PARTEA I
- Asezarea, Clima, Solurile, Vegetatia si
Fauna
Situata în partea de vest a depresiunii
Tarii Oasului (care se întinde pe o suprafata de 614 km patrati)
comuna Calinesti-Oas (apartinând, dupa noua împartire administrativ
teritoriala, judetului Satu-Mare), este un perimetru plin de surprize
arheologice.
Natura vulcanica a depresiunii este evidentiata de cercetarile arheologice
din zona Calinestiului, unde se întalnesc tufuri vulcanice.
Comuna se învecineaza la Nord cu localitatea Gherta Mica, la Sud
cu Prilog Vii si Livada, la Est cu satul Boinesti iar la Vest cu localitatea
Turulung, reprezentând practic granita dintre Tara Oasului si
Ugocea.
Datorita situarii geografice a Oasului (în Nord-Vestul României),
clima este temperat continentala, ceea ce duce la derularea naturala
a celor patru anotimpuri.
Solurile predominante sunt cele podzolice si cele brune podzolice pe
care se gasesc diferite specii de arbori cum sunt: stejarul, gorunul,
fagul de deal, fagul de munte, etc. si pe care convietuiesc diferite
specii de animale cum sunt: lupul, ursul, mistretul, vulpea, cerbul,
etc.
Asezarea este foarte veche. Conform cercetarilor
stintifice în domeniul arheologiei Vasile Pârvan, în
lucrarea sa ”Getica”, aminteste Calinestiul, precum si alte
localitati, stabilindu-le existenta din neolitic.
Asezarea Oasului este ca asezarea unei cetati, din care oamenii au iesit
foarte rar, aparându-i astfel de multele influente straine, ajutându-i
in acelasi timp la pastrarea integritatii traditiei, a limbii si a credintei.
Sapaturile arheologice, întreprinse la Calinesti de catre Aurel
Socolan de la Muzeul de Istorie din Baia Mare si de catre doamna Maria
Bitiri, în anul 1967, au dat muzeului o serie de obiecte descoperite
în locul numit Dâmbul Sfintei Marii si care au fost atribuite
localnicilor din epoca paleoliticului.
Dupa opiniile specialistilor în arheologie, descoperirile de pe
raza comunei Calinesti Oas ar putea avea o vechime între 10.000
si 35.000 ani înainte de Hristos.
În vara anului 1999 cu ocazia construirii unui complex hotelier
pe dealul Hurca din Calinesti Oas a fost identificata o cetate cu o
vechime de peste 2.800 de ani.
Prima atestare documentara a Calinestiului, însa, provine din
anul 1490. Tot de atunci s-au pastrat mentiuni si despre satul Lechinta,
care dupa unele surse ar avea o vechime mai mare decât comuna.
Pasunea Mare si Coca au aparut în documente mult mai târziu.
Primele date exacte referitoare la populatia
comunei apar în anul 1975.
Conform acestora pe raza localitatii traiau aproximativ 4.800 de suflete,
împartite astfel: Calinesti Oas – 463 gospodarii, Lechinta
– 280 gospodarii, Coca – 220 gospodarii, Pasunea Mare –
160 gospodarii.
Aceasta estimare este completata de o harta economica a regiunii care
indica în zona Calinestiului prezenta masiva a livezilor de pomi.
Pâna in vara anului 1999 comuna Calinesti
Oas a cunoscut o dezvoltare destul de lenta, dar constanta. În
viitor, datorita tineretului care lucreaza în strainatate si care
cu valorile acumulate, participa activ la ridicarea ei, comuna se va
dezvolta într-un ritm mult mai rapid.
În prezent, pe raza Calinestiului figureaza cinci biserici. Demn
de remarcat este si faptul ca în Lechinta a existat cea mai veche
biserica din zona (constructia ei a început în anul 1604),
care se afla acum la Muzeul Tarii Oasului din Negresti Oas.
Marea majoritate a oamenilor, însa sunt crestini ortodocsi.
Într-un climat de toleranta si întelegere reciproca, în
comuna convietuiesc si greco-catolici, romano-catolici, penticostali
si martori ai lui Iehova, dar numarul acestora este nesemnificativ.
Prima biserica construita pe aceste meleaguri ale comunei Calinesti
a fost în locul numit Josani, unde erau si primele familii asezate.
Biserica din lemn a fost construita în anul 1597 si a dainuit
pâna în anul 1758 anul navalirii tatarilor care i-au dat
foc chiar în momentul în care preotul savârsea Sfânta
Liturghie în ziua Sfintelor Pasti. De atunci se pastreaza aceasta
trista amintire în sufletul acestui popor, care în fiecare
an, la Pasti dupa terminarea Sfintei Liturghii, fuge cu pastile în
mare graba de la Sfânta Biserica spre casa.
A doua biserica a fost construita în anul 1790 din lemn si a dainuit
pâna în anul 1903, an în care a fost demolata.
