonga, este cunoscuta în principal
dintr-o imagine de pe la 1880, publicata de Gabor Várady
la începutul secolului 20.[5] Imaginea pastrata dezvaluie
în primul rând o biserica cu acoperis unic, caracteristic
celor mai vechi biserici de lemn din Maramures.[6] În fasa
intrarii exista un pridvor a carei structura apare afectata de
tasari, ceea ce presupune o discontinuitate structurala cu restul
bisericii si indica o etapa mai noua în istoria construcsiei.
Peste tinda apare un turn puternic, potrivit bazei sale, însa
nu foarte ridicat peste coama acoperisului, în stilul vechi
cunoscut în zona.
Note
^ Tit Bud 1911, 49. Date istorice.....
^ DAZO (Arhivele Nasonale din Beregovo, Ucraina) 151, 1, 839/1745,
fila 7.
^ MOL (Arhivele Nasionale Maghiare), C 99, XI.A, Maramoros 1774,
49.
^ Arhivele Nasionale, Cluj, Episcopia gr-cat Cluj-Gherla, 1271/1858.
^ Várady 1901, 291. O copie în format mare se pastreaza
în muzeul local din Moisei si este foarte asemanatoare unei
alte imagini pastrate în Bustina, partea de nord a Maramuresului,
în Ucraina, care este cert datata din anul 1880.
^ Babos 20
800px-Moisei_MM__bis_lemn_ca_1888
Biserica “Vlongenilor” fotografie
din 1880
Biserica din Jos
Biserica
se afla în catunul Oblaz, localitatea Ruscova judetul Maramures
si are hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”. Biserica
a fost ridicata pe locul actual în 1954, din lemnele fostei
biserici parohiale din Ruscova. În Ruscova, biserica de
lemn a fost adusa, la rândul ei, din parohia de jos a Moiseiului.
Chiar daca nu mai respecta formele initiale biserica de lemn din
Ruscova -Oblaz pastreaza în mare parte materialul original.
Se remarca câteva detalii vechi integrate în noua
constructie, îndeosebi portalul frumos sculptat de la intrare,
cu pisania de la 1779. Biserica nu este protejata de Legea Monumentelor
Istorice desi o merita cu prisosinsa, fiind un important document
istoric de secol XVIII pastrat în Valea Viseului.
Momentul ridicarii ei în parohia
Moisei Josani este surprins de pisania de pe portal. Textul pisaniei,
scris în limba româna cu litere chirilice, afirma
ca în anul „1779 din mila D[o]mnului acest lucru au
platit corat[or] Ion Hojda Coman”. În Moisei biserica
de jos era cunoscuta sub numele de biserica Comanestilor, ctitorita
de familia nobila Coman. La sfârsitul secolului al XIX-lea,
biserica de lemn din Moisei Josani, fiind înlocuita de o
noua biserica de zid, a fost daruita locuitorilor din Ruscova
a caror biserica fusese mistuita într-un incendiu. Pâna
în 1954 a fost amplasata în centrul comunei, ulterior
fiind mutata în catunul Oblaz.
Biserica este în prezent acoperita
cu tabla, iar peretii interiori sunt captusiti cu placaj, fapt
care îi altereaza aspectul initial. Din patrimoniul ei mobil
fac parte doua icoane valoroase: icoana de hram, „Sfântul
Nicolae”, pictata pe pânza, si o icoana a Mântuitorului,
care a fost restaurata.
300px-RO_MM_Ruscova_wooden_church_8[1] 300px-RO_MM_Ruscova_wooden_church_4[1]
250px-RO_MM_Ruscova_wooden_church_3[1]
Usa de intrare de la biserica “Comanestilor”
Biserica actuala este din piatra si
a fost zidita in anul 1840.In 1912 se adauga turnul si se repara
si scoala din ulita bisericii care ii apartinea cu suma de 50.000de
coroane provenita din vanzarea unor paduri.
La bisericile din Moisei au slujit potrivit
documentelor urmatorii preoti:
1722 pr. Timotei
1749 pr. Nicolae Coman si Stefanus Ivasco
1763-1768 Nicolae Coman si Mihai Coman
1782 pr. Timoteu
1791 pr. Coman Pantelemon
1800-1813 pr. Georgiu Mihali
1813-1831 pr. Nicolae Hojda si Timotei
Hojda
1832-1843 pr. Ioan Man
1844-1878 pr. Andrei Coman si Ghenghe
Alexandru
1878-1902 pr. Lupu Iuga, Bazilu Dragomirsi
Vasiliu Dragos
1902-1905 pr.Ioan Coman
1905-1923 pr. Alexandru Coman
1923-1938 pr. Coman Andrei ( Boandi)
construieste biserica de la Izvorul Dragos
1938-1948 pr.Nap Gavril
1948-1950 pr. Ursa Aente
1950-1958 pr.Carneala Ioan
1958-171 pr. Oprisan Mihai
1971-1976 pr. Paunescu Toma
1976-- pr. Timis Dumitru
2002 - pr. Tomoiaga Vasile pr.II
Sub pastorirea pr. Timis Dumitru s-au
facut numeroase lucrari de renovare in exterior si interior. S-a
construit un balcon pentru cor, s-a repictat biserica in tehnica
fresca s-a schimbat iconostasul si mobilierul din biserica.
Casa parohiala veche construita in 1840
a fost demolata si inlocuita cu una noua in anul 1992. |