_
 
_

  • Întâlnirea echipei comandamentului de șantier

Miercuri, 02 decembrie 2020, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a prezidat ședința echipei tehnice a comandamentului de șantier a Palatului Cultural din Sighetu Marmației, în Sala „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul” din incinta Catedralei Episcopale din Municipiul Baia Mare. Cu acest prilej, pe ordinea de zi, au fost discutate mai multe aspecte tehnice și organizatorice, printre care, darea de seamă pe anul în curs. Foto.

  • Slujba Tedeumului la Catedrala Episcopală din Baia Mare

Marți, 01 decembrie, cu începere de la ora 10:00, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Slujba Tedeumului la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime ”din Municipiul Baia Mare, cu prilejul sărbătoririi Zilei Naționale a României, zi în care de împlinesc 102 ani de la Marea Unire de la Alba Iulia.

Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social filantropic și misionar și eclesiarh al Catedralei Episcopale, Pr. Prof. Florin Hoban, inspector pentru disciplina Religie în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Maramureș, Pr. Drd. Claudiu Ciascai, duhovnicul Seminarului Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” Baia Mare, Pr. Florin Bălan, Pr. Adrian Morar și Pr. Ionuț Pleș. Întru slujire, le-au fost alături Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale și Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului. Răspunsurile la strană au fost date de o parte a membrilor Grupului psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

La finalul slujbei, Preasfinția sa a rostit un cuvânt de învățătură, în care a subliniat importanța și măreția acestei zile a unității noastre de neam, de limbă și de credință strămoșească.

„De fiecare dată, la 01 decembrie, poporul român își aduce aduce aminte cu recunoștință și venerație de eroi și înaintași, de luptătorii din toate timpurile și din toate locurile, care au murit pe câmpurile de luptă pentru apărarea țării și pentru eliberarea ei, pentru unitatea și demnitatea poporului român, pentru slava sfintei noastre biserici ortodoxe strămoșești. Ne aducem aminte de străluciții noștri voievozi, de ierarhi, de preoți, de monarhi, care au cultivat credința noastră strămoșească ortodoxă, a unității de neam, de limbă, de grai, de tradiții, de obiceiuri și care au publicat și au tipărit cărți în limba română, răspândindu-le în toate cele trei provincii. Astfel, rolul bisericii și al preoților care erau dascălii și luminătorii sacri a fost hotărâtor pentru cultivarea și păstrarea acestei idei și în cultivarea „visului”, că, o dată, se va împlini”, a precizat, Preasfinția Sa.

„Când parcă totul era pierdut, parcă România intrase pe calea dispariției, când Familia Regală era retrasă la Iași, când toate lucrurile ne erau potrivnice, dintr-o dată, Dumnezeu, a venit și a împlinit visul românilor pentru care au trăit, pentru care s-au sacrificat și pentru care au lucrat toată viața lor. Astfel, dintr-o Românie, dintr-un Regat mic al României pe cale de dispariție, Dumnezeu a dăruit poporului român, România Mare. Așa s-au așezat atunci astrele, a fost ora astrală a poporului român, așa s-au împlinit rugăciunile moșilor și a strămoșilor; Dumnezeu a auzit suspinul lor și a făcut dreptate. Astfel, la data de 01 decembrie 1918 a fost arătată dreptatea lui Dumnezeu.”

„Să nu uităm niciodată faptul că istoria a fost falsificată, iar regii României, Întregitori de țară, au fost aproape șterși din istorie iar Monarhia a fost suprimată și marginalizată. În general, poporul român a iubit mult, Monarhia: pe Regele Mihai, pe Regina mamă, Elena. De ce? Pentru că Monarhia era cu Biserica, Armata și poporul; erau o „Treime”. Acestea au fost garanțiile că România va merge pe drumul cel bun. Însă, din păcate, al doilea Război Mondial, a schimbat istoria României.”

„Cu toate acestea, România este vrednică de a fi venerată. Este o datorie sfântă ca să ne aducem aminte de înaintași și de strămoși, de eroi și martiri și să nu uităm că suntem într-o perioadă în care ne luptăm cu un vrăjmaș nevăzut, care face astăzi victime și eroi; persoane care cad la datorie și își pierd viața din cauza pandemiei. Eroii de astăzi sunt medicii din spitalele românești și din toată lumea, care nu au tihnă și odihnă, ca să redea sănătatea celor care sunt în pericol. Țara rezistă prin eroismul unui popor, prin felul care își cultivă și își cunoaște istoria, consacrând unitatea, integritatea, suveranitatea, demnitatea și libertatea. Eroismul nu trebuie să dispară de la neamurile care au obținut cu greu unitatea, libertatea și demnitatea; între acestea, face parte și România noastră, supranumită „Grădina Maicii Domnului”, a concluzionat Preasfințitul Părinte Iustin.

De asemenea, Întâistătătorul Eparhiei noastre a dat citire câtorva pasaje din Testamentul Reginei Maria, care fost scris, datat şi semnat la Tenka - Juvah, Balcic, la 29 iunie 1933: „Mi-a fost dat să trăiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de restrişte şi vremuri de mari îndepliniri. Pentru un timp mi-a fost dat să-ţi fiu călăuză, să-ţi fiu inspiratoare, să fiu aceia care a păstrat flacăra vie, aceia care a devenit centrul de îndârjire în zilele cele mai negre (...) Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută...”

La final, tinerii îmbrăcați în frumoasele porturi populare tradiționale care fac parte din Grupurile ASCOR, filiala Baia Mare și ATOCEM, împreună cu soborul slujitor, au interpretat două cântări patriotice și o colindă.

După Slujba Tedeumului, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a luat act și a semnat schițele și planșele tehnice prezentate de către domnul arhitect Dorel Cordoș, planuri care sunt necesare la buna desfășurare a lucrărilor care se vor efectua pe șantierul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare. Foto.

  • Hram și Sfânta Liturghie arhierească la Biserica „Sfântul Apostol Andrei” din Baia Mare

Traian și Decebal. Strămoșii-blazon ai neamului românesc. Menționați elogios, pe merit, în multe contexte, mai vechi sau mai noi, relative la istoria noastră. Când cei doi se nășteau, undeva în deceniul șase al primului secol, Sinodul Apostolic din Ierusalim (50) trimisese deja, pe țărmurile Pontului Euxin, un pescar din Betsaida. Andrei nu mai era însă un simplu pescar, ci „pescar de oameni”, apostol al lui Iisus din Nazaret, despre Care a început să le vorbească pașnicilor locuitori de aici. Lor le-a plăcut cuvântul lui. Și l-au îndrăgit atât de mult, încât i-au păstrat numele în râuri, în munți, în doine și colinde. Apoi, din generație în generație și din deal în deal, i-au răspândit lumina numelui și a învățăturii în întreaga lor țară. Și așa, Sfântul Andrei a ajuns, peste timp și peste spațiu, până la noi.

Biserica „Sfântul Apostol Andrei” din Baia Mare a fost târnosită în anul 2018, în ajunul Zilei Centenarului Marii Uniri. Gest simbolic, cu profunde semnificații. Căci, după cum remarca Preasfințitul Părinte Iustin, episcopul Maramureșului și Sătmarului, cu ocazia hramului din acest an, „Sfântul Apostol Andrei este botezătorul și ocrotitorul românilor, părintele credinței noastre, iar ziua lui de prăznuire este ziua noastră națională bisericească. Poporul român s-a încreștinat în mod firesc, în mod natural, așteptând parcă mesajul Evangheliei, pe o inimă, pe un suflet și pe o tradiție de o înaltă spiritualitate, pe care a avut-o poporul dacic. Am fost încreștinați de întâiul Apostol chemat al Mântuitorului și suntem, astfel, o Biserică de sorginte apostolică, de o frumusețe unică, rodind minunat pe parcursul celor două milenii de Creștinism.”

Azi, 30 noiembrie 2020, Preasfințitul Părinte Iustin a săvârșit Sfânta Liturghie în această frumoasă biserică, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi: Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial și eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Pr. Indrei Buda, parohul bisericii, Pr. Vasile Botiș, Pr. Ioan Stanciu, Pr. Ioan Bușecan, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Ionuț Todorca, consilier eparhial, Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial, și Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale. Grupul psaltic „Theologos”, condus de părintele Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, a încântat și de această dată audiența, prin frumusețea interpretării răspunsurilor liturgice. La momentul pricesnei, tinerii din A.S.C.O.R. și A.T.O.C.E.M., în tradiționalele costume populare, dirijați de părintele Ionuț Pleș, de la Catedrala Episcopală, au prilejuit o pregustare a bucuriei Crăciunului, prin două minunate colinde.

„Suntem în zi de mare sărbătoare națională bisericească. Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, ziua lui de prăznuire, este una cu semnificații speciale pentru noi. Știm, din istoria Bisericii, că Sfântul Apostol Andrei a încreștinat poporul român. Însă, în trecut, nu am cultivat foarte mult această sfântă învățătură și cinstirea pe care se cuvine să i-o dăruim celui care este botezătorul nostru întru Hristos; celui care ne-a botezat, ne-a încreștinat și ne-a adus lumina Evangheliei” – a subliniat Preasfințitul Părinte Iustin la începutul predicii sale. După ce au trecut anii grei de comunism, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în 1995, a însemnat sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei cu cruce roșie în calendar, ca zi cu ținere, cu Liturghie solemnă. Apoi, în 1997, Sfântul Sinod l-a declarat pe Sfântul Andrei „ocrotitorul României”. Iar mai târziu, în 2012, tot la propunerea Sfântului Sinod, Parlamentul României a dat legea prin care ziua de prăznuire a Sfântului Apostol Andrei devenea, oficial, zi de sărbătoare națională. „Iată cum Dumnezeu ne-a dăruit nouă, românilor, două sărbători sfinte, una lângă cealaltă: 30 Noiembrie este sărbătoarea națională a unității noastre de credință, ortodoxă, strămoșească, iar 1 Decembrie este sărbătoarea unității noastre naționale. Căci la 1 Decembrie aducem prinos de recunoștință lui Dumnezeu Cel în Treime, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, pentru faptul că ne-a reunit, făcând din cele trei provincii – Moldova, Muntenia și Transilvania – o singură țară românească și o Românie Mare. Astfel, Dumnezeu în Treime a făcut din treimea celor trei provincii o singură țară. România este țara bisericilor, țara Răstignirilor, țara mănăstirilor. Ea poartă, adică, însemnele credinței. Este țara lui Dumnezeu și grădina Maicii Domnului.”

De ce îl cinstim, în mod deosebit, pe Sfântul Apostol Andrei? Pentru că ne-a încreștinat. Și pentru că a fost cel dintâi chemat la apostolat. Iar din pericopa evanghelică a zilei, luată de la Sfântul Evanghelist Ioan, aflăm și alte lucruri minunate. Căci Sfântul Ioan, Teologul dintre cei patru Evangheliști, consemnează în Evanghelia sa lucruri pe care nu le transmit ceilalți trei, sinopticii. Pentru că Ioan a stat cel mai mult lângă Mântuitorul, din vremea chemării sale la apostolat și până la Cruce. Astfel, aflăm că după Botezul din apa Iordanului, Mântuitorul a trecut din nou, într-o altă zi, pe lângă locul unde predica Sfântul Ioan Botezătorul. Iar acesta, văzându-L, L-a arătat ucenicilor săi și celor care erau de față: „Iată Mielul lui Dumnezeu”. Folosește, așadar, o expresie din cartea Proorocului Isaia, expresie cu profunde semnificații mesianice. Atunci, doi dintre ucenicii Botezătorului, Andrei și Ioan, pornesc în urma Mântuitorului. El se întoarce, îi vede și îi întreabă: „Pe cine căutați?” „Ce întrebare!... Cauți întotdeauna pe cineva, nu ceva. Ca persoană, cauți pe cineva. Pe acela pe care să-l urmezi, să-l asculți, să-l prețuiești, să-l respecți și să-l iubești. Cauți pe cineva. Dincolo de obiecte sau lucruri efemere, trecătoare, cauți un om. Căci persoanele sunt veșnice. Oamenii sunt veșnici, sunt nemuritori.”

I-a întrebat: „Pe cine căutați?” Iar ei L-au întrebat: „Învățătorule, unde locuiești?” „Veniți și vedeți.” Și au mers cei doi ucenici. „Și au fost cuceriți de Hristos. Căci Evanghelia ne spune că au rămas acolo toată ziua. I-a fascinat, încât au stat toată ziua să-L asculte. În acele momente, Mântuitorul le-a descoperit, cu siguranță, cine este și care este mesajul pe care îl aduce de la Tatăl. Și multe alte lucruri.” Încât, atunci când s-au întors, Andrei l-a căutat pe fratele lui, Simon, și i-a zis: „Am găsit pe Mesia”. Mai târziu, Filip, cel de-al treilea care L-a întâlnit pe Hristos, dintre Apostoli, l-a găsit pe Natanael și i-a spus: „Am aflat pe Acela despre care au scris Moise în Lege și proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi” (Ioan 1, 45-46). Mântuitorul a știut, în duh, ce îl întrebase Natanael pe Filip. De aceea a și spus despre el: „Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleșug”. Pentru că a fost sincer. Iar la întrebarea lui Natanael - „De unde mă cunoști?” De unde îmi cunoști firea și vorbirea și gândirea? – Mântuitorul îi răspunde: „...te-am văzut când erai sub smochin”. Nu i-a zis „te-am și auzit”. Dar Natanael a înțeles acest lucru și mărturisește: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel”. „Ce frumoasă mărturisire... Primii Apostoli, Andrei și Ioan, I-au zis «Rabi, unde locuiești?» La fel I-a spus și Natanael: «Rabi»... Adică «Învățătorule», Învățătorul prin excelență. Au mărturisit, prin aceasta, că învățătura Lui este de la Dumnezeu; că este învățătură curată, învățătură adevărată”.

