inapoi protopopiat

BAIA SPRIE

 

PAROHIA BAIA SPRIE,

Protopopiatul Ortodox Român Baia Mare,

1. Biserica de zid „Pogorârea Sfântului Duh” -1986

TUR VIRTUAL

  • nr. de credinciosi – 3.517

Preot paroh Pop Suarasan Jean-Yves,

• nascut la 18.01.1972 - Baia Mare,
• iconom stavrofor,
• Str. Dragos-Voda, nr. 25, Baia Sprie, cod 435100, jud. Maramures,
• Tel. 0262262362, 0744124829,
• E-mail: cabanavlad@yahoo.com

Preot II Breban Nicolae

• nascut la 07.12.1962 – Baia Sprie
• iconom stavrofor,
• Baia Sprie, jud. Maramures
• Tel: 0745802054, 0741931085

____________________________________________________________________
Istoric

Biserica "Pogorârea Sfântului Duh"
Dezvoltarea post-belica a orasului a determinat cresterea populatiei de religie ortodoxa si Biserica monument istoric a devenit neîncapatoare si prin anii treizeci s-a început construirea unei biserici în centrul orasului dar nu s-a ajuns decât la fundatie pentru ca autoritatile comuniste ale vremii au confiscat fundatia si au construit pe ea un cinematograf, cladire care se afla actualmente în paragina. Patruzeci de ani mai târziu preotul Suarasan Ciprian transferat aici din Asuajul de Sus în anul 1969 a început demersurile în vederea obtinerii aprobarilor necesare construirii unei noi biserici. este de prisos sa mai spunem cât de dificil era acest demers în acea vreme dar, cu toate acestea, în anul 1970 s-a început constructia celei mai mari biserici care se construia în acea vreme în România.
Vremurile nu erau deloc usoare, construirea de biserici era, în ochii regimului, o actiune reactionara, de opozitie fata de ideologia materialist-stiintifica, ceea ce a determinat serioase retineri chiar în rândul credinciosilor de aceea preotul nou venit, care de-altfel nu era la prima biserica pe care o construia, a trebuit sa duca o serioasa munca de convingere a chiar propriilor credinciosi, oferindu-le mereu exemplul celorlalte culte din oras. Dupa câteva luni oamenii s-au lasat convinsi de necesitatea construirii unei noi biserici, în pofida vitregiei vremurilor.
Pentru ca nu se mai construiau biserici în România, preotul paroh a apelat la fosti colegi de liceu, proiectanti în acea vreme la I.S.P.C. Cluj dar nici unul nu avea experienta în proiectarea bisericilor fapt pentru care s-a recurs la preluarea modelului bisericii din Zalau care, dupa ce a suferit câteva modificari a devenit proiectul bisericii noi din Baia Sprie.
Proiectul a fost finalizat, acordul de principiu al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului a fost lesne obtinut, dar problemele abia începeau, mai trebuia aprobarea autoritatii de stat. Obtinerea autorizatiei de constructie era atunci un lucru aproape imposibil de obtinut. În anumite situatii se mai acordau aprobari dar numai pentru proiecte mici, sub un milion de lei dar biserica din Baia Sprie avea sa aiba dimensiunile unei catedrale deci aprobarea constructiei ei era foarte dificil de obtinut însa omenia si bunavointa unor cadre din conducerea de atunci a judetului Maramures, în special a domnului Valentin Bobu, a facut ca întortocheatul drum al avizelor si al aprobarilor sa fie mai usor. El a sugerat ca o aprobare obtinuta de la "cel mai înalt nivel" - Nicolae Ceausescu - ar usura foarte mult lucrurile si ar scuti parohia de interminabile tergiversari .
Sigur ca la Ceausescu era foarte greu de ajuns, trei încercari s-au soldat cu tot atâtea refuzuri, aceasta situatie l-a determinat pe preotul Ciprian Suarasan sa recurga la o actiune iesita din comun: s-a îmbracat în straie de taran maramuresean, si-a îndesat desagii cu toate documentele necesare si s-a postat - pe Bulevardul Aviatorilor - în fata masinii lui Ceausescu. Evident, a fost luat pe sus de paznici si dus înaintea sefului statului caruia, în câteva cuvinte i-a prezentat situatia de fapt. Ceausescu l-a ascultat si apoi l-a trimis însotit (a se citi escortat) la Emil Bodnaras, responsabil în Comitetul Central cu problemele cultelor. Acesta l-a primit cu omenie pe preot si l-a ascultat mai bine de o ora dupa care l-a trimis la trenul de seara dând dispozitie sa i se procure biletul necesar si asigurându-l de tot sprijinul. Contrar asteptarilor, vorbele sale n-au fost vorbe goale, autorizatia de construire a bisericii liberându-se imediat fiind delegat din partea Consiliului judetean arhitectul Klein.
