inapoi protopopiat

VETIS

Parohia Vetis
Protopopiatul Ortodox Satu Mare

HRAMUL

“Nasterea Maicii Domnului”

Pr. Chirila Almon Gheorghe

- Paroh -

  • Aresa si telefon Parohia Ortodoxa Romana Vetis
  • Hramul “Nasterea Maicii Domnului”
  • Data construirii 1911
  • Materialele din care este construita -din caramida si ciment

    ____________________________________________________________________
    Credinciosi –nr.suflete: 1209

Istoricul Parohiei Vetis

 

     Comuna Vetis este asezata în câmpia manoasa a Somesului, în partea de nord – vest a tarii, în apropierea soselei nationale care leaga orasul Satu Mare de orasul Carei si celelalte orase situate de-a lungul frontierei dintre România si Ungaria. La o distanta de 10 km de Satu Mare spre Carei întâlnim localitatea Decebal din care, luând-o spre dreapta de la drumul national, la o distanta de 6 km se ajunge în localitatea Vetis. Aceasta comuna locuita prin anii 1973 de români în proportie de 70 % se margineste la miaza-noapte de localitatea Oar, la sud cu localitatea Satmarel, la est cu orasul Satu Mare si al vest cu localitatea Doba. Dincolo de frontiera dintre România si Ungaria se gaseste localitatea Csenger, fosta filie o Oarului si uneori administrata chiar de catre Parohia Vetis.
      În veche monografie austro-ungara, pe la anul 1459, comuna aceasta se numea Vethes. S-ar deduce ca, potrivit întelesului din limba maghiara, aceasta denumire i s-ar fi dat pentru faptul ca este situata pe o câmpie întinsa unde se poate semana, adica loc bun pentru agricultura. Dar este adevarat si faptul ca dupa provenienta latina, poate veni de la cuvântul latin veta, vete. Veti, locul ar însemna ca este un întins plin de ramuris sau tufisuri care, defrisate fiind, au dat nastere unui teren bun de agricultura. Aceasta ne face sa deducem ca ar putea fi o lunca a Somesului.
     Aceeasi monografie aminteste ca aici se gaseau 241 de familii cu un numar de 1760 de suflete. 975 de suflete de religie greco-catolica, 452 de reformati iar pe românii ortodocsi îi gasim consemnati ca fiind fara religie si numai cu numele de valahi. Aceasta însemna ca valahii erau numai în numar de 333 de suflete de religie ortodoxa iar restul erau socotiti ca fiind unguri desi tot români la origine dar numai pentru faptul ca Episcopia de Muncaci si primatul de Esztergom reusisera cu mult timp înainte de 1700 sa-i treaca sub administratia catolica. Faptul ca toti erau români, 1308 suflete, se adevereste în cursul veacurilor urmatoare si mai ales dupa revolutia din 1848 ca acestia erau deja toti greco-catolici, erau considerati de auoritatile maghiare ca fiind valahi. Adevarul a fost si este confirmat în anul 1948, când toata aceasta comunitate asa zisa greco-catolica, fara nici o exceptie, a trecut la cultul ortodox.
     Aceasta afirmatie, ca si greco-catolicii acelor vremuri erau români se confirma prin faptul ca desi li s-a impus limba maghiara pe care toti o vorbesc si în familie, în Biserica s-a slujit si s-a cântat tot timpul în româneste, cu exceptia predicilor care se traduceau si în limba maghiara ca sa fie întelese.
     Atât în trecut cât si în zilele noastre pe lânga credinciosii ortodocsi, care conform recensamântului populatiei realizat în anul 2001 erau 865 de persoane, mai traiau si romano catolici 131 de persoane, reformati 697 de persoane iar greco-catolici 122 de persoane.
     Locuitorii de religie reformata au fost cu totii romano-catolici devenind reformati dupa 1517 si fiind organizati atât de bine încât iezuitii din Satu Mare, cu toata influenta pe care si-au exercitat-o în Satu Mare si împrejurimi, nu au reusit sa-i readuca la catolicism. Acest fapt este un document istoric care ne vorbeste de aceasta populatie de la Vetis de religie reformata ca a fost de origine germana ca, de altfel, si cei din Satu Mare care, trecând la reforma, cu timpul, au fost deznationalizati, cu exeptia populatiei românesti care si-a însusit doar limba maghiara, nu si credinta si obiceiurile.