„Ce trebuie să reținem? Ce constatăm? Că Apostolii s-au adus unul pe altul la Hristos. Sfinții Apostoli, chemați de Hristos, prietenii lui Hristos, ne-au adus, apoi, și pe noi la Hristos, făcându-ne prieteni cu Fiul lui Dumnezeu. Au adus persoane, au adus familii, au adus comunități, au adus popoare. Ne-au adus în Familia lui Dumnezeu, în Biserică, prin Botez. Așa a făcut și Sfântul Apostol Andrei, botezătorul românilor. Căci, dacă te bucuri de ceva, bucuria ta nu este deplină dacă nu o împărtășești și altcuiva. De aceea, din vechime, creștinii nu veneau niciodată singuri la biserică. Aduceau pe cineva. Din familie, din vecini, din comunitate. Nu mergi singur la Hristos. Ne aducem unii pe alții ca să ne împrietenim cu Hristos, cu Maica Domnului, cu icoana, cu atmosfera, cu slujitorii lui Dumnezeu. Aceasta este taina sărbătorii de astăzi: să ne aducem unii pe alții la Hristos, așa cum cel dintâi chemat ne-a adus pe noi, înnobilându-ne, ca neam, prin încreștinare, și înzestrându-ne cu daruri deosebite și nemuritoare.”

La final, și Preasfinția Sa le-a făcut credincioșilor acestei parohii un dar deosebit, în persoana unui om deosebit: părintele Vasile Botiș, vreme de cincisprezece ani vrednic liturghisitor la Catedrală, iar de acum împreună-slujitor cu părintele Indrei Buda, la Altarul acestei biserici închinate părintelui spiritual al neamului românesc.

Traian, Decebal, Andrei. Într-o ordine non-cronologică, dincolo de orice suspiciuni triumfaliste. Foto.

  • Sfânta Liturghie la Parohia „Sfântul Apostol Andrei” Satu Mare. Foto.

  • Sfânta Liturghie arhierească la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare

Duminica a XXX-a după Rusalii s-a constituit, pentru cei care frecventează Catedrala Episcopală din Baia Mare - și nu numai - , într-o zi de întoarcere „acasă”. Căci, la inițiativa Preasfințitului Părinte Iustin, episcopul Maramureșului și Sătmarului, în dialog cu autoritățile județene și centrale, credincioșii au putut din nou să participe la sfintele slujbe în interiorul lăcașelor de cult, cu asumarea și respectarea normelor sanitare în vigoare.

Astfel, în superbul și generosul spațiu de la primul nivel al Catedralei, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, într-un ales sobor de preoți și diaconi. Îi amintim pe Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial și eclesiarh al Catedralei Episcopale, Pr. Prof. Florin Hoban, inspector pentru disciplina Religie în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Maramureș, Pr. Dr. Marius Covalcic, de la Parohia „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” Baia Mare, Pr. Vasile Bud, Pr. Vasile Botiș, Pr. Drd. Claudiu Ciascai, duhovnicul Seminarului Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” Baia Mare, Pr. Florin Bălan și Pr. Adrian Morar – vrednici slujitori la Altarul catedralei. Le-au fost alături întru slujire Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Ionuț Todorca, consilier eparhial, Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale, Arhid. Drd. Adrian Dobreanu, profesor la Seminarul Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul”, și Diacon Lucian Burnar, secretar eparhial.

Momente cu totul aparte în cadrul slujbei, încărcate de o emoție deosebită, au fost cele două hirotonii oficiate pe seama Catedralei: a părintelui arhidiacon Ionuț Pleș, întru preot, respectiv a teologului Vasile Petru Bud, întru diacon. Doi multrâvnitori și de ani buni slujitori ai Catedralei Episcopale, care iată, acum, fac un binemeritat pas pe treptele acestei slujiri.

Corul „Doxologia” al Catedralei, dirijat de domnul Prof. Dr. Cosmin Lauran, a întregit, armonic, Sfânta Slujbă.

În cele patruzeci de zile ale Postului Nașterii Domnului, „înaintăm duhovnicește prin înțelesurile sfinte și pline de lumină ale pericopelor evanghelice care se citesc în această perioadă. Cele care s-au citit până acum, de la începutul Postului – a arătat Preasfințitul Iustin - , ne vorbesc despre bogăția materială, care pentru unii poate să devină obstacol în calea mântuirii, iar pentru alții poate să devină scară spre Împărăția lui Dumnezeu, punte care să îi treacă de pe pământ la Cer.”

Tot ce avem noi am luat cu împrumut de la Dumnezeu. „Toți talanții pe care-i avem, toate darurile care sunt firești – vederea, auzul, simțirea, mintea, vorbirea, umblarea, munca, folosul mâinilor - , le-am primit de la Dumnezeu. Noi le avem, alții nu le au. De aceea, Dumnezeu ne-a dăruit și înțelepciunea și puterea de a chivernisi în viața noastră aceste daruri și bunurile materiale în așa fel încât să le convertim în bunuri de alt nivel, pentru Dumnezeu și pentru săracii Lui. Acestea sunt îndemnurile pe care ni le adresează Mântuitorul, în această perioadă”.

Evanghelia de azi, a tânărului demnitar bogat (Luca 18, 18-27), se alătură, și ea, acestor îndemnuri. „Tânărul din pericopa evanghelică de astăzi nu seamănă cu bogatul din pilda care s-a citit duminica trecută, bogat care gândea că și-a găsit deplina fericire în rodirea țarinii sale. Tânărul era cu totul altfel. Deși era bogat, având chiar și o demnitate publică, nu se simțea împlinit. Simțea că, deși aparent are de toate, nu este fericit; că îi lipsește, totuși, ceva. Și atunci, ca mulți alți oameni din vremea Mântuitorului, a mers la învățător, la Marele Învățător, și I-a adresat o întrebare care arăta frământarea lui, care arăta neîmplinirea și nefericirea lui: «Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?»” Vedem că L-a întrebat pe Mântuitorul adresându-I-se foarte frumos, cu mult respect. Legea poporului iudeu nu numea pe nimeni de pe pământ „bun”. Era numită „bună” doar legea dată de Dumnezeu. Iar Dumnezeu era Cel Atotbun. De aceea, Mântuitorul îi răspunde cu ce spunea Legea: „Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.” Probabil că aștepta să dea un răspuns prin care să arate că a înțeles că El, Hristos, vine de la Dumnezeu.

„Știi poruncile” (18, 20) ... Poruncile care statornicesc relațiile interumane și care fac viața să fie normală sau, dacă nu normală, măcar suportabilă; să nu devină viața iad. Aceste porunci îl determină pe om să se raporteze corect la semeni, la ceilalți frați ai săi, la comunitate, promovându-se în acest fel pacea socială; cultivându-se astfel armonia, concordia, între persoane, în familie, în societate, între popoare.

„Un tânăr demnitar special... Îi răspunde Mântuitorului pe loc: «Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele», din copilăria mea. Era un tânăr moral, era un tânăr corect, era un tânăr muncitor, era un tânăr educat, era un tânăr fără răutate. Avea ceva natural, ceva firesc; avea «cei șapte ani de-acasă». Avea frică de Dumnezeu. Frica aceluia care iubește și, iubind, se teme ca nu cumva să greșească și, astfel, să strice relația de iubire. Ce frumos! Ce pildă pentru demnitarii de azi! Mai ales pentru tinerii demnitari. Să dea dovadă că cred în Dumnezeu, că-L iubesc pe Dumnezeu, că păzesc preceptele creștine.” Nuanțând, Sfântul Evanghelist Marcu, în relatarea aceluiași context, chiar spune că Mântuitorul, văzând ce Îl întreabă tânărul, a privit la el cu dragoste (10, 21). Adică I-a fost drag de un tânăr care caută lucruri esențiale pentru viață, nu banalități și bunuri trecătoare. Avem nevoie de astfel de tineri. Avem nevoie de astfel de credincioși în Biserică. „Toți împreună suntem Biserica, de fapt. Toți împreună trebuie să mergem în același ritm; bătăile inimilor noastre trebuie să ne fie la fel, în ritmul bătăilor inimii lui Hristos și a Maicii Domnului și a Bisericii. Iar dacă ne vor bate inimile în același ritm, dacă vom ajunge să fim cu toții o inimă, atunci înseamnă că mai există șanse, că mai există o speranță, că ne vom putea salva. Ca persoane, ca familii, ca societate, ca neam.”

La final, Preasfințitul Părinte Iustin le-a prezentat credincioșilor din catedrală și celor care au urmărit de acasă transmisiunea în direct o realizare de excepție: primul album de colinde, imprimat în format compact-disc, al Corului „Doxologia”. Cele douăsprezece piese, magistral interpretate, vor avea cu siguranță darul de a purta, pe aripi de cânt, vestea Nașterii Domnului, la toată casa de creștin. Cu această ocazie, Preasfinția Sa a acordat corului, prin reprezentanții lui – domnul dirijor Cosmin Lauran și părintele Florin Bălan, responsabil al acestui sector – Medalia Omagială și Ordinul „Preot Nicolae Gherman”, semn de înaltă recunoaștere și recunoștință pentru întreaga activitate a acestui reprezentativ ansamblu coral, de la înființare și până în prezent. Foto.

  • Sfânta Liturghie la Mănăstirea Scărișoara Nouă. Foto.

  • Sfânta Liturghie arhierească la Paraclisul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” din incinta Centrului Eparhial

Undeva, pe o străduță liniștită a municipiului Baia Mare, se află Centrul Eparhial al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului. Trecătorul atent poate zări înălțându-se, deasupra complexului arhitectural care a cunoscut mai multe stadii de sistematizare, cupola unui lăcaș de cult. Este vorba despre Paraclisul episcopal „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”, inima acestei instituții superioare bisericești, după cum se exprima Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, în cuvântul prilejuit de sărbătorirea hramului. Târnosit la 21 noiembrie 2004, „cu multă bucurie, lumină și împlinire sufletească”, de către vrednicul de pomenire Justinian, Arhiepiscopul Maramureșului și Sătmarului, și de Preasfințitul Iustin, paraclisul a fost pus sub ocrotirea Maicii Domnului, protectoarea municipiului Baia Mare și protectoarea poporului dreptcredincios care locuiește în grădina ei, numită România.

De șaisprezece ani, ca o catedrală mică, paraclisul episcopal veghează, discret, peste această parte de oraș. Numeroase au fost liturghiile săvârșite aici – mai ales acum, în vreme de pandemie. Dar, cu siguranță, mult mai numeroase sunt acele momente tainice în care episcopul, înconjurat doar de Sfinții așezați în frescele lui Ioan Botiș, se roagă aici pentru oraș, pentru Maramureș și Sătmar, pentru țară, pentru lume. Toate acestea au făcut și fac din acest spațiu „unul plin de sacralitate, de binecuvântare, de lumină și de har”.

Sâmbătă, 22 noiembrie 2020, în Paraclis, Preasfințitul Părinte Iustin a fost înconjurat întru slujire liturgică de Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial și eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, de Pr. Florin Hoban, inspector pentru disciplina Religie în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Maramureș și profesor la Seminarul Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” Baia Mare, de Arhid. Ionuț Todorca, consilier eparhial, și de Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale. La strană au înnobilat frumoasele răspunsuri liturgice Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial, Diacon Lucian Burnar, teologii Onuț Păcurar și Gabriel Dan.

Pericopa scripturistică a celei de a treia duminici din Postul Nașterii Domnului – din capitolul 12 al Evangheliei după Luca - este una extrem de scurtă, de numai șase versete, dar plină de profunde semnificații, pe care Preasfințitul Părinte Iustin le-a adus în fața celor prezenți și a sutelor de credincioși care au urmărit slujba în transmisiune directă pe canalele media. „În Biserică, perioadele postului sunt timpuri sacre, timpuri în care suntem chemați să intensificăm viața noastră duhovnicească, să înmulțim rugăciunea și să sporim faptele bune.” În timp ce trupul caută mai mult spre cele pământești, „sufletul omenesc, care este scânteie divină, râvnește după o altă categorie de valori, după bunuri spirituale; are foame și sete de Dumnezeu. De aceea, mai ales în această perioadă, Biserica, totdeauna și pentru totdeauna, ne va chema să conștientizăm care sunt valorile supreme din viața noastră”.

Urmând celorlalte evanghelii de la începutul acestui post – cea a bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr sau cea din duminica trecută, a Samarineanului milostiv - și aceasta, la rândul ei, ne vorbește despre cum trebuie să ne raportăm la bunurile materiale și despre cât de efemere sunt acestea în raport cu nemurirea sufletului și cu veșnicia. „Această pericopă este rânduită tocmai la vreme potrivită, la sfârșit de toamnă, după ce s-au adunat recoltele și ne pregătim pentru iarnă”. Prin aceasta îi este subliniată și mai mult actualitatea, ea fiind o pildă, un memento, pentru noi toți și pentru toți cei care vor fi contemporani cu citirea ei.