Dupa îndelungi zbateri, dupa sacrificii si eforturi extraordinare, românii ortodocsi din Baia Sprie aveau, în sfârsit, o biserica numita pe drept cuvânt de Episcopul Justinian "noua catedrala din Maramures". Prin voia lui Dumnezeu ea va fi târnosita în 7 octombrie 1984 în prezenta unui impresionant numar de credinciosi.
Componenta confesionala a orasului Baia Sprie în acea vreme era reprezentata de aproximativ 5.000 de ortodocsi, 2.200 de romano-catolici si 1.200 de reformati sinodo-prezbiterieni. Credinciosii ultimelor doua confesiuni aveau, si au, biserici impresionante ca dimensiuni în timp ce ortodocsii, în numar aproape dublu, aveau doar o bisericuta modesta, construita la finele veacului al XVIII-lea
Obtinerea autorizatiei n-a însemnat si sfârsitul problemelor, în plan practic, preotul si credinciosii din Baia Sprie se confruntau cu trei probleme fundamentale: lipsa executantului, lipsa banilor si lipsa efectiva a materialelor de constructie. În acea vreme nu existau decât câteva întreprinderi de constructii în fiecare judet dar T.R.C.L Baia Mare, trustul de constructii care ar fi putut executa în bune conditii lucrarea precum si I.G.O. Baia Mare nu au primit aprobarea sa preia constructia bisericii si atunci s-a apelat la întreprinderea de gospodarire locala. Aceasta nu mai construise nici o lucrare de mare anvergura dar fiindca primise, în mod neoficial, dispozitie de la primarul de atunci al orasului, Simion Dancos, a preluat constructia bisericii. Trebuie sa spunem ca acest om, primarul S. Dancos a sprijinit în permanenta construirea bisericii demonstrând o aleasa omenie. Lipsa fondurilor necesare demararii unui proiect de o asemenea anvergura a scos la suprafata cele mai puternice sentimente de atasament fata de cauza Bisericii, fiecare familie a donat sume impresionante, unele familii au daruit câte 100.000 lei, pretul a doua autoturisme Dacia 1100, pâna si cersetoarea permanenta de la usa bisericii a donat, pe parcursul celor trei ani, cât a durat construirea bisericii, sume de 8.000 lei. Daca s-a depasit problema fondurilor s-a ivit o noua problema: lipsa materialelor de constructii. În acea perioada se construia mult în România si capacitatile de productie nu faceau fata cererii; cimentul, varul, fierul beton se gaseau doar în cantitati insuficiente chiar si pentru întreprinderile de stat, de aceea era foarte greu de crezut ca se vor putea obtine mai ales pentru construirea unei biserici. Cu toate acestea însa, prezenta unor oameni deosebiti în posturile cheie ale economiei locale a adus cu sine si obtinerea în cantitati suficiente a materialelor de constructie. Am fi nedrepti daca nu am aminti pe fostul director al Serviciului de aprovizionare al T.R.C.L. care, între Craciunul anului 1969 si Anul Nou al anului 1970 a pus la dispozitia parohie o jumatate de milion de caramizi.
Este lung sirul celor care, în scurtul rastimp de doar trei ani în care s-a construit frumoasa noastra biserica, au contribuit efectiv la bunul mers al lucrarilor. De la directori de întreprinderi la simpli paznici, de la conducatorii de autobasculante la militieni, toti au contribuit, în masura puterilor, la edificarea celei mai mari biserici care se construia în acea vreme în România.
Daca biserica s-a construit efectiv în numai 24 de luni lucratoare - trei ani calendaristici, împodobirea ei cu pictura murala s-a întins pe parcursul a zece ani, pâna în 1984 când a fost târnosita. Aceasta tergiversare s-a datorat întâi de toate faptului ca pictorul Gheorghe Busuioc, foarte apreciat la acea ora, era deosebit de solicitat, fiind chemat sa picteze în multe din localitatile natale ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române din acea vreme. Pe de alta parte însa, acest pictor avea si un stil aparte de lucru încercând sa-si piarda urma prin tara pentru a nu fi silit sa plateasca impozit dupa lucrarile executate si dupa veniturile realizate.
Dupa îndelungi zbateri, dupa eforturi extraordinare, românii ortodocsi aveau, în sfârsit o biserica pe masura lor