     Anii ’70 au consemnat stationarea numarului populatiei, acest lucru datorându-se si tendintelor vremii de a se muta la oras cât mai multi locuitori ai satelor.
     În tecutul îndepartat istoria aminteste ca înainte de a exista localitatea Vetis au existat doua localitati mici, una spre sud si una spre est de actuala localitate Vetis, locuite în totalitate de români si care poarta numele Gyülvész si Gelényes. Monografia istorica maghiara aminteste prin veacul al XV-lea (1419), ca acestea au fost pustiite total de catre tatari. Numele den Gyülvész înseamna în limba maghiara pustiire totala, ceea ce ne îndreptateste sa afirmam ca numele localitatii a fost dat ulterior, dupa pustiire, ca un effect al marelui dezastru care a avut loc. Care a fost numele adevarat al localitatii nu se stie exact si, de asemenea, nu se stie nici de unde deriva numele de gelényes, pentru a doua localitate, monografia nefacând nici o precizare. S-ar putea întâmpla ca mentiunea noastra, ca pe teritoriul Vetisului au existat nu numai maghiari ci si germani care au trecut la reforma si apoi au fost meghiarizati, sa aiba un strop de adevar si în acest caz numele de Gelényes sa derive de la germanul geleiten, care se traduce în româneste cu a escorta, a lua în captivitate, fapt care se putea întâmpla, dupa cum de atâtea ori remarca si istoria, faptul ca navalitorii au escortat în captivitate pe cei supusi, distrugând de pe fata pamântului câte o localitate prin deportare si moarte, ca în cazul nostru. Urmasii celor disparuti s-au întors cu timpul spre locurile natale, asezându-se între cele doua vechi localitati, unde astazi este Vetisul, si nu se poate sti daca Vetisul nu-si trage cu adevarat numele de la acesti vechi reveniti, din latinescul vetus.
     Localnicii povestesc, precum si ei au mostenit istoria de la stramosii lor, ca înainte de Biserica zidita din caramida la 1620, conform monografiei, ar fi fost o biserica de lemn prin veacul al XIII-lea, care la 1240 a fost arsa de catre tatari. Pe locul ei s-a ridicat biserica de la 1620 sau în apropierea ei, nu se stie exact, dar aceasta biserica a fost demolata prin anul 1911 pe locul ei zidindu-se actualul lacas de cult cu turnul pe fundamentul vechiului turn. Despre stilul arhitectural al bisericii de la 1620 nu se fac mentiuni nicaieri, dar actuala biserica este realizata în stil bizantin, cu trei turnuri, având fundatia de beton, zidaria de caramida, cu bolta de lemn si fiind acoperita cu tabla. Arhitectul acestei noi biserici a fost italianul Quai Giovanni, cu domiciliul în Beius, el find si cel care a zidit biserica din localitatea Satmarel. Zidirea bisericii din Vetis este legata de Protopopul Vasile Ardelean, paroh în Vetis la acea data, care a pastorit acolo timp de 40 de ani. El era înrudit cu contele Tisza Pista de la care a primit un ajutor banesc de 8.000 de coroane de aur. Tot de la el a mai primit 327 mc de lemn pentru constructie cu reducere de 50 % din pretul de cost, adus din Padurea Bustya háza.
     Pictura acestei biserici a fost executata abia în anul 1937 în tehnica tempera de catre pictorii Zeiller si Schnel din Satu Mare, dupa stilul altor biserici din îmrejurimi, pictura încadrându-se în stilul neo-bizantin. Iconostasul, de asemenea, a fost lucrat în anul 1937 de catre Zeiller si Schnel sub pastoratia preotului Gheorghe Tohatan, în timpul caruia s-a executat si pictura. Cu ocazia primirii acelui ajutor fininciar de la contele Tisza Pista au fost aduse de la Budapesta 7 vitralii în geamuri, reprezentând chipuri ale sfintilor, a lui Iisus Hristos cu mielul în brate si Preacurata Fecioara de Dumnezeu Nascatoarea.