„Bogatul căruia i-a rodit țarina, văzând starea și bogăția cu care a fost binecuvântat, a uitat de Acela care a binecuvântat via și moșia și ogorul lui și munca lui. Căci bogatul a muncit: și-a pregătit cum trebuie pământul. A arat, a semănat. Dar Cel ce a făcut să crească și să rodească a fost Dumnezeu, care a dat ploaie la vreme, și soare, și a ferit anul acela de catastrofe, de secetă, de furtună cumplită și distrugătoare.” Dar bogatul nu s-a mai gândit la asta. S-a gândit doar la sine. „Nu s-a gândit la a dărui, nu s-a gândit la a bucura pe cineva, nu s-a gândit la a împărți cu cineva, la a face o faptă bună.” Iată omul care nu privește lucrurile cu toată luciditatea, cu toată responsabilitatea rațiunii pe care o are de la Dumnezeu și a înțelepciunii cu care este înzestrat, ca rod al conlucrării minții omului cu lumina darului Duhului Sfânt. Căci numai prin lucrarea Duhului Sfânt rațiunea omenească se luminează și devine înțelepciune, chibzuință, dreaptă socoteală.

„După cuvântul Scripturii, prin «această noapte» - în care îi vor cere sufletul – nu se înțelege doar noaptea următoare, noaptea care va veni... În limba română există multe expresii, multe ziceri – utilizate frecvent, dar prea puțin conștientizate ca proveniență – preluate, într-o formă sau alta, mai mult sau mai puțin modificată, din Sfânta Scriptură. Una dintre aceste sintagme, peiorativ folosită adesea, este «noaptea minții». De aici vine, din această evanghelie. Căci omul acela trăia într-o noapte permanentă, după cum spune și Sfântul Teofilact al Bulgariei în tâlcuirea acestei pilde. Nu mai avea lumina înțelepciunii, căci raza Duhului Sfânt nu mai pătrundea în mintea lui, încărcată cu gânduri pământești. De aceea, era într-o noapte continuă. Și în noapte vine catastrofa, în noapte vine dezastrul: îngerii cei răi și întunecați vor veni și îi vor lua sufletul, în noapte.” Iar Mântuitorul încheie pilda cu o sentință cutremurătoare: „Așa se întâmplă cu cel ce-și adună comori sieși și nu se îmbogățește în Dumnezeu” (v. 21).

„Și, atunci, care este soluția? Chivernisirea bunurilor împreună cu Dumnezeu. Bogăția nu este condamnabilă. Ea este un dar de la Dumnezeu, dat spre dăruire către semeni, dat spre a face bine. Căci aceasta este umanitatea și ea așa a progresat: făcând bine, binele în mod dezinteresat, de dragul binelui; aducând plus-valoare, realizând pacea din om și între oameni.”.Foto.
  • Sfânta Liturghie la Mănăstirea Scărișoara Nouă. Foto.

  • Intrarea în biserică a Maicii Domnului – hramul Paraclisului Episcopal din Baia Mare

Sâmbătă, 21 noiembrie 2020, praznicul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, hramul Paraclisului Episcopal din Baia Mare, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a asistat la Sfânta Liturghie Arhierească de hram, care a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, înconjurat de un sobor de preoţi şi arhidiaconi: Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar, Pr. Adrian Mihali, consilier administrativ, Pr. Andrei Emil Pop, inspector eparhial, Pr. Adrian Morar, inspector social, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Arhid. Gherasim Nap, secretar eparhial. Răspunsurile la strană au fost date de un grup de arhidiaconi, diaconi şi teologi de la Centrul Eparhial.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, a vorbit despre Sfântul Ioachim şi Dreapta Ana, părinţii Fecioarei Maria, despre ducerea la templu a Fecioarei Maria şi a subliniat semnificaţia acestui praznic important al creştinătăţii. Foto.

  • Sfânta Liturghie Arhierească la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare. Cinci ani de la înfiinţarea Grupului Psaltic „Theologos”

Duminică, 15 noiembrie 2020, ziua în care a început Postului Naşterii Domnului, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească pe esplanada Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, înconjurat de sobor de preoţi şi diaconi.

Sfânta Liturghie Arhierească

Din soborul de preoţi şi diaconi au făcut parte Arhim. Dr. Casian Filip, eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Pr. Viorel Bud, Pr. Florin Hoban, inspector şcolar pentru Religie, Pr. Drd. Claudiu Ciascai, Pr. Ovidiu Bontoş, de la Spitalul Judeţean de Urgenţă, Pr. Adrian Morar, inspector social, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Ionuţ Todorca, consilier eparhial, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Diac. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Ionuţ Pleş, Diac. Valeriu Vana, de la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime”.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, înfiinţat şi condus de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, în urmă cu cinci ani, la această Sfântă Liturghie fiind marcarea evenimentului aniversar.

Un număr mare de credincioşi a venit să se roage împreună cu soborul la această Sfântă Liturghie, la care au fost respectate regulile de distanţare fizică şi purtarea măştii de protecţie.

Cuvântul de învăţătură

În loc de obişnuitul cuvânt de învăţătură rostit de Chiriarhul locului, a fost citită Scrisoarea pastorală adresată tuturor credincioşilor din Patriarhia Română de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Lectuura ei a fost făcută de Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar şi eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare. Această scrisoare pastorală a fost citită în această duminică în toate sfintele locaşuri de închinare din întreaga Eparhie a Maramureşului şi Sătmarului.

Grupul Psaltic „Theologos” la cinci ani de existenţă

O noutate pentru Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, în urmă cu cinci ani, a constituit-o apariţia la răspunsurile de la Sfintele Liturghii a melosului psaltic sau bizantin, cum mai este cunoscut. Acest lucru în făcea nimeni altul decât Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, înfiinţat, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Episcop Iustin, în urmă cu cinci ani, adică în toamna lui 2015, de către Arhid. Prof. Adrian Dobreanu, care, mare iubitor şi practicant de muzică psaltică, mai înfiinţase un grup psaltic la Sibiu.

De atunci, de acum cinci ani, muzica psaltică a fost auzită tot mai des la Sfintele Liturghii Arhiereşti, şi nu numai, din Eparhie, astfel că acum a devenit o obişnuiţă, Grupul Psaltic „Theologos” fiind ascultat atât în Eparhie, cât şi în ţară, la diferite evenimente liturgice, precum şi cu alte ocazii, la care este invitat.

Azi, în această duminică, a venit un moment al unui bilanţ la o jumătate de deceniu de activitate, drept pentru care a fost invitat să dea şi răspunsurile la Sfânta Liturghie Arhierească.

„Vrem să arătăm preţuire şi apreciere faţă de Grupul Psaltic „Theologos”, de tradiţie bizantină, pe care l-a alcătuit Părintele Profesor Adrian Dobreanu, profesor de muzică la Seminarul Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare. A preadat şi religie în municipiul Baia Mare. Se trage din ţinutul Neamţului, din zona mănăstirilor, unde se cântă această muzică şi dorim să le arătăm preţuire şi cinstire şi să le mulţumim că de 5 ani împodobesc Sfintele Liturghii prin cântarea lor şi ne-am armonizat cu Ortodoxia românească prin faptul că se cântă la strană muzica aceasta de tradiţie psaltică românească. Sunt în grup peste 25 de membri: preoţi, diaconi, teologi şi mulţi mireni, care lucrează în diferite domenii de activitate şi iubesc muzica aceasta. Îl rugăm pe Dumnezeu ca la aceşti cinci ani să mai adauge încă 25 şi încă mulţi, mulţi ani înainte, ca să împodobească Sfintele Noastre Liturghii. Ne-au fost foarte de folos la sfinţirile de biserici, unde ne ducem, pentru că slujbele sunt foarte lungi şi ei cântă puţin mai ritmat, se câştigă puţin din timp, cel puţin o jumătate de oră, decât când cântă corurile tradiţionale. Au fost cu noi la toate sfinţirile de biserici şi Sfintele Liturghii şi de anul acesta şi la hramurile de mănăstiri.”

Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a conferit Părintelui Arhidiacon Profesor Adrian Dobreanu Ordinul „Preot Nicolae Gherman”, scos cu ocazia Anului omagial a pastoraţiei părinţilor şi copiilor în Patriarhia Română. Grupului Psaltic „Theologos” i-a fost conferită Medalia „Preot Nicolae Gherman”, care are pe ea imprimat chipul preotului Nicolae Gherman, cu copila Anuţa.

„Am constituit un ordin pe care l-am consacrat personalităţii Preotului Nicolae Gherman, tată a 10 copii, fiind cel care a întemeiat Mănăstirea Rohia, în amintirea fiicei sale Anuţa, al zecelea copil, trecută la Domnul la doar 10 ani. Ordinul este o cruce frumoasă, cu elemente maramureşene. A fost un familist adevărat, s-a ocupat şi de copii, şi de învăţământ”, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.

Au fost citite numele tuturor membrilor Grupului „Theologos”, cărora li s-a conferit şi câte o diplomă aniversară: Pr. Scripciuc Danciu Iulian, Pr. Donca Vasile Cornel, Pr. Pop Ioan, Andrău Adrian, Andrău Alexandru, Andrău Vlad, Bercea Ioan, Pop Ioan Chirilă, Pop Mircea Ioan, Moiş Ioan, Paul Florin, Vlad Ioan Florin, Babici Robert, Peto Mihai, Oşan Dorin, Cârnu Fabriţio Romeo, Pop Silviu Dănuţ, Boda Răzvan Alexandru, Leordean Gheorghe Vasile, Mihali Toma Ştefan, Buda Ioan Sorin, Tocaci Florin Bogdan, Doban Claudiu Mădălin, Sitariţi Vlad Maxim, Dragotă Dorin Emilian, Mătieş Ştefan, Silaghi Ionuţ George, Erdeli Andrei, Ţiple Mihai. Foto.

  • Târnosirea bisericii din Parohia Ortodoxă Hrip. Foto.
  • Îndemn părintesc al Preasfințitului Părinte Episcop IUSTIN, la începutul Postului Nașterii Domnului, pentru preoții, monahii și credincioșii din Eparhia Maramureșului și Sătmarului

A sosit din nou un timp al intensificării rugăciunii, căinței și faptelor bune creștinești izvorâte din iubire fraternă și compasiune față de cei aflați în situații dificile, în lipsuri, în singurătate și boală.

​Duminică, 15 noiembrie, începe Postul Crăciunului care ține șase săptămâni, mai exact până în 24 decembrie, ajunul sărbătorii Nașterii Domnului.

​Biserica lui Hristos ne cheamă, prin slujitorii ei, să ne pregătim creștinește, stând de veghe în rugăciune în aceste vremuri de grea încercare și multă tulburare din cauza molimei (pandemiei) prin care trece umanitatea întreagă.

​Când Mântuitorul nostru Iisus Hristos Se găsea în cele mai grele suferințe pe care și le-a asumat și le-a purtat pentru întreaga umanitate, S-a retras cu ucenicii în Grădina Ghetsimani să Se roage Tatălui să treacă paharul ce urma să-l bea pentru păcatele noastre. Nu S-a rugat și nu a cerut să-l ia de la El, ci să treacă peste acel moment de jertfă iubitoare și suferință izbăvitoare pentru umanitate, cu bine.

​Apostolii, copleșiți de somn, au adormit, în timp ce Hristos Se ruga cu sudori de sânge. Întorcându-Se, le-a reproșat prietenește prin cuvintele: „Aşa, n-aţi putut un ceas să privegheaţi cu Mine! Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios” (Matei 26, 40-41).

​Multe au fost perioadele din istoria Bisericii lui Hristos, când aceste cuvinte au revenit ca un memento: „Privegheați și vă rugați…”. Întotdeauna, aducându-și aminte de cuvintele Domnului, slujitorii lui Hristos și poporul lui Dumnezeu au stat de veghe în rugăciune.

​Au trecut peste noi luni grele (martie-octombrie a.c.), cu Paști fără credincioși, fără sărbătoarea Învierii prăznuită cu solemnitate pe măsura măreției evenimentului cutremurător de acum 2000 de ani, care a redat lumii nădejdea și certitudinea Învierii și vieții veșnice.

​Iată-ne pregătindu-ne să întâmpinăm celălalt, al doilea cel mai mare praznic al creștinătății - Crăciunul.

​Pentru ca Dumnezeu să ni-l dăruiască plin de frumusețea colindului nostru străbun și de bucuria de a ne reuni în cete de colindători spre a vesti Nașterea lui Hristos, vă îndemnăm, iubiți părinți slujitori ai Sfintelor Altare și dragi credincioși să ne rugăm împreună, fierbinte, lui Dumnezeu să avem sărbători creștine de iarnă sfinte și adevărate, după tradiția Bisericii noastre Ortodoxe Strămoșești.

​În discuțiile noastre particulare pe care le-am avut cu autoritățile județene și locale le-am spus că nu putem concepe Crăciun fără colinde și Bobotează, fără sfințirea caselor credincioșilor în Maramureș și Sătmar.

​De altfel, suntem într-o comunicare permanentă cu autoritățile județene și locale prin reprezentanții episcopiei noastre, părintele inspector Pop Andrei la Maramureș și părintele protopop Socolan Ioan la Satu Mare. Datorită acestui lucru am reușit și la Sfintele Paști și în toată această perioadă să găsim soluții potrivite pentru ca nici credincioșii să nu sufere, fiind împiedicați să-și manifeste credința, dar și regulile sanitare să fie respectate, în acest sens, toți preoții, toate mănăstirile și comunitățile de credincioși dând dovadă de toată responsabilitatea.

​Ne-am bucurat pentru întâlnirea de dialog care a avut loc la data de 12 noiembrie a. c., între reprezentații Patriarhiei Române și ale celorlalte culte cu reprezentați ai Guvernului României care gestionează această situație cu care se confruntă România în vreme de pandemie și că s-a afirmat apăsat de către toți reprezentanții cultelor că nu mai trebuie să se ajungă în situația în care credincioșii să fie împiedicați să meargă la biserică de sărbători, desigur cu respectarea tuturor regulilor sanitare.