Biserica Monument Istoric
Biserica este una din putinele biserici românesti din piatra din zona noastra si se deosebeste de celelalte biserici prin faptul ca nu are pronaos. A existat un adagiu ulterior, o mica încapere construita cândva pe parcurs, dar care n-a rezistat vremurilor. Deasupra intrarii în nava se afla un cafas.
Nava este acoperita cu o bolta semicilindrica din lemn. Acoperisul este din lemn, învelit cu sita. Deasupra intrarii este turnul nu prea înalt cu coif segmentat.
Fundatia cladirii este din piatra dar n-a avut izolatia necesara astfel ca igrasia a urcat prin peretii tot din piatra, în unele locuri, pâna la geamuri, facând ca tencuiala sa cada si sa nu reziste, desi pe parcursul timpului a fost renovata.
Acoperisul bisericii a fost refacut prin înlocuirea sitei în anul 1975 când a fost reparata si tencuiala exterioara. În anul 1990 s-a mai aplicat un strat de tencuiala prin stropire dar furtuna din 2000 a distrus în asa masura acoperisul încât s-a accelerat procesul de degradare. Datorita acestei stari de fapt în anul 2003 s-a refacut complet învelitoarea fara însa a se interveni asupra structurii care se pastreaza într-o foarte buna stare. Un an mai târziu s-a refacut complet tencuiala exterioara pastrându-se cu strictete aspectul initial. La aceste lucrari de renovare si-au dat concursul si autoritatile locale prin alocarea sumei de 50 milioane lei din bugetul local precum si a 30 mc bustean de rasinoase. Directia Monumentelor Istorice si-a adus aportul prin alocarea, spre sfârsitul anului 2003 a sumei de 35 milioane lei.
Iconostasul este deosebit, executat din lemn de tei sculptat în stil oriental, o adevarata si reusita dantelarie în lemn, se afla actualmente într-o stare avansata de deteriorare, necesitând ample lucrari de restaurare.
Foarte important de retinut este faptul ca nu se cunoaste data executarii iconostasului, el fiind cu mult mai vechi decât biserica, construita în 1793. El a fost adus probabil dintr-o alta biserica fapt dovedit de faptul ca spatiul în care a fost montat nu se potriveste cu iconostasul, deci vechimea lui este mai mare decât a bisericii.
Biserica monument istoric se afla în orasul Baia Sprie, Strada Horea nr. 25, judetul Maramures. Ansamblul muzeistic este compus dintr-un singur obiect, adica biserica propriu zisa din piatra, acoperita cu sita. A existat si o clopotnita care s-a deteriorat si s-a demolat si care nu a avut nici o importanta istorica sau arhitectonica.
Cladirea a fost construita în anul 1793, dupa cum arata si inscriptia cioplita în piatra de pe frontispiciul usii de intrare în biserica si dupa cum atesta Antonie S în monografia orasului Baia Sprie — scrisa în limba maghiara — si aminteste ca în anul 1793 s-a construit biserica si se presupune ca tot atunci a fost si pictata. Nu se cunosc nume de ctitori sau constructori.
 