A treia biserica a fost construita din piatra. Constructia ei a început
în anul 1884 si a durat cinci ani, adica pâna în anul
1889. Fondul necesar de bani s-a adunat din contributia benevola a credinciosilor.
Biserica, dupa numai trei decenii trebuia sa fie reparata, deoarece
în zidaria de piatra apareau fisuri foarte pronuntate, peretii
s-au deplasat în asa masura, încât bolta de caramida
ameninta cu caderea.
Pentru înlaturarea pericolului de surpare, s-au executat noua
bucati de contraforturi din caramida în jurul bisericii.
Apoi din zece în zece ani, s-au executat lucrari de consolidare,
dar fara sa se obtina rezultatul dorit.
În anul 1932, cele trei clopote au fost luate din turn si montate
într-o clopotnita zidita din lemn. Pe clopotul cu greutate de
210 kg, adica pe cel mijlociu, se gaseste urmatoarea inscriptie: ”Donat
de Dumitru Surdu în anul 1894”, Tot pe acest clopot este
indicat si numarul seriei Nr. 1055 si este frumos ornamentat, de jur
împrejur, cu ghirlande de flori. Pe clopotul mare, în greutate
de 434 kg, turnat la Timisoara în anul 1923 se gaseste inscriptia
urmatoare: ”Turnat de fiul lui Antoniu Novotni în Timisoara
sub Nr. 4586, Ioan Gogea, Vasiu, Vasiliu, Vasile, Petru, Iacob Ciora,
Tamas ”. Iar clopotul mic are doar 119 kg.
Între anii 1952-1959 biserica a fost renovata în întregime.
La început biserica a fost acoperita cu tabla care a rezistat
pâna în anul 1953 când a fost acoperita din nou cu
tabla zincata.
În anul 1963 s-a renovat tot iconostasul si cu aceasta ocazie
icoanele vechi au fost înlocuite cu altele noi, donate de catre
colectivul de mineri din Ciudanovita.
Biserica a fost construita in forma de corabie, prezentând un
amestec de stil gotic cu roman. Planul bisericii a fost elaborat de
inginerul Burdea Ioan din Satu Mare iar contraforturile au fost construite
de catre maistrul Zetea Ioan din Viile Apei.
Pictorul executant al iconostasului a fost Muresan Aurel din Satu Mare.
Târnosirea bisericii a avut loc in anul 1959 de catre Prea Sfintitul
Episcop Valerian al Oradiei. Biserica poseda obiecte de valoare artistica.
In anul 1973 biserica a fost împrejmuita cu gard de fier, iar
zidul si stâlpii din fier beton pe o întindere de 240 metri.
Starea tehnica a bisericii prezenta pericol de prabusire. Peretii erau
fisurati, contraforturile si turnul s-au deplasat fata de situatia normala,
partea sudica a bisericii a fost mai jos cu circa 10-15 cm fata de cea
nordica.
Aceste fenomene au fost datorate fundatiei
care a fost executata din piatra bruta si piatra de vale, în lipsa
materialelor de legatura (mortar) fiind simplu asezate în santuri
sapate si nu la adâncimea corespunzatoare.
În primavara anului 1985 a fost demolat
turnul si un tronson din biserica. Dupa desfacerea zidurilor s-au constatat
dislocari din zidirea de piatra si în unele zone chiar prabusiri
ale acesteia, drept urmare cladirea ramasa nedemolata si-a diminuat
rezistenta si stabilitatea periclitând siguranta credinciosilor
care participau la Sfintele Liturghii, biserica fiind asadar demolata.
În anul 1985 încep lucrarile de constructie ale acestei
biserici monumentale, gratie contributiei benevole a credinciosilor
acestei asezari cu rezonanta în tara noastra.
Constructia bisericii din caramida si beton
armat, cu ziduri înalte si zvelte, cu balcoane spatioase, cu o
arhitectura deosebit de armonioasa, având o lungime de 36 de metri
si o latime de 21 de metri, biserica se bucura de un imens spatiu în
interior. Biserica este prevazuta cu trei iesiri cu tinde deschise –
una în partea de apus si doua laterale dispuse în zona naosului.
Turlele bisericii amintesc de turlele bisericii manastirii de la Curtea
de Arges. Acestea sunt în numar de sapte: una mare principala
si sase mici: doua pe naos si patru pe pronaos.
Dupa încheierea constructiei s-a trecut la înfrumusetarea
interiorului. Pentru decorarea lui se utilizeaza o suprafata de circa
3500 metrii patrati. Pictura este realizata în tehnica ”fresca”.
Pe calota boltii altarului este înfatisata
Maica Domnului stând pe tronul împaratesc avându-l
în brate pe pruncul Iisus Hristos si înconjurata fiind de
arhanghelii Mihail si Gavril. Sub registrul compozitional sunt pictati
sfintii mari ierarhi în picioare, în marime naturala.
Pe arcul triumfal sunt pictati în medalioane, prorocii: Isaia,
Ieremia, Daniel, Solomon, David, Moise, Aaron, Ilie si Avacum.