​În această perioadă, mai multe localități din Județul Maramureș sunt în carantină timp de 14 zile, printre ele aflându-se și orașul reședință de județ, Municipiul Baia Mare.

​Astfel, în următoarele două duminici, în aceste localități carantinate, vom respecta regula de a sluji afară, cu speranța că vom depăși aceste momente dificile și credincioșii vor putea reveni în biserici, cu respectarea regulilor sanitare, după cele 14 zile de carantină.

​Revenind la lucrurile esențiale pentru viața noastră creștină și credința noastră străbună, îndemnăm slujitorii Sfintelor Altare, ca așa cum au procedat în Postul cel Mare, când toți credincioșii, care au dorit, s-au mărturisit și împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului, așa să procedeze și în acest post binecuvântat și pregătitor, în așa fel încât nimeni dintre cei ce doresc, să nu rămână nemărturisit și neîmpărtășit cu Trupul și Sângele Domnului.

​Îndemnăm credincioșii noștri din parohiile de la orașe și sate să se pregătească pentru întâlnirea cu Hristos în Taina Sfintei Euharistii și să se împărtășească măcar odată în acest post, dar să încerce să facă acest lucru cu rânduială, peste săptămână, când nu se produce aglomerație, iar preoții îi pot mărturisi și împărtăși în liniște și fără grabă, îi pot asculta și le pot da sfaturile și îndrumările necesare.

​Îndemnăm pe sfințiții slujitori să aibă multă răbdare și să arate multă dragoste și compasiune față de poporul lui Dumnezeu, atât de mult și greu încercat și împovărat de atâtea necazuri, îngrijorări, neajunsuri și dureri. Suntem încredințați, de altfel, că așa și fac și le mulțumim în numele credincioșilor și-i binecuvântăm în numele lui Hristos pentru lucrarea și slujirea lor sfântă, binefăcătoare și vindecătoare de boli trupești și sufletești și aducătoare de liniște și pace comunitară și socială.

​În final, vă îndemnăm să fim cu toții în stare de veghe în post și rugăciune în această vreme a cernerii și luptei pentru lumină și adevăr, pentru credință creștină și străbună, demnitate umană și libertate, care este darul suprem al lui Dumnezeu făcut omului la creație și nimeni nu-l poate îngrădi ori confisca.

​Să fim dar în stare de trezvie creștină, rugându-ne, postind, citind cărți de zidire sufletească și sfătuire duhovnicească și să mai facem post și de la a urmări toate știrile înspăimântătoare care ne sunt transmise pe toate canalele media pentru că noi știm că „și dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntem” (Romani 14,8).

​Mărturisiți-vă și împărtășiți-vă frecvent cu Trupul și Sângele Domnului, care vindecă omul de moartea veșnică, dar și de toate bolile sufletești și trupești, pentru că a fost dat de Hristos să ne fie leac împotriva vrăjmașului diavol și a tuturor vrăjmașilor văzuți și nevăzuți.​

​Bucurați-vă de fiecare zi pe care o primiți în dar de la Dumnezeu și NU VĂ TEMEȚI! Hristos, Mântuitorul nostru, este viu și este cu noi în toate zilele până la sfârșitul veacurilor. „El, ieri, azi și în veci, este Același” (Evrei 13,8).

Dumnezeu să ocrotească România și poporul român!

​Maica Domnului să acopere cu sfântul ei acoperământ pe toți creștinii din România, „Grădina ei”, și din toată lumea!

​Dumnezeul cerului și al pământului să salveze omenirea de forțele întunecate ale iadului, diavolului și slujitorilor lui și să trimită din Cer iarăși pacea pe pământ, precum au adus-o îngerii acum 2000 de ani în Betleem și să ne facă vrednici a-L primi din nou printre noi pe Fiul Său Iisus, de Crăciunul anului 2020. Amin!

Baia Mare,

14 noiembrie 2020

† IUSTIN

Episcopul Maramureșului și Sătmarului

  • Înmormântarea Preacucernicului Părinte Teodor Podină

Joi, 12 noiembrie, de la ora 12:00, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Slujba Înmormântării pentru Preacucernicul Părinte Teodor Podină, la Biserica „Sfânta Ana” din cartierul Ferneziu al Municipiului Baia Mare, înconjurat de un sobor de preoți.

Părinte Teodor Podină s-a născut la data de 28 iulie 1952, în localitatea Dobric, județul Maramureș. A fost hirotonit preot la data de 03 octombrie 1976 la Florești, județul Cluj, de către vrednicul de pomenire IPS Teofil Hernineanul pentru Parohia Ortodoxă Firiza, Protopopiatul Baia Bare, unde a păstorit 22 de ani, până în 1998.

La data de 01 noiembrie 1998, a fost transferat la Parohia Ortodoxă Baia Mare VI - Ferneziu, unde a pus piatra de temelie la biserica cu hramul „Sfânta Ana”, la 03 octombrie 2004; lucrările au fost întâriziate din cauza unui incendiu, care a necesitat reparată, repictată și remobilată. Resfințirea acestei biserici s-a făcut în anul 2005, de către Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului.

După sfințirea Bisericii Nașterea Maicii Domnului, a continuat lucrările la biserica „Sfânta Ana”: zidărie, acoperiș, tencuieli, instalație electrică și de încălzire, iconostas și strane, clopot și candelabre, gardul de fier forjat și piatră, împrejmuirea curții, pavarea bisericii și a curții cu piatră, termoizolații și pictură, s-a făcut Sfânta Masă și Proscomidiarul, s-a realizat o cruce din marmură neagră și o fântână în curtea bisericii. Concomitent, s-a construit o capelă mortuară cu două nivele, un Altar de vară, s-a reparat capital casa parohială - interior și exterior -, s-au pus geamuri termopan la casa parohială și biserică, pregătindu-se astfel pentru sfințire.

Biserica parohiei „Sfânta Ana” - Ferneziu, cartierul dinspre munte al orașului Baia Mare, a fost târnosită duminică, 06 septembrie 2020, de Episcopul Maramureșului și Sătmarului de către Presfințitul Părinte Episcop Iustin. Lăcașul de cult reprezintă materializarea unei dorințe mai vechi a credincioșilor din zonă, după șaisprezece ani de eforturi, sub îndrumarea preoților Teodor Podină, paroh, și George Breaz, coslujitor.

În cei 44 de ani de slujire preoțească, Părintele Teodor Podină a reparat capital două biserici, în Firiza și Blidari fiind distins cu rangul de iconom (1982), iconom stavrofor (1996) și Ordinul „Preot Nicolae Gherman” (2020). De asemenea, pe lângă calitățile administrative, Părintele Teodor Podină a fost și un profesor dedicat, activând și slujind la catedră în cadrul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare (1993-2003), fiind duhovnic și predând disciplina Spiritualitate, dar și alte materii din aria curriculară, formând astfel generații deosebite de elevi seminariști.

A încetat din viață la data de 09 noiembrie 2020, la vârsta de 68 de ani. Foto.

Veșnica lui pomenire, din neam în neam!

  • Slujbă de pomenire pentru Părintele Teodor Podină

Miercuri, 11 noiembrie, cu începere de la 18:00, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Slujba Parastasului pentru Preacucernicul Părinte Teodor Podină, la Biserica „Sfânta Ana” din cartierul Ferneziu al Municipiului Baia Mare.

După oficierea slujbei de pomenire, Preasfinția Sa a evocat, într-un cuvânt de comemorare și într-un mod deosebit și pătrunzător, persoana părintelui Teodor, cel care a fost un slujitor devotat în slujirea aproapelui, atât la catedră, în învățământul teologic, cât și în slujba bisericii lui Hristos, unde a fost deosebit de râvnitor, aducând astfel, mângâiere și compasiune pentru familie, prieteni și oameni apropiați, însă, în special, pentru credincioșii din Ferneziu, credinicioși care l-au iubit ca pe „Păstorul cel Bun”, deoarece a semănat în fiecare dintre aceste mădulare ale bisericii din Ferneziu - mai viguroase sau mai tinere -, cuvântul Evangheliei lui Hristos. A fost un om de o blândețe și noblețe sufletească deosebită, care încă din viața pământească și-a adunat comori neprețuite în cer.

Mâine, 12 noiembrie, de la ora 12:00, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, va oficia Slujba Înmormântării pentru PC Părinte Teodor Podină, la Biserica „Sfânta Ana” din Ferneziu. Slujba înmormântării va fi precedată de săvârșirea slujbei Sfintei Liturghii, de la ora 10:00. Foto.

Dumnezeu să îl așeze cu drepții în Împărăția Sa!

  • Comunicat - PC Părinte Podină Teodor a trecut la Domnul

La data de 09 noiembrie 2020, după o scurtă suferință, Preacucernicul Părinte Podină Teodor, parohul Bisericii „Sfânta Ana” din cartierul Ferneziu, Baia Mare, a trecut la cele veșnice, la vârsta de 68 de ani.

Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, ostenitorii Centrului Eparhial, Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul” - Instituția teologică unde a predat și format generații de elevi seminariști -, Protopopiatul Ortodox Baia Mare, alături de părinții slujitori din Sfânta Episcopie Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului, transmit familiei îndoliate, condoleanțe, alături de un mesaj de mângâiere, alinare și întărire sufletească.

Miercuri, 11 noiembrie, de la ora 18:00, la Biserica „Sfânta Ana” din Ferneziu, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului va săvârși Slujba Prohodului pentru PC Părinte Teodor Podină.

Joi, 12 noiembrie, de la ora 12:00, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar, va oficia Slujba Înmormântării pentru PC Părinte Teodor Podină, la Biserica „Sfânta Ana” din Ferneziu. Slujba înmormântării va fi precedată de săvârșirea slujbei Sfintei Liturghii, de la ora 10:00.

Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească în Împărăția Sa cea veșnică împreună cu aleșii Săi! Veșnica lui pomenire din neam în neam!

Biroul de presă

al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului

  • Date biografice

Preacucernicul Părinte Teodor Podină s-a născut la data de 28.07.1952, în localitatea Dobric, județul Maramureș.

Este hirotonit preot la data de 03 octombrie 1976 la Florești, județul Cluj, de către vrednicul de pomenire IPS Teofil Hernineanul pentru Parohia Ortodoxă Firiza, Protopopiatul Baia Bare, unde a păstorit 22 de ani, până în 1998.

La data de 01 noiembrie 1998, a fost transferat la Parohia Ortodoxă Baia Mare VI - Ferneziu, unde a pus piatra de temelie la biserica cu hramul „Sfânta Ana”, la 03 octombrie 2004; lucrările au fost întâriziate din cauza unui incendiu, care a necesitat reparată, repictată și remobilată. Resfințirea acestei biserici s-a făcut în anul 2005, de către Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului.

După sfințirea Bisericii Nașterea Maicii Domnului, a continuat lucrările la biserica „Sfânta Ana”: zidărie, acoperiș, tencuieli, instalație electrică și de încălzire, iconostas și strane, clopot și candelabre, gardul de fier forjat și piatră, împrejmuirea curții, pavarea bisericii și a curții cu piatră, termoizolații și pictură, s-a făcut Sfânta Masă și Proscomidiarul, s-a realizat o cruce din marmură neagră și o fântână în curtea bisericii. Concomitent, s-a construit o capelă mortuară cu două nivele, un Altar de vară, s-a reparat capital casa parohială - interior și exterior -, s-au pus geamuri termopan la casa parohială și biserică, pregătindu-se astfel pentru sfințire.

Biserica parohiei „Sfânta Ana” - Ferneziu, cartierul dinspre munte al orașului Baia Mare, a fost târnosită duminică, 06 septembrie 2020, de Episcopul Maramureșului și Sătmarului de către Presfințitul Părinte Episcop Iustin. Lăcașul de cult reprezintă materializarea unei dorințe mai vechi a credincioșilor din zonă, după șaisprezece ani de eforturi, sub îndrumarea preoților Teodor Podină, paroh, și George Breaz, coslujitor.

În cei 44 de ani de slujire preoțească, Părintele Teodor Podină a reparat capital două biserici, în Firiza și Blidari fiind distins cu rangul de iconom (1982), iconom stavrofor (1996) și Ordinul „Preot Nicolae Gherman” (2020).

De asemenea, pe lângă calitățile administrative, Părintele Teodor Podină a fost și un profesor dedicat, activând și slujind la catedră în cadrul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare (1993-2003), fiind duhovnic și predând disciplina Spiritualitate, dar și alte materii din aria curriculară, formând astfel generații deosebite de elevi seminariști.

A încetat din viață la data de 09 noiembrie 2020, la vârsta de 68 de ani.

  • Hram și Sfânta Liturghie Arhierească în Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Baia Mare

Încercând să vorbești despre îngeri, începi să resimți o materialitate a cuvintelor. Despre ei ai putea vorbi doar în cuvinte intangibile - cu gândul, cu auzul, cu vederea; într-o limbă inefabilă, dacă aceasta ar fi cu putință să existe... În fața unui înger al lui Dumnezeu se cutremură toate legiunile de draci. Căci diavolii sunt mulți, dar sunt singuri. Pe când îngerul celui mai umil pământean are în spatele lui întregul sobor al Împărăției Cerurilor.

Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil este cea mai importantă sărbătoare închinată Sfinților Îngeri. De la biserica stavropighiei constantinopolitane de la Peri și până în vremea noastră, sute de biserici din Maramureș și Sătmar i-au avut și îi au ca ocrotitori. O astfel de biserică este și cea din cartierul Vasile Alecsandri din Baia Mare. Azi, 8 noiembrie 2020, de ziua hramului, cei doi vrednici preoți slujitori – părintele paroh Andrei Pop, inspector eparhial, și părintele profesor Adrian Gavra, inspector școlar – , împreună cu mulțimea credincioșilor, l-au avut în mijlocul lor pe Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului. Pe o vreme însorită, în pridvorul lăcașului de cult, în fața aleilor generoase, dar neîncăpătoare, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de un onorant sobor de preoți și diaconi. Îi amintim pe Pr. Adrian Mihali, consilier eparhial, Pr. Virgil Jicărean, consilier eparhial, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Ionuț Todorca, consilier eparhial, Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial, Diacon Vasile Nuszer. Răspunsurile liturgice au fost date de corul parohiei, dirijat cu multă dăruire de domnul Ionuț Babici-Buda, ostenitor și în cadrul Sectorului Cultural al Episcopiei.

De pe frumoasa esplanadă a bisericii, privind spre cupola Catedralei Episcopale, care veghează de departe, maiestuos și ocrotitor, ca o cucernică împărăteasă bizantină, peste cartier și peste oraș, Preasfințitul Părinte Iustin a început să le tâlcuiască numeroșilor credincioși pericopa Duminicii a XXIV-a după Rusalii. Mântuitorul Se întorcea, peste mare, din ținutul gadarenilor, de unde fusese propriu-zis alungat, de locuitorii cetății Gadarei, pentru paguba turmei de porci... Se întoarce în cetatea Lui, în Capernaum, unde era așteptat de o mare mulțime de oameni. „Așadar unii L-au alungat, ceilalți Îl așteptau. De ce Îl așteptau? Pentru că aveau cu ei foarte mulți bolnavi, dar, mai ales, pentru că doreau să-L asculte, căci vorbea cum n-a vorbit nimeni vreodată; pentru că simțeau că le oferă compasiune, iubire, pace și iertare.” În acea mulțime se afla și mai-marele sinagogii din Capernaum. Mai-marele unei sinagogi era un demnitar de rang înalt din elita politico-religioasă a poporului iudeu. Demnitarii de atunci ai poporului – cărturarii și fariseii – nu veneau cu mulțimea la Hristos. Îl sfidau; nu-L iubeau, Îl denigrau. Dar, pentru vremea lui - și pentru vremurile noastre - , Iair era un demnitar atipic. „Ca orice om, orice demnitar, de orice rang ar fi, poate să aibă în viață suferințe, boli și necazuri. Și să aibă nevoie de Dumnezeu, de ajutorul Lui. De aceea era Iair în popor.” Făcându-și loc printre miile de oameni, a ajuns în fața Mântuitorului. „Și el, demnitar de rang înalt, a căzut în genunchi în fața lui Hristos, pentru că avea o mare și unică durere: avea o singură fiică și aceasta era pe moarte. O singură fiică și era pe moarte! Ce înseamnă o singură fiică? Viitorul familiei, moștenitoarea a tot ce au agonisit într-o viață. Ce durere era în sufletul lui! De aceea s-a și smerit atît de tare: a căzut în genunchi în fața lui Hristos și L-a rugat să vină să pună mâna peste fiica lui, crezând și mărturisind că se va face bine. Aceasta este prima scenă, zguduitoare, a pericopei”...

O femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge, își cheltuise toată averea căutând sănătatea, însă medicii nu putuseră să o vindece. Dar „s-a înfiripat în mintea ei credința că dacă se va atinge de Hristos se va vindeca. Și s-a dus și ea, ca Iair, prin mulțime. Și s-a atins de veșmintele lui Iisus. Mulți se îmbulzeau în jurul Mântuitorului, dar ea s-a atins, în taină, de veșmintele Lui.” „Cine s-a atins de Mine?... Puterea vindecătoare, care ieșise din Mântuitorul, era răspunsul la puterea credinței celei vindecate. Femeia, văzând că fapta ei a fost descoperită, a căzut înaintea Lui și I-a spus necazul pe care îl avusese. Iar Domnul îi confirmă: „Credința ta te-a mântuit”.

În acest timp, a venit un slujitor al lui Iair, aducându-i sfâșietoarea veste că fiica lui murise, deci „nu mai supăra pe Învățătorul”, nu mai are rost. Dar, auzind, Mântuitorul s-a întors spre tatăl îndurerat și i-a spus: „Nu te teme; crede numai și se va izbăvi”. Și a crezut Iair. A crezut cu o credință mai puternică decât boala și decât moartea. Și a făcut posibilă minunea.

„În pericopa evanghelică de azi întâlnim două dureri mari. Dar credința celor doi – a lui Iair și a femeii bolnave – premerge vindecării și minunii. Când începem să-I cerem lui Dumnezeu ajutorul – într-o situație limită, într-o situație de deznădejde, de tulburare, de încercare, de mare povară, de strâmtorare - , gândul nostru a și ajuns la El. Când începem să rostim rugăciunea – cheia care deschide porțile milostivirii - , ea a ajuns deja la Dumnezeu. Și ce se întâmplă atunci cu noi? Ce s-a petrecut cu aceste două persoane din Evanghelie? Ce se întâmplă cu noi, de fapt, când începem să credem, să ne rugăm, să ne punem nădejdea în Dumnezeu? Mintea noastră se limpezește, inima noastră se încălzește, viața noastră se luminează. Și începem să nu mai deznădăjduim; avem un suport, avem o încredere.” Acest lucru se întâmplă cu noi în Biserică. Prin rugăciunile pe care le facem, trimitem credința noastră la porțile milostivirii și iubirii lui Dumnezeu. „Și așa se întâmplă minunea. Numai să credem, să continuăm să credem, să nu ne îndoim. Oamenii care știu să se roage supraviețuiesc; oamenii care cred se vindecă”.

„Cerul nu e pustiu. Cerul întreg, miliardele de galaxii, sunt populate de miliarde și miliarde, de miliarde de miliarde de îngeri, oștiri îngerești. De la cei mai apropiați de Dumnezeu, heruvimii și serafimii, care stau în jurul Tronului de foc al Preasfintei Treimi, și până la arhanghelii și îngerii care țin legătura cu oamenii. Cerul nu-i pustiu... Pământul, cerul, universul întreg, și îngerii, sunt opera lui Dumnezeu. Omul este capodopera lui Dumnezeu. De ce? Pentru că face parte din două lumi: cu trupul din pământ, din lumea materială, și cu sufletul din cer, din lumea spirituală. De aceea e capodoperă. E unic.” Îngerii lui Dumnezeu sunt slujitorii omului. De aceea omul este deasupra îngerilor. Căci Hristos, venind, fire omenească a luat și, mântuind-o, a dus-o, prin Înălțare, pentru veșnicie, în sânul Sfintei Treimi. Îngerul slujește omul și mântuirea lui. „De aceea îi cinstim pe îngeri, pentru că sunt aproape de noi. Ei sunt cei care ne însoțesc de la Botez, de când devenim creștini, până la mormânt. Copiii sunt îngerii văzuți ai unei familii, ai unui popor și ai Bisericii; îngerii văzuți sunt pruncii. Prima rugăciune pe care o învață copiii noștri este «Îngerașul». Pentru că noi credem în existența îngerilor, trimiși de Dumnezeu să ne ocrotească, să ne însoțească, să ne inspire, să ne apere de ce-i rău. Îngerii apără omul, apără familia creștină, apără bisericile care sunt închinate lor, apără orașele care le sunt închinate, apără țările și popoarele.”

Dumnezeu vrea să fim luminați, sănătoși, integri, trăitori în pace, bucurie, liniște, libertate și demnitate; să ne ducem viața cu responsabilitate. Ne dăruiește lumina darului Sfântului Duh, îngerul nostru păzitor și sfântul nostru ocrotitor, al cărui nume îl purtăm. Să ne rugăm, dar, lui Dumnezeu, ca să răspundă credinței noastre, credinței puternice a poporului român, și să ne ocrotească.

Solemnitatea sărbătorii a fost marcată și prin acordarea de alese distincții. Astfel, Consiliului Parohial i-a fost acordată Diploma Omagială. Aceeași distincție a fost acordată Consiliului Județean Maramureș și Primăriei Municipiului Baia Mare, prin persoana domnului primar Cătălin Cherecheș. Corului parohiei, reprezentat de domnul dirijor Ionuț Babici-Buda, i-a fost acordat Ordinul „Preot Nicolae Gherman”. Pentru activitatea jertfelnică pusă în slujba semenilor, mereu și cu stăruință acum, în vremuri de pandemie, doamnei doctor Alina Rus, șefa Secției de Anestezie și Terapie Intensivă din cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie „Dr. Nicolae Rusdea” Baia Mare, i-a fost acordat Ordinul „Justinian Arhiepiscopul”. La final, în cuvinte emoționante, părintele paroh Andrei Pop i-a mulțumit Preasfinției Sale pentru darul prezenței, oferindu-i din partea sa, a colegului de slujire și a tuturor credincioșilor o icoană a Sfinților Arhangheli și o frumoasă bederniță.

Dincolo de granița privirii, cei de-a pururea buni străbat distanța dintre vremurile de jos și veșnicia cea de Sus, făcând simțită, prin zborul lor, în lume, adierea Duhului Sfânt. Foto.

  • Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime”

Duminică, 08 noiembrie 2020 (a XXIV-a după Rusalii și prăznuirea Sfiniților Arhangheli Mihail și Gavriil), Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie pe esplanada Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Municipiul Baia Mare.

Din soborul slujitor au făcut parte Pr. Prof. Florin Hoban, inspector școlar în cadrul ISJ Maramureș pentru disciplina Religie, Pr. Viorel Bud, Pr. Drd. Claudiu Ciascai, Pr. Florin Bălan - slujitori ai Catedralei -, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social eparhial, Arhid. Gherasim Nap, secretar eparhial, Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, responsabil comunicații media-online, Arhid. Prof. Drd. Daniel Farcaș - cadre didactice la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul” și Diac. Lucian Burnar, secretar.

Răspunsurile liturgice au fost date de către Corala „Doxologia” a Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, dirijat de Prof. Dr. Cosmin Lauran. La momentul Chinonicului, Ioana Botiș a interpretat o cântare tradițională.

„Poposim în această zi frumoasă, plină de lumină cerească; bătrânul Soare ne încălzește cu razele lui strălucitoare din porunca Părintelui Ceresc și a făcut posibil, ca această întâlnire la Sfânta Liturghie să fie cât mai frumoasă, cât mai prietenoasă, și să fim împreună în curtea Catedralei Episcopale, mulțumind lui Dumnezeu pentru darul sfânt al vieții noastre”, a precizat în cuvântul de început, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul.

Mesajul central al pericopei evanghelice de astăzi îl constituie atitudinea femeii bolnave de doisprezece ani. „În calea Mântuitorului care mergea spre casa lui Iair, femeia cea cu scurgere de sânge, care s-a atins de Dumnezeu cu foarte multă credință, s-a tămăduit chiar în clipa respectivă, datorită credinței și rugăciunii ei”, a subliniat Preasfinția Sa.

La final, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul a transmis credincioșilor prezenți în curtea Catedralei, mesajul de binecuvântare al Preasfințitului Părinte Episcop Iustin, urând celor care poartă numele Sfiniților Arhangheli Mihail și Gavriil, tradiționalul „la mulți ani”. Foto.

  • Sfânta Liturghie arhierească la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare

1 noiembrie. Este prea puțin întâlnit, în uzanțele limbii, a începe un text cu o cifră. Dar această zi – asociată sâmbetei „moșilor de toamnă” – deschide un orizont de semnificații care vine, parcă, în întâmpinarea zilei de întâi care urmează, în decembrie. Moșii și strămoșii noștri își dorm somnul în morminte noi sau în cimitire de mult uitate; ori în locuri neștiute vreodată, ce vor rămâne nedesțelenite, poate, până la Obșteasca Înviere. Odihnind în glia dealurilor cu vii și a câmpiilor cu grâne, bunii și străbunii – mutați, pentru o vreme, în pământ și, nu puțini, pentru veșnicie în ceruri - participă, în mod tainic, la Euharistia săvârșită de cei de azi, expresie plenară a unității neamului, Bisericii și lumii.

Într-o astfel de zi, credincioșii Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare au împărtășit mângâierea și bucuria de a-l avea în mijlocul lor pe Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului. Într-un ales sobor – din care au făcut parte Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial, Pr. Prof. Florin Hoban, inspector pentru disciplina Religie în cadrul I.S.J. Maramureș, Pr. Prof. Drd. Claudiu Ciascai, duhovnicul Seminarului Teologic Liceal „Sfântul Iosif Mărturisitorul” Baia Mare, Pr. Viorel Bud, Pr. Vasile Botiș, Pr. Florin Bălan, Pr. Adrian Morar, vrednici preoți slujitori ai Catedralei Episcopale, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Ionuț Todorca, consilier eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul catedralei, Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial, Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, Arhid. Prof. Drd. Daniel Farcaș, Diacon Drd. Valeriu-Mircea Vana, Diacon Lucian Burnar – Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie pe esplanada catedralei, în prezența numeroșilor credincioși. Un moment aparte al slujbei l-a constituit rugăciunea de pomenire a Înaltpreasfințitului Justinian, Arhiepiscopul Maramureșului şi Sătmarului, de la a cărui trecere la Domnul s-au împlinit patru ani. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul „Doxologia” al Catedralei Episcopale, dirijat cu multă pricepere de părintele Arhidiacon Ionuț Pleș, iar tânăra și talentata solistă Maria Mihali a interpretat două minunate pricesne.