     Pe teritoriul Parohiei Vetis au mai existat si alte parohii. În primul rând amintim Parohia reformata cu biserica veche, fosta romano-catolica, zidita în stil gotic precum si o capela romano-catolica, amenajata într-o casa, pentru a deservi nevoile spiritule ale celor 50 de suflete care se gaseau îan anii ’70 în localitate, tot la a treia duminica venind un preot de la Satu Mare.
     În parohia Vetis a existat si o Scoala Confesionala zidita în anul 1863, pe vremea protopopului si canonicului onorar Darabant Ioan, sediul Oficiul Protopopesc fiind la Vetis în acest an, scoala care a fost demolata în anul 1972 si rezidita sub administratia preotului Petru Rusu.
     Dintre evenimentele de luat în seama care s-au derulat în aceasta localitate, pe care le-a trait poporul de-a lungul veacurilor, în primul rând amintim vitalitatea lui. Desi maghiarizati în ceea ce priveste limba dar pastrator al traditiei strabune românesti si bisericesti. În anul 1948, dupa asteptari de veacuri, s-a putut înscrie si acest coltisor de tara pe rabojul istoriei lui zbuciumate, marele eveniment al revenirii le Biserica mama, care nu s-a putut efectua din cauza multor probleme politice, odata cu întregirea Patriei în anul 1918.
     Evenimentele care au urmat dupa cel de-al II-lea razboi mondial cu referire si la primul, au determinat pe cetatenii de aici sa ridice un monument al eroilor cazuti în cele doua conflagratii mondiale, cu o inscri[tie a numelor tuturor celor care s-au jerfit. Inscriptia arata ca în primul razboi mondial au cazut urmatorii cetateni, locuitori ai localitatii Vetis: Vlad Andrei, Vlaicu Gheorghe, Verei Petru, Vereib Irimie, Marcas Valentin, Molnar Ioan, Marosan Vasile, Tomutan Daniile, Tubacos Mihai, Piscoran Vasile, Falup Nicolae, iar în al II-lea razboi mondial Titea Gheorghe si Stan Dumitru.
     Comuna Vetis a înflorit foarte mult dupa cel de-al II-lea razboi mondial, fiin electificata întreaga comuna si dotata cu un dispensar, amin cultural, scoala si gradinita si fiind asfaltat drumul si realizate trotuare pentru pietoni.
     În data de 12 februarie 1978 paroh al Parohiei Vetis a fost numit Parintele Vasile Coltan. Imediat dupa numire, simtindu-se nevoia de efectuare a unor lucrari atât la biserica dar si al casa parohiala, parintele împreuna cu Consiliul Parohial au demarat lucrarile de renovare exterioara a bisericii, lucai terminate în anul 1979. Apoi, s-a trecut la interiorul sfântului lacas care a fost renovat în totalitate. Lucrarile au fost terminate în ianuarie 1984. Asa cum cer si Sfintele Canoane, dupa terminarea acestor lucrari, la invitatia Consiliului Parohial Vetis, Prea Sfintitul Vasile Coman al Oradiei a onorat invitatia si a târnosit sfântul lacas, binecuvâtând lucrarile si stradania credinciosilor. Elanul nu a fost interrupt odata cu primirea acestor aprecieri ci lucrarile au continuat cu împrejurimile parohiei si ale casei parohiale. Mai mult, credinciosii au hotarât construirea din temelii a unei case de serviciu pentru paraclisier. În anul 1997, an în care Parintele Vasile Coltan a împlinit frumoasa vârsta de 50 de ani, în Parohia Vetis a poposit si Prea Sfintitul Justin Sigheteanu, arhiereul vicar al Episcopiei Maramuresului si Satmarului, la data de 21 august, ocazie cu care i-a acordat parintelui paroh distinctia de iconom stavrofor pentru întreaga pastoratie pe care a avut-o.
     În zilele noastre, desi a fost o perioada în care numarul credinciosilor din parohie a scazut fie din cauza îmbartânirii populatiei fie din cauza migratiei catre orase, se simte o tendinta puternica de reconstrire a locuintelor si de ridicare a unora noi, ocazie cu care si numarul credinciosilor va spori spre slava Sfintei noastre Biserici.

Vetis- Preot paroh Vasile Coltan
Iunie 2006

inapoi protopopiat