BAITA DE SUB CODRU
HRAMUL “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril” |
|
Pr. BAES SERGIU ROBERT -Paroh- |
Istoric Comuna Baita de sub Codru se afla situata în zona de sud-est a judetului Maramures, la circa 50 km de resedinta de judet- Baia Mare- în zona etnografica cunoscuta sub denumirea de ,,Tara Codrului”, la limita dintre Judetele Satu Mare si Salaj, având ca vecini: comuna Arinis la est, comuna Basesti la sud, comuna Homoroade din Judetul Satu Mare la vest si comuna Asuaju de Sus ,la nord. Denumirea localitatii este data de faptul ca locuitorii acestei asezari se ocupau cu spalarea aurului. Într-un document din anul 1475 localitatea poarta numele de Baia Minunata, iar în 1543 se gaseste sub numele de Baita Baie Mica, în ungureste Moso-Banya. În acelasi document se arata faptul ca locuitorii Baitei erau iobagi pe pamânturile stapânite de nobilul maghiar Dragfi, caruia îi plateau un impozit de 7 forinti. În 1569, conform unei notari întocmite de catre Bathori Gheorghe, Gyulofi Laszlo a primit de la Principele Transilvaniei Ioan Sighizmund localitatea. În anul 1682, în timpul stapânirii Cetatii Orazii de catre turci, localitatea a fost pustiita. În anul 1890 satul Baita avea un numar de 291 de gospodarii, cu 15oo de locuitori, dintre care 1471 erau români, 17 unguri si 9 evrei. Satul, din spusele batrânilor, a fost asezat în locul numit Potoc, la 600 de m stânga de satul Tamasesti si la rasarit de satul Saliste. Amplasat în aceasta vale, din cauza unor inundatii si a alunecarilor de teren , cele 16 familii care au scapat cu viata în urma acestei catastrofe naturale, au fost nevoiti sa se mute pe locul actual, la poalele Codrului. Înaintea bisericii actuale, se cunoaste faptul ca a existat o biserica din lemn foarte mica, unde slujea o data pe luna Sfânta Liturghie un preot ce venea dintr-o alta parohie. Crescând numarul de locuitori, asa cum am aratat, a fost nevoie de un nou lacas de cult , mult mai încapator. La îndrumarea omului politic si proprietar de pamânturi Gheorghe Pop de Basesti, credinciosii au vândut o parte din padurea Bisericii, la care au adugat propria contributie,si în anul 1886 au început lucrarile la noua biserica. Datorita faptului ca mesterii adusi de la oras erau angajati în acelasi timp si la o alta lucrare, credinciosii au fost nevoiti sa lucreze cu palmele sau altii cu carele trase de boi pentru a urca materialele la locul constructiei. Batrânii spun ca într-o singura noapte s-a carat cramida bisericii de pe un deal pe altul. Fundatia bisericii este din piatra, iar zidurile impunatoare si boltile din caramida. Lungimea bisericii este de 36 m, iar latimea de 12m. Deasupra pronaosului se înalta falnic un turn, de unde cele doua clopote îsi cheama neîncetat peste vremi, crediniosii la mântuire. Biserica n-a fost împodobita cu pictura. Biserica a fost pusa sub ocrotirea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil. În anul 1966, sub pastorirea preotului Gosa Marin s-a introdus curentul electric în biserica si s-a reparat acoperisul . În anul 2000, sub îndrumarea preotului Virgil Jicarean, cu contributia credinciosilor parohiei, a fiilor satului, dar mai ales cu sprijinul substantial al d-lui Decebal Traian Remes, biserica a fost împodobita cu o frumoasa pictura. Sfintirea lucrarilor a fost facuta de catre Preasfintitul Iustin Sigheteanu, Episcop Vicar al Maramuresului si Satmarului împreuna cu un frumos sobor de preoti. Din Matricolele botezatilor si cununatilor, care încep abia cu anul 1824, se cunoaste numele celui mai vechi preot care a slujit în aceasta parohie, pe nume Ioan Pop. De-a lungul vremurilor au mai slujit la altarul acestei biserici si alti preoti, amintindu-i pe: Pantea Ioachim 1958-1968, Titus Borca 1963-1964, Marin Gosa 1965-1969, Vlaica Andrei 1970-1973, Antoniu Huban 1974-1977, Ghit Mihai 1977-1997, Jicarean Virgil 1997-2001. Aducem adânca recunostinta tuturor preotilor slujitori, ctitorilor, binefactori-lor, iar lui Dumnezeu smerite rugaciuni pentru mântuirea noastra a tuturor. |