În contextul pomenirii celor adormiți, Biserica ne aduce înainte o pericopă aparte, din Evanghelia după Luca (16, 19-31), și anume pe aceea cuprinzând Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr. „E o pericopă evanghelică unică, pentru că este singura dată când Mântuitorul vorbește foarte deslușit, foarte clar, despre ce se întâmplă cu sufletul omului după plecarea din această viață”, a arătat, în cuvântul său de învățătură, Preasfințitul Părinte Iustin. Pe de o parte, Mântuitorul ne arată că dincolo de această viață văzută există o altă viață, există și mai multă viață, viață veșnică. Pe de altă parte, noi trebuie să ne pregătim pentru acea viață încă din viața de aici, „arătând iubirea noastră față de Dumnezeu și prin iubire simetrică față de cei de-aproape ai noștri, față de semenii noștri, față de toți cei strâmtorați, greu îmcercați”.

„Această pericopă este un extraordinar tablou suprarealist al existenței pământești și al vieții de după moarte.” Bogatul avea multe averi, dar săracul avea un nume, o identitate. Era sărac, dar avea un nume, binecuvântat de Dumnezeu. Mântuitorul îi dă un nume și nu orice nume, ci, semnificativ, numele prietenului său drag, Lazăr din Betania, cel pentru care a plâns și pe care l-a înviat din morți. „Acest sărman era și abandonat, nu avea pe nimeni; era și bolnav și flămând și dezbrăcat. Și nimeni nu-l băga în seamă. Era atât de singur, de trist, încât numai câinii îi țineau de urât. Și nu râvnea la felurile de bucate, ci s-ar fi mulțumit să-i dea cineva doar din fărâmiturile care cădeau de la masa bogatului. Cât de puțin! Ce pretenții mici avea de la viață! Doar fărâmiturile, să nu moară de foame. Dar nimeni nu-i dădea...” Este atât de realist acest tablou, încât nu poate fi uitat, nici eludat. Este tabloul vieții de aici, al vieții pământești. Și, așa cum se întâmplă, totul se încheie la un moment dat. „Și, iată, tragedia! Ce constatăm? Ce ne dezvăluie Mântuitorul? După ce trupul se coboară în țărână, sufletului omului merge, cu toată conștiința lui, cu toată rațiunea lui, cu toată memoria lui, și se prezintă înaintea lui Dumnezeu.” Lazăr a ajuns în sânul lui Avraam, iar bogatul în locul de chin. Și acolo fiind, „avea rațiunea a ceea ce trăiește, conștiința dramei. Simțea în ființa lui, în sufletul lui, un foc nestins, care îl mustra. Avea conștiința erorii pe care a făcut-o, eroarea vieții lui.”

Trebuie spus că „Mântuitorul nu-l culpabilizează pe bogat pentru bogăția lui, ci pentru felul lui de a fi; pentru insensibilitatea lui, pentru nemilostivirea lui, pentru faptul că a avut de toate, dar nu a împărțit cu nimeni nimic... Când omul nu are simțămintele firești, pe care Dumnezeu le-a așezat în ființa lui de la Creație, când nu se aseamănă cu Dumnezeu în iubirea de oameni, el devine inuman...”

Acolo fiind bogatul, „și-a adus aminte că Dumnezeu este milostiv și că Sfinții și oamenii bineplăcuți lui Dumnezeu sunt milostivi. Și a început să se roage, el, care poate nu se rugase niciodată”. Dar Avraam îi arată că-i desparte o „prăpastie mare”. „Ce prăpastie poate fi prăpastia aceea? Prăpastia lipsei de iubire, care creează falia dintre oameni în timpul vieții. În timpul existenței noastre se creează acea prăpastie. Și ce este între lumea civilizată și lumea care trăiește la nivel de subzistență, care moare de foame, de sete, de frig? Ce este?! O falie înspăimântătoare. Iar noi, creștinii din Europa civilizată, din lumea civilizată, trebuie să ne facem un proces de conștiință. Căci suntem niște creștini de confort. Atenționările pericopei de azi ni se adresează. Sunt pentru noi, pentru poporul lui Dumnezeu, pentru creștini, pentru umanitate. Lazăr stă mereu la poarta noastră; el continuă să trăiască printre noi.”

La final, a fost sfințită o frumoasă icoană a Sfintei Împărătese Elena, ocrotitoarea pelerinilor, icoană care va însoți călătoriile Agenției „Pelerinul creștin” a Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului. De asemenea, a fost binecuvântată ultima achiziție a agenției coordonate de părintele diacon Valeriu Vana, și anume un autocar „Setra”.

O duminică senină, unind în strălucire scânteierile de aici cu luminile de Sus. Foto.

  • Sfânta Liturghie la Mănăstirea Scărișoara Nouă. Foto

  • Podgorica, cel mai mare oraș al Muntenegrului, așteaptă pe Mitropolitul Amfilohie

Înaltpreasfințitul Arhiepiscop de Cetinje, Mitropolitul Muntenegrului și al Litoralului și Exarhul Sfântului Tron din Pec, Părintele Amfilohie, a plecat la Domnul", a comunicat Mitropolia.

Dr. Elena Borovinici Bojovici, șeful clinicii de pulmonologie KCCG (Podgorița), la scurt timp după miezul nopții a anunțat că ieri starea sănății Mitropolitului Muntenegrului și al Litoralului Amfilohie s-a înrăutățit brusc din cauza dezvoltării pneumomediastinului ca urmare a pneumoniei difuze bilaterale și a terapiei prelungite cu oxigen.

Mitropolitul Amfilohie s-a născut la date de 7 ianuarie 1938 în satul Bar Radovic din Moracul de Jos. În 1958 a absolvit Seminarul Teologic din Belgrad, iar în 1962 a absolvit Academia Teologică Sfântul Sava din Belgrad, a studiat și la Facultatea de Filosofie a Universității din Belgrad la specialitatea filologie clasică, apoi la Berna (Elveția) și la Roma.

În 1967 la Atena a fost tuns în monahism de Mitropolitul Procopie de Cefalonia cu numele Amfilohie. În 1968 tot de de Mitropolitul Procopie a fost hirotonit preot în orașul Argostolion (Grecia), în același an a fost ridicat la rangul de arhimandrit. La 17 iunie 1973 a susținut disertația de doctorat „Taina Sfintei Treimi conform învățăturilor Sfântului Grigorie Palama” (în limba greacă). În mai 1985 a fost ales Episcop al Banatului cu catedra în orașul Vršac. La 30 decembrie 1990 a fost ridicat la rangul de mitropolit al Muntenegrului și Litoralului, de Zeta-Brdsky și Skenderiya și exarh al Sfântului Tron din Pec. În 1992 la Cetinje și-a reluat activitatea Seminarul teologic Cetinje, închis în 1945. A fondat revista „Svetigora” și totodată centrul de editare cu același nume. Au fost renovate și reconstruite un mare număr de biserici și mănăstiri din Muntenegru, ceea ce a contribuit la o creștere semnificativă a numărului de clerici și călugări din Eparhie.

Mitropolitul Muntenegrului şi al Litoralului, Amfilohie, a fost înmormântat astăzi, 01 noiembrie, în cripta catedralei din Podgorica, Sfânta Liturghie fiind oficiată de Patriarhul sârb Irinej. Foto.

Astăzi, 31 octombrie, Biserica Ortodoxă face pomenirea tuturor celor adormiți, zi cunoscută în popor sub denumirea de „Moșii de toamnă”.

A fost aleasă ziua de sâmbătă ca zi de pomenire, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt dupa răstignirea Sa, iar cu sufletul S-a pogorat în iad, ca să-i elibereze pe toți drepții cei din veac adormiți. Pe de alta parte, este important să reținem faptul că sâmbăta premerge duminicii, ziua Învierii.

Amintim că în cursul anului bisericesc avem trei sâmbete în care facem pomenire generală a celor adormiți. Prima este Sâmbăta Moșilor de toamnă, a doua este Sâmbăta Moșilor de iarnă, iar a treia este Sâmbăta Moșilor de vară, care preceda Duminica Pogorârii Sfântului Duh. Precizăm că prin cuvântul „moș” Biserica îi numește pe toți inaintașii noștri trecuți a cele veșnice. Foto.

  • Binecuvântarea capelei de cimitir a Parohiei Ortodoxe Horea

Sâmbătă, 31 octombrie, cu începere de la ora 10:00, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a binecuvântat noua capelă de cimitir a Parohiei „Sfântul Ierarh Nicolae”, din localitatea Horea, Protopopiatul Carei și un nou lumânărar.

Ierarhul a fost înconjurat de un sobor de preoți între care amintim pe Florian Mocan, protopopul Careiului, Pr. Lucian Tihai, parohul credincioșilor din Parohia Horea precum și alți părinți slujitori ai diferitelor parohii din Protopopiatul Carei.

La final, părintele paroh a fost distins cu Medalia Omagială „Preot Nicolae Gherman”. De asemenea, ierarhul a primit în dar, din partea credincioșilor Parohiei Horea o icoană cu Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni. Foto.

  • Patru ani fără Înaltpreasfinţitul Justinian, Sfânta Liturghie Arhierească şi Parastas la la Mănăstirea Rohia

Vineri, 30 octombrie 2020, s-au împlinit patru ani de la trecerea la Domnul a Înaltpreasfinţitului Părinte Justinian, fostul Episcop al Maramureşului şi Sătmarului. Cu această ocazie, la Mănăstirea Rohia, pe care a condus-o 30 de ani în calitate de stareţ, a organizat comemorarea, care a început cu Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie Arhierească, oficiată de Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, la care a asistat Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului.
Din sobor au făcut parte Părintele Iustin Tira, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, Pr. Dr. Florin Stan, propopul Lăpuşului, Arhim. Dr. Macarie Motogna, exarhul mănăstirilor şi stareţul Mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia, Pr. Adrian Mihali, consilier administrativ, Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar, Pr. Andrei Emil Pop, inspector eparhial, Pr. Mihai Tira, preşedintele executiv al Fundaţiei „Justinian Arhiepiscopul”, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Arhig. Gherasim Nap, secretar eparhial.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu.

La Sfânta Liturghie au asistat preoţi din Eparhie, monahi şi monahii, rudenii şi credincioşi care îi poartă o deosebită recunoştinţă Arhiepiscopului Justinian, care s-a rugat pentru ei şi se roagă şi acum de acolo de sus din ceruri.

La momentul pricesnei, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a rostit un cuvât de comemorare despre cel care a fost timp de 30 de ani stareţul acestui sfânt locaş, a fost 17 ani Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului şi Episcopul care a reînfiinţat, pentru a treia oară, Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, în 1990.

„Se împlinesc patru ani de când Înaltpreasfinţitului Părintele nostru Justinian a plecat dintre noi pe calea Împărăţiei lui Dumnezeu, în lumina şi slava Preasfintei Treimi, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. O viaţă întreagă, de peste 75 de ani, de slujire a Sfântului Altar şi 96 de ani de viaţă i-a închinat lui Dumnezeu. L-a iubit, L-a urmat şi L-a propovăduit pe Hristos cu toată dragostea, ca un adevărat mărturisitor jertfelnic şi harnic, sporind toţi talanţii cu care Dumnezeu l-a înzestrat la venirea în lumea aceasta. Atât de mult a strălucit în slujire şi cuvânt, încât lumina pe care a răspândit-o în jur, lumina pe care a transmis-o prin slujire, prin cuvânt, prin povăţuire nu se împuţinează, nu s-a stins după plecarea dânsului, dimpotrivă, ea creşte, ea sporeşte. Acesta este şi motivul pentru care va exista o judecată înaltă, universală, pentru că, dacă la plecarea din lumea aceasta, prezentându-ne în faţa lui Dumnezeu, ducem doar ceea ce am adunat în timpul vieţii noastre. La Judecata Universală, la Judecata de Apoi sau Înfricoşătoarea Judecată, este înfricoşătoare pentru că e grea, va intra în scenă dreptatea lui Dumnezeu, pentru că este nevoie să fie Judecata dreaptă, deoarece atât de mulţi oameni au fost nedreptăţiţi în lumea aceasta şi au avut speranţa doar în Dumnezeu. Atât de mulţi oameni au greşit nedreptăţind pe alţii şi neprimind nici o sancţiune în lumea aceasta, pentru că legile pământeşti sunt relative şi atunci trebuie să vină instanţa divină, care este dreaptă şi are cumpăna care niciodată nu înşală la cântar. Şi se va afce o judecată, încât cei care au suferit mult aici vor fi răsplătiţi dincolo. Pe de altă parte, este nevoie de o judecată finală, pentru că faptele bune ale noastre continuă să producă efecte şi după plecarea din lumea aceasta. Cei care au primit darul Duhului Sfânt şi au transmis lumină, binecuvântare şi har din lumina, binecuvântarea şi harul lui Hristos, au sporit în lume lumina şi vor avea parte de lumină. Cine s-a rugat mult în lumea aceasta îi sunt primite rugăciunile şi dincolo, în lumea cealaltă. Iată de ce zic că lumina pe care Înaltpreasfinţitul Justinian a răspândit-o în timpul vieţii şi a slujirii sale jertfelnice şi plină de zel, slujire mărturisitoare, Înaltpreasfinţitul Părinte Justinian a fost un adevărat mărtusiritor, lumina pe care a răspândit-o în jur, adevărul pe care l-a propovăduit şi dreptatea lui Dumnezeu pe care a vestit-o, a răspândit-o şi a susţinut-o, toate acestea sporesc pe măsură ce trec anii... Lumina pe care ne-a lăsat-o s-a sporit şi ne luminăm din ea şi ne hrănim din ea.”