Pe bolta naosului poate fi observat Iisus Hristos tinând în
mâna stânga Evanghelia iar cu dreapta binecuvântând.
În turla este pictata reprezentarea uneia din scenele cele mai
complexe: Dumnezeiasca liturghie sau ”Liturghia îngereasca”.
Pe peretii naosului si ai pronaosului sunt pictate impresionante scene
biblice ca: Pescuitul miraculos, Nasterea sau Învierea Domnului,
Schimbarea la fata, Învierea lui Lazar, si multe alte minuni savârsite
de Iisus pe pamânt. Sub fiecare scena se afla pictati în
marime naturala si în picioare sfinti, proroci sau mucenici.
Aceasta pictura a uimit fiecare vizitator. Oricine o vede ramâne
impresionat de multitudinea scenelor biblice, a expresivitatii sfintilor
reprezentati dar în special de coloristica pura specifica comunei.
Sfintirea acestui maret edificiu s-a realizat in ziua de 10 septembrie
a anului 2000 de catre P. S. Justinian precum si de Episcopul vicar
Justin Sigheteanul înconjurati de un mare sobor de preoti slujitori
si o multime de credinciosi.
În fata iconostasului sunt
plasate doua icoane de o
frumusete rara: în partea stânga
e Maica Domnului cu pruncul în
brate iar în dreapta e Iisus Hristos.
În spatele bisericii, spre sud se afla
cimitirul mic, în care exista putine morminte. În acest
cimitir, un loc aparte îl ocupa mormântul eroului martir
Ciul Ioan Marinel, victima a revolutiei anticomuniste din anul 1989.
Colegii si apropiatii, precum si familia îl considerau un ofiter
si un poet de perspectiva. Versurile de pe mormânt îi apartin:
”Pas cu pas ne ducem toti ”Acolo-n deal cum fulgera
În strabunele morminte Un plumb simtii ca vine
Peste veac daca socoti Si n-avea loc cat larg era
Cine-o sa ne tina minte?” Decât în piept la mine..”
I.M.CIUL
La mormântul acestuia se aduce un omagiu
tuturor eroilor tarii cu ocazia sarbatorii Inaltarii Domnului, si a
zilei de 1 Decembrie.
În anul 1903 era deja o casa parohiala din piatra si o casa cantorala
din lemn edificata în anul 1892.
În anul 1936 când se culeg date pentru publicarea „Semantismului”
s-au gasit la Calinesti matricole datând din anul 1824, restul
arhivei fiind distrusa prin ardere, iar unele izvoare pierdute din neglijenta,
ori confiscate.
De la aceasta data, din actele existente s-a putut constata ca la Calinesti
au slujit urmatorii preoti: Pr. Oros Petru 1839-1859,Pr. Oros Pavel
1859-1862,Pr. Pop Toader 1862-1868, Pr. Pop Dumitru 1880-1883, Pr. Goge
Ioan 1884-1888 (preotii Goge Ioan, Oros Pavel si Oros Petru au fost
ginerii preotului Pop Dumitru si toti trei au fost din Calinesti), Pr.
Dobosi Ioan, Pr. Pop Ioan 1888-1891, Pr. Berinde Ambroziu 1892-1911,
Pr. Mirijan Alexandru 1912-1924, Pr. Iosif Damian 1924-1949, Pr. Pop
Andrei 1949-1952, Pr. Pop Gheorghe 1952-1955, Pr. Iliescu Ghorghe 1955-1961,
Pr. Ardelean Ioan 1962-1967.
Nici unul din preotii enumerati, însa nu au slujit atât
în aceasta parohie si nici nu au facut atâtea pentru ea,
cât a facut-o preacucernicul parinte Ciorba Vasile. Pe o durata
de 35 de ani, de la 1 Iulie 1967 pâna în 1 Iulie 2002, acesta
a fost mai mult decât pastorul locuitorilor acestei comune.
Sunt o multime de lucruri pe care neobositul preot Ciorba Vasile le-a
realizat pentru comunitatea crestina a Calinestiului si nu numai, cu
toate ca a îndurat multe umilinte din partea regimului comunist.
În timpul acestui preot s-au realizat o multime de lucrari dintre
care cele mai importante sunt: construirea unei case parohiale, ridicarea
actualelor biserici de la Coca si de la Calinesti.
Acest preot va ramâne mereu întiparit în memoria si
în sufletele celor care l-au cunoscut datorita credintei, curajului
si a devotamentului fata de dreapta credinta ortodoxa.
Din anul 2002 s-au mai realizat o serie de
lucruri importante pentru Sfânta Biserica, dintre care cele mai
importante sunt: introducerea încalzirii în Sfânta
Biserica, construirea a înca doua frumoase cruci din marmura în
jurul bisericii, revopsirea tablii de pe biserica, aducerea apei potabile
la casa parohiala, renovarea clopotnitei si constructia unei anexe pentru
casa parohiala, sub pastorirea actualului preot Mihalca Gavrila.
Preot Mihalca Gavrila
_________________________________________________________________________________
|