_________________________________________________________________________

2. Biserica de lemn „Sfintii Împarati Constantin si Elena” – 2001,

Preot paroh Catana Marius,

nascut la data de: 26.09.1968 - Baia Mare,
• Baia Mare, jud. Maramures,
• Tel: 0262423173, 0731337390
• E-mail: catanamarius68@yahoo.com

STUDII TELOLOGICE ABSOLVITE
Facultatea de Teologie Ortodoxa, teologie-asistenta sociala, Baia Mare 1997
Facultatea de Teologie Ortodoxa, teologie pastorala, Oradea 2002
Cursuri definitivat, 2006
Cursuri grad II, 2008
Doctor in istorie la facultatea de Istorie – Arta si Arhitectura Sacra, Universitatea Babes- Bolyai, Cluj Napoca, 2014

FUNCTII BISERICESTI
Hirotonit diacon în anul 1999
Hirotonit preot misionar în anul 2000
Numit preot paroh în Parohia Coltirea, Prot. Baia Mare 2003
Transferat la Parohia „Sf. Împ. C-tin si Elena” Baia Sprie 2009 în calitate de preot II.
Referent la Centrului Eparhial – sectorul cultural 1997

Pr. Pîsla Virgil-Stefan,

-Paroh-

Preot II Pîsla Virgil-Stefan,

• nascut la 18.06.1984 – Baia Mare,
• Loc. Saliste, Cod 437032, Comuna Basesti, Jud. Maramures,
• Tel: 0740861185, 0748233408

 

 

  • nr. credinciosi: 2841

Istoric


În orasul minier Baia Sprie din jud. Maramures îsi desfasoara activitatea bisericeasca peste 7000 de credinciosi ortodocsi, având o biserica catedrala în centrul orasului si înca una, din lemn, construita în stil maramuresean în partea de jos a orasului de pe malul Sasarului. Bisericuta de lemn a fost construita în anii 1999-2000 de catre bunii credinciosi baisprieni, coordonati de vrednicul de pomenire Pr. Ciprian Suarasean, vicar eparhial al Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului. Sfintirea bisericii a avut loc în toamna anului 2000 de catre Î.P.S Sa Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului.
Parohia Ortodoxa cu hramul „Sfintii Împarati Constantin si Elena” din Baia Sprie functioneaza ca Parohie de sine statatoare începând de la 1 octombrie 2009, când a fost desprinsa de partea de sus a orasului Baia Sprie si s-a constituit ca Parohie Noua, cu alegerea unui nou Consiliu si Comitet Parohial, fiind numit Pr. dr. Adrian Gh. PAUL în calitatea de preot paroh si Pr. drd. Marius CATANA preot II slujitor.
Din 2009 încoace s-au realizat mai multe lucrari la biserica parohiala, între care amintim: extinderea bisericii parohiale, constuirea unei clopotnite bisericesti cu sediu pentru biblioteca, construirea unui altar de vara si un pangar pentru obiecte bisericesti, loc adecvat pentru lumânari si anexe pentru grup sanitar. Noua Parohie cu hramul „Sfintii Împarati Constantin si Elena” din Baia Sprie numara 3500 de credinciosi, având în subordine si coordonarea activitatilor sociale si filantropice a Caminului pentru persoane vârstnice din Baia Sprie, unde îsi desfasoara activitatea 70 de batrâni consiliati de preotii slujitori susamintiti.