Otpustul a fost urmat de lansarea volumului „Dialoguri la Rohia”, pe care Înaltpreasfinţitul Părinte Justinian le-a avut cu diferite personalităţi publicistice de-a lungul anilor. Cartea a fost scoasă de Fundaţia „Justinian Arhiepiscopul” şi prezentată de preşedintele acestei Fundaţii, Părintele Mihai Tira.

După încheierea Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a oficiat slujba Parastasului la mormântul Părintelui Justinian Arhiepiscopul, împreună cu Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul şi soborul de preoţi slujitori.

Dacă în ceilalţi ani de comemorare au urcat la Mănăstirea Rohia puhoi delume, iată că acum restricţiile şi teama de pandemie, precum şi indicaţiile Episcopiei i-a oprit pe mulţi apropiaţi ai înaltpreasfinţitului să vină la Parastasul de comemorare, preferând, în schim, rugăciunile particulare.

  • Investirea în funţia de primar a lui Cătălin Cherecheş

Joi, 29 octombrie 2020, cu începere de la ora 12:00, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a participat la depunerea jurământului pentru investirea în funcția de primar al municipiului Baia Mare a domnului Cătălin Cherecheș, precum și la constituirea Consilului Local al Băii Mari.

Evenimentul a avut loc la Colonia Pictorilor.

La finalul ceremoniei de depunere a jurământului, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin i-a dăruit domnului Cătălin Cherecheș o icoană cu chipul Maicii Domnului și două volume ale lui Nicolae Steinhardt (Delarohia): „Jurnalul fericirii”, respectiv „Dăruind vei dobândi”, menționând faptul că „Nicolae Steinhartd, în vremurile de astăzi, este mai actual ca niciodată”. Foto.

  • Vizită arhierească în localitatea Plopiș.

În după-amiaza zilei de joi, 29 octombrie a.c. Preasfințitul Părinte, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, au efectuat o vizită arhierească în localitatea Plopiș, satul natal al Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Justinian Chira, pentru a observa stadiul lucrărilor de restaurare care au loc la viitoarea Casa Memorială „Justinian Chira”.

La începutul acestei luni, Fundația „Arhiepiscopul Justinian”, al cărei președinte executiv este Pr. Mihai Tira, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a inițiat și demarat un proiect de recuperare și răscumpărare a casei părintești a Arhiepiscopului Justinian Chira, cu scopul de a o transforma în Casa Memorială „Justinian Chira”, deoarece după plecarea din lumea aceasta a părinților Arhiepiscopului Justinian (1949 - moare mama Maria Chira), casa sa părintească a fost dată, de către surorile acestuia, unei familii din localitatea Șurdești.

Casa Memorială „Justinian Chira” va intra, astfel, în patrimonial cultural naţional. Acest obiectiv va fi un punct de reper pentru ceea ce a însemnat Arhiepiscopul Justinian, satul românesc de altădată, precum şi valorile cultural-religioase, conservate şi promovate, Casa Memorială „Justinian Chira” intrând în circuitul turistic al Maramureşului.

Casa Memorială „Justinian Chira”, care este amplasată lângă noua biserică a Parohiei Plopiș, va fi inaugurată anul viitor, când se vor împlini 100 de ani de la nașterea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Justinian. Foto.

  • Comunicat de presă privind organizarea slujbelor de Luminație pe cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului

În contextul actual al pandemiei, când în mai multe localităţi din cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului nivelul de răspândire al noului coronavirus este de peste 3 cazuri la 1000 de locuitori, iar regulile sanitare sunt foarte stricte, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, la solicitarea autorităţilor, îndeamnă ca Slujbele de pomenire a celor adormiţi de la începutul lunii noiembrie 2020, rânduială sfântă şi datoria fiecărei familii creştine, să fie săvârşite conform obiceiurilor îndătinate.

Pentru buna organizare a Slujbelor de pomenire a morţilor, pentru siguranţa preoţilor şi credincioşilor participanţi, recomandăm ca:

1. Slujbele de parastase să fie săvârşite individual la fiecare loc de veci, evitându-se parastasele comune din cimitir;

2. Persoanele care participă la slujbele de pomenire să poarte mască;

3. Preoţii parohi, sau administratorii cimitirelor vor asigura la intrare în cimitir dezinfectant şi-i vor informa pe credincioşi de obligativitatea purtării măştii şi respectarea distanţei dintre persoane.

În această perioadă, deosebit de grea pentru toată lumea, avem datoria creştinească de a ne îngriji unii pe ceilalţi, iar acest lucru îl putem face prin respectarea normelor sanitare, dar avem şi obligaţia morală de a-i pomeni pe cei adormiţi din neamurile noastre.

Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească pe toţi cei adormiţi şi să le facă veşnică odihnă!

Biroul de presă al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului

Baia Mare

28 octombrie 202

  • Sfânta Liturghie la Mănăstirea Scărișoara Nouă

Marți, 27 octombrie, cu prilejul sărbătorii închinate Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură la Mănăstirea „Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul” Scărișoara Nouă, Protopopiatul Carei.

Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Spiridon Belei, starețul lăcașului monahal, Protos. Visarion Beuka, slujitor la această mănăstire, Arhid. Gherasim Nap, Arhid. Ionuț Pleș, alături de alți părinți slujitori invitați.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit întru preot pe diaconul Dănuț Aurel Sereș, care a fost numit pe seama Parohiei „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” Lipău, Protopopiatul Satu Mare. Foto.

  • Sfânta Liturghie la Paraclisul Episcopal

Luni, 26 octombrie 2020, cu prilejul sărbătorii închinate Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie în Paraclisul Episcopal cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” din Municipiul Baia Mare.

Soborul slujitor a fost alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar şi eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Pr. Adrian Morar, referent în cadrul sectorului social, Pr. Viorel Porumb din Parohia Năpradea, Protopopiatul Jibou, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Ionuţ Todorca, secretar eparhial cultural și Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit întru preot pe diaconul Porumb Gheorghe Cristian care a fost numit pe seama Parohiei „Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul”, Sighet IV, Valea Hotarului.

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Iustin a făcut referire la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, „un sfânt cu viață scurtă, dar una pilduitoare și mărturisitoare, pe care și-a încheiat-o în chip martiric, mărturisind pe Hristos până la sfârșitul vieții lui și cu prețul vieții lui. De aceea, martirii sau mucenicii, sunt cei mai iubiți dintre Sfinții lui Dumnezeu”, a precizat Preasfinția Sa.

„Mântuitorul se identifică cu sfinții mucenici care au murit în chip martiric în numele Lui, așa cum și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a murit pe Cruce, martiric, vărsându-și sângele Său dumnezeiesc pentru întreg neamul omenesc”. Foto.

  • Sfânta Liturghie la Mănăstirea Scărișoara Nouă. Foto.

  • Sfânta Liturghie Arhierească în Parohia „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” – Baia Mare

Înainte de a deveni un select și pitoresc cartier al Băii Mari, Valea Borcutului a fost o așezare de sine stătătoare, ai cărei locuitori aveau activități preponderent miniere. Pentru folosința harnicilor oameni de aici, între anii 1903-1904 – după alții în anul 1907 - , fostul proprietar al minelor de aur, Alexiu Pocol, împreună cu soția sa Maria, finanțează construirea unei capele, care va deveni, ulterior, biserică parohială. În timp, localitatea s-a dezvoltat, s-a „lipit” de oraș, întinzându-se, în prezent, pe mai bine de cinci kilometri. Frumoasa biserică veche, de pe deal, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a devenit, treptat, neîncăpătoare, și tot mai îndepărtată de noile locuințe construite în zonă. De aceea, în anul 1999, s-a hotărât înființarea unei noi parohii, respectiv construirea unei noi biserici, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, piatra de temelie a noului lăcaș de cult fiind pusă la data de 9 septembrie 2001.

Vrednicul de pomenire Pr. Augustin Onea, ctitorul acestei biserici, împreună cu cele două sute de familii arondate noii parohii, au purces, nu fără greutăți, la zidirea unui lăcaș cu un specific aparte, în stil de cruce greacă înscrisă, proiect al domnului arhitect Constantin Pena. Din 3 martie 2019, coordonarea zidirii i-a revenit părintelui Virgil Jicărean, noul paroh, care, prin funcția pe care o ocupă în cadrul Centrului Eparhial – aceea de consilier pentru patrimoniu sacru și pictură bisericească – oferă și expertiza pentru prezentele și viitoarele lucrări.

Duminică, 25 octombrie 2020, în preziua hramului, Preasfințitul Părinte Iustin, episcopul Maramureșului și Sătmarului, a slujit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în mijlocul credincioșilor de aici. Din alesul sobor au făcut parte Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial, Pr. Adrian Mihali, consilier eparhial, Pr. Andrei Pop, inspector eparhial, Pr. Indrei Buda, de la Biserica „Sfântul Apostol Andrei” Baia Mare, Pr. Prof. Dr. Claudiu Pop, de la Parohia Groși, profesor la Seminarul Teologic Liceal „Sfântul Iosif Mărturisitorul” Baia Mare, Pr. militar Daniel Achim, de la capela Inspectoratului Județean de Jandarmi Maramureș, Pr. Călin Iosip, de la Biserica „Buna Vestire” Baia Mare, Pr. Ciprian Gligan, de la Parohia Berința, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Ionuț Todorca, consilier eparhial, Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”. La momentul rânduit, Preasfințitul Părinte Iustin a înălțat rugăciune pentru odihna sufletului părintelui-ctitor Augustin Onea, precum și pentru ostașii țării, cu ocazia Zilei Armatei Române. Cântările Sfintei Liturghii, precum și cele două minunate pricesne, au fost interpretate, cu mult suflet, de entuziastul cor al parohiei, sub conducerea doamnei profesor Raluca Gligan.

În Duminica a XXIII-a după Rusalii, tâlcuind textul de la Sfântul Evanghelist Luca (8, 27-39), Preasfințitul Părinte Iustin le-a vorbit credincioșilor despre înțelesurile profunde ale minunii vindecării demonizatului din ținutul gherghesenilor. Unele evanghelii se repetă în cursul unui an, îndeosebi în cazul acelora de la Evangheliștii sinoptici. Astfel, această pericopă mai este citită și în Duminica a V-a după Rusalii, textul fiind luat atunci din Evanghelia după Matei. Căci autorii biblici nu se contrazic, ci se completează, spre folosul nostru duhovnicesc. Ținuturile gadarenilor și ale gherghesenilor erau învecinate, în Decapole. De multe ori, pentru identificarea zonei, este amintită doar Gadara, cea mai importantă cetate a regiunii, pe malul sud-estic al Ghenizaretului, peste mare de Capernaum. În textul său, Matei vorbește despre doi demonizați; Luca și Marcu vorbesc doar despre unul. Probabil l-au reținut pe cel mai grav bolnav, despre care și relatează că se manifesta atât de cumplit, încât rupea și lanțurile cu care era legat.

Mântuitorul traversează o mare pentru a salva un om. Ne arată astfel că nici o mare nu e prea mare și prea învolburată – căci în contextul lucanic se relatase, anterior, și despre minunea potolirii furtunii – pentru a ne opri de la salvarea unui suflet. Ajuns în fața demonizatului, Mântuitorul întreabă: „Care-ți este numele?” Și primește un răspuns zguduitor: „Legiune”. „Ce poate să însemne acea mulțime a demonilor intrați în acel om? Ce înseamnă, cu adevărat, asta? Că un om, o ființă omenească, poate să adune în trupul lui, în mintea lui, nenumărate duhuri întunecate și chinuitoare; duhuri necurate. Poate să le adune pe parcursul unei vieți mai lungi sau mai scurte, atunci când acea viață este trăită departe de Dumnezeu. Toți acei demoni se adunaseră în acea ființă și o chinuiau, pentru că găsiseră locul gol; găsiseră o inimă fără Dumnezeu.” Apoi, Mântuitorul a întrebat despre nume nu pentru că nu-l știa – căci era Fiul lui Dumnezeu – , ci pentru ca Apostolii și ceilalți care erau de față să audă, să vadă și să realizeze ce forță extraordinară poate să aibă o persoană umană, un om; și cât ține Dumnezeu la el. O legiune de demoni nu a putut să-l piardă pe acel chinuit, cu toate că a distrus două mii de porci într-o clipită. Ce forță are omul dacă se îndreptă spre Dumnezeu, dacă se întoarce spre El!

„De ce ai venit înainte de vreme?”... Aveau de gând să-l distrugă, să-l arunce în disperare, să-l facă să se sinucidă, să își pună capăt zilelor. Asta fac demonii când pun stăpânire pe un om. În termeni moderni, se vorbește despre depresie. Dar depresia este, finalmente, despărțire de Dumnezeu.

Însă un suflet de om prețuiește mai mult decât cerul și pământul. Cel demonizat a fost vindecat și s-a așezat la picioarele Tămăduitorului. Dar locuitorii Gadarei nu s-au minunat... S-au supărat, întristându-i paguba porcilor azvârliți în mare. Și L-au rugat pe Hristos să plece. „Ce gest necugetat au făcut: să-L alungi pe Dumnezeu din ținutul tău! Din casa ta, din familia ta, din viața ta, din comunitatea ta. Mare eroare!... Dar Mântuitorul le-a lăsat un mărturisitor, un apostol: tocmai pe cel vindecat. Care va rămâne între ei – deși dorise să-L urmeze - și le va vorbi prin vindecarea sa, prin sănătatea sa, prin normalitatea sa. Ca să-i facă să se trezească, să se rușineze și să se întoarcă la Dumnezeu.”

Așa trebuie să fim și noi. „Fiecare credincios trebuie să fie un mărturisitor și un apostol. Căci fiecăruia dintre noi îi sunt adresate cuvintele «Întoarce-te în casa ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu». Pentru că, altfel, lumea nu se vindecă de nepăsare, nu se vindecă de necredință, nu se luminează, nu se întoarce”.

La final, părintele paroh Virgil Jicărean i-a mulțumit Preasfinției Sale pentru împreună-slujire, pentru părinteasca grijă și, mai ales, pentru cuvântul și atitudinea pline de demnitate, pline, deopotrivă, de forța și căldura omului și păstorului adevărat, în aceste vremuri care ne încearcă.

O zi de hram ca o tămăduire sufletească, în biserica Izvorâtorului de Mir, de pe valea unui izvor de trupești tămăduiri. Foto.

  • Sfânta Liturghie la Catedrala Ortodoxă din Municipiul Carei

Duminică, 25 octombrie 2020 (a XXIII-a după Rusalii), Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură la Catedrala Ortodoxă „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” din Municipiul Carei, Protopopiatul Carei, cu prilejul sărbătoririi în avans a hramului parohiei.

Din soborul slujitor au făcut parte Pr. Florian Mocan, protopopul Careiului, Pr. Ilie Popa, Pr. Valer Pop - slujitori la acest sfânt lăcaș, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social eparhial și Arhid. Gherasim Nap, alături de alți părinți slujitori din parohiile învecinate.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit întru diacon pe teologul George Cristian Porumb.

La finalul slujbei, părintele paroh a mulțumit ierarhului pentru prezența în mijlocul credincioșilor și i-a dăruit o icoană pictată pe lemn cu chipul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Foto.

  • Ziua Armatei Române sărbătorită la Carei

Duminică, 25 octombrie, cu începere de la ora 12:00, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul a participat la solemnitățile oficiale prilejuite de Ziua Armatei Române, la Monumentul Ostaşului Român de la Carei, unde a oficiat o slujbă de pomenire.

Bătălia de la Carei reprezintă ultima etapă de eliberare a teritoriului actual al României, în cadrul celui de-al doilea Război Mondial. La 25 octombrie 1944 au fost eliberate orașele Carei și Satu Mare, fiind anulat de facto Dictatul de la Viena. Printr-un decret din anul 1959, această zi a fost instituită ca Ziua Armatei Române. În amintirea acestei lupte, în centrul orașului Carei a fost ridicat Monumentul ostașului român. Inaugurat în 1964, acest complex monumental este opera sculptorului Vida Gheza și a arhitectului Anton Dâmboianu. Foto.

  • Vizită la Mănăstirea din „Muntele cel Sfânt” Rohia

Miercuri, 21 octombrie, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului împreună Preasfinițitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului au poposit la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia, Protopopiatul Lăpuș, pentru a vizita șantierul în lucru și a oferi anumite îndrumări edilitar-gospodărești pentru bunul mers al lucrărilor care se săvârșesc în perimetrul lăcașului monahal.

Ierarhii au fost întâmpinați de Arhim. Dr. Macarie Motogna, exarhul mănăstirilor din cuprinsul Eparhiei noastre și starețul Mănăstirii Rohia. Au mai fost prezenți Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic și Arhid. Gherasim Nap, secretar eparhial.

Cu prilejul acestei vizite arhierești, ierarhii s-au închinat și s-au rugat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, au vizitat biserica nouă a mănăstirii cu noile policandre care au fost montate cu puțin timp în urmă, au aprins lumânări la mormântul maicii Preasfințitului Părinte Episcop Iustin - monahia Magdalena, la mormântul Înaltpreasfintițului Părinte Arhiepiscop Justinian – părintele duhovnicesc care a fost o icoană și un model desăvârșit pentru noi toți precum și la mormintele monahului Nicolae Steinhardt (Delarohia) și ale Arhim. Serafim Man. Foto.

  • Târnosirea bisericii și Sfânta Liturghie Arhierească în Parohia Vicea, Protopopiatul Chioar

Vicea. Un eponim care, chiar și pentru mulți dintre maramureșeni, nu pare a spune, la prima auzire, prea multe. Și probabil nu puțini sunt aceia care, pentru a localiza așezarea, ar avea nevoie de o hartă. Un sat mic, cu numai trei sute de locuitori, aflat la granița județeană dintre Maramureș și Sălaj. Și totuși... Prima atestare documentară a localității – din 1387 – este anterioară orașului de care aparține în prezent, Ulmeni. Iar despre credința și vrednicia localnicilor îți vorbește impozanta biserică, care te salută încă de departe, de pe culme. Căci această „mână de oameni” a reușit, în numai doi ani, între 1973 – 1974, să înalțe un lăcaș de cult după măsura satului, adică în măsură să-i cuprindă, în naosul generos, pe toți locuitorii lui și nu numai.

După o jumătate de secol, odată cu instalarea, în 2017, a noului preot, părintele Vasile Ionel Bocicorec, Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a intrat într-un semnificativ proces de renovare. Și doar doi ani au fost necesari, și de această dată, pentru executarea unui număr impresionant de lucrări, de o calitate deosebită: refacerea acoperișului; înlocuirea geamurilor vechi cu geamuri termopan; înlocuirea vechii pardoseli din interior cu gresie; reamenajarea Altarului și a Sfintei Mese; restaurarea picturii; montarea unei catapetesme noi; înlocuirea candelabrelor; refacerea exteriorului bisericii; turnarea și pavarea unui trotuar în jurul lăcașului de cult; recondiționarea gardului bisericii. Jertfelnicilor credincioși le-au fost alături, în această binecuvântată lucrare, Secretariatul de Stat pentru Culte, Primăria și Consiliul Local Ulmeni, domnul Gheorghe Becali, precum și alți binefăcători.

În ziua de 18 octombrie 2020, Preasfințitul Părinte Iustin, episcopul Maramureșului și Sătmarului, a venit să târnosească ctitoria de suflet a vicenilor. Cu această ocazie, bisericii i-a fost dăruit și un al doilea hram, „Schimbarea la Față”. După slujba de sfințire, în spațiosul Altar deschis, amenajat cu această ocazie, a fost săvârșită Sfânta Liturghie, din sobor amintindu-i pe Arhim. Pantelimon Ilieș, de la Mănăstirea Rohia, Pr. Nicolae Petruș, protopopul Chioarului, Pr. Dr. Nicolae Lauruc, consilier al Vicariatului Ortodox Ucrainean, Pr. Ciprian Coza, secretarul Protopopiatului Chioar, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Ionuț Todorca, consilier eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare. Grupul psaltic „Theologos” al Episcopiei, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, a dat liturgicele răspunsuri, iar pricesnele au fost interpretate de cunoscutul solist de muzică populară Ionuț Uivaroși.

„De fiecare dată, pasajul ce se citește din Sfintele Evanghelii – fie că este o parabolă, fie că este o întâmplare reală și o minune petrecută cu ocazia acelei întâmplări – ne oferă o perspectivă sau o vedere dincolo de text, dincolo de relatare, dincolo de cuvânt sau de literă. Prin toate se întrevede mesajul pe care a vrut să-l transmită Mântuitorul, fie în parabolă, fie în învățătură, fie în minunea pe care o face” – a arătat Preasfințitul Părinte Iustin, la începutul predicii sale. Acesta este și cazul pericopei despre învierea fiului văduvei din Nain, din capitolul 7 al Evangheliei după Luca.

Nu departe de Tabor, muntele Schimbării la Față, la intrarea în localitatea Nain, Mântuitorul întâlnește „un convoi al deznădejdiei și al durerii”. O mamă își conducea, pe ultimul drum, unicul ei fiu. Inimaginabilă durere! Durere peste durere, căci era și văduvă. „Fără să fie rugat, Se apropie și Își îndreaptă privirea – ochii Lui dumnezeiești – spre ochii plini de lacrimi ai acelei mame. Și îi spune: «Nu plânge!» E ușor să zici «Nu mai plânge». Toți îi încurajăm pe cei îndurerați: «Hai, te rog, nu mai plânge. Liniștește-te. Va fi bine. Suntem aici; vom trece și peste asta»... Fiecare spunem acest lucru. Numai că acest îndemn al Mântuitorului a fost urmat de o minune”. S-a atins de patul pe care era așezat trupul tânărului și i s-a adresat ca unuia în viață, care ar fi dormit: „Tinere, ție îți zic, scoală-te”. Și tânărul s-a ridicat și a început să vorbească; și l-a dat mamei sale. Deci nu a fost numai îndemnul „Nu mai plânge”, ci a fost și confirmarea că are putere să-i vindece rana și drama; să o aline. Pentru că i-a redat copilul viu, i-a redat speranța bătrâneților ei, i-a redat bucuria de a-și petrece viața lângă copilul ei. „Nici nu știți, o, fiilor, tineri plecați peste mări și țări, ce dor nestins are mama după voi! Și tata. Dor nestins și nepotolit. Sunteți în lumea întreagă, pentru că ați căutat mai binele pe care nu l-ați găsit aici. Căci situația materială a românilor este încă departe de a fi acolo unde ar trebui să fie și pe măsura bogăției țării pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Dar nu știți ce durere trăiește mama, voi fiind acolo. Și câtă îngrijorare și câtă neliniște are. Și știe că nu sunteți fericiți. Că nimeni nu poate fi fericit printre străini. A, da, aveți de toate. Dar vă lipsesc iubirea și zâmbetul mamei.” Mama aceasta, din Nain, fericită a putut să fie! Ultimii ani ai vieții sale de văduvie îi va trăi în prezența fiului ei, care îi va fi de ajutor.

Un alt mesaj al pericopei evanghelice de azi este acela că Mântuitorul dorește ca tinerii să fie vii, nu morți sufletește. Îi vrea plini de netrecătoare fericire, de viață, de bucurie, de lumină, de pace, de har și binecuvântare. Așa-i vrea Dumnezeu pe tineri. De aceea, Evanghelia de azi se constituie într-un memento și pentru părinți. Pentru că ne vorbește - o dată în plus, dacă mai era nevoie – despre nestatornicia vieții și a planurilor omenești, îndemnându-ne să le dăm copiilor o educație religioasă, o educație creștină, hrană pentru suflet, în Biserica Tainelor lui Dumnezeu. „Așa trebuie să ne creștem copiii. În Legea și în conștiința noastră românească, în buna noastră tradiție strămoșească. Ca fiii noștri să fie vii, să fie adevărați, să fie români buni, să fie creștini, oameni între oameni și oamenii lui Dumnezeu.”

Pentru neobosita coordonare a lucrărilor de renovare și înzestrare, realizate cu multă grijă și într-un timp atât de scurt, părintele Vasile Bocicorec a fost ridicat la rangul de iconom, cu dreptul de a purta brâu roșu. Domnului Vasile Moldovan, prim epitrop, și Consiliului Parohial le-a fost decernată Medalia „Preot Nicolae Gherman”. Aceeași importantă distincție a fost acordată domnului primar Lucian Morar și Consiliului Local Ulmeni. De asemenea, diplome omagiale au fost acordate Comitetului Parohial, precum și doamnelor Cornelica Luca, Rodica Covaci Pop și Crina Chilat.

Vicea. Sau despre cum multul credinței face, din puținul făpturii, casă a lui Dumnezeu. Foto.

  • Târnosirea bisericii din Parohia Vișeu de Jos I

Duminică, 18 octombrie 2020 (a XX-a după Rusalii), Preasfinițitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a binecuvântat noua capelă de cimitir, a târnosit biserica „Înălțarea Sfintei Cruci” din Parohia Vișeu de Jos I, Protopopiatul Vișeu, a sfințit Altarul de vară, după care a oficiat Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Din soborul slujitor au făcut parte Pr. Mihai Chira, protopopul Vișeului, Pr. Gavrilă Hodja, parohul credincioșilor din Parohia Vișeul de Jos I, Pr. Iustin Șanta din Parohia Vișeul de Jos II, Pr. Grigore Andreica, proin-protopop al Vișeului, Pr. Dumitru Iuga din Parohia Săcel, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social eparhial, Arhid. Gherasim Nap, secretar eparhial, Diac. Radu Anton de la Catedrala istorică „Adormirea Maicii Domnului” din Baia Mare, precum și alți părinți slujitori din parohiile învecinate.

Între credincioșii prezenți la acest eveniment a fost și domnul Gavrilă Șimon, primarul comunei Vișeu de Jos, care, la final, a fost distins cu Diploma Omagială a Anului 2020 „al pastorației părinților și copiilor” pentru sprijinul financiar, alături de consiliul local, în lucrările care s-au săvârșit din punct de vedere edilitar-gospodăresc în cadrul acestei parohii.

De asemenea, părintele Gavrilă Hodja a fost distins cu Medalia Omagială „Preot Nicolae Gherman” iar mai multor persoane, care au fost implicate în buna desfășurare a acestui eveniment le-au fost conferite Diplome Omagiale ale Anului 2020.

La final, părintele paroh a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezența în mijlocul credincioșilor și i-a dăruit o icoană cu chipul Maicii Domnului. Foto.

  • Oaspeți de seamă la Reședința Episcopală din Baia Mare

Vizita la reședința episcopala a maestrului Grigore Lese împreuna cu Virgil Nitulescu Dir al muzeului Țăranului Roman, Pavel Susara critic de arta, și Razvan Bucuroiu Dir editorial Lumea Credintei.

Astăzi, 17 octombrie 2020, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a primit, la Reședința Episcopală din Municipiul Baia Mare, vizita maestrului Grigore Leşe, împreună cu domnul Virgil Nițulescu, directorul Muzeului Național al Țăranului Român, Pavel Susara, critic de artă și Răzvan Bucuroiu, directorul editorial al Revistei „Lumea credinței”. Foto.

  • Binecuvântarea capelei de cimitir din Parohia Oarța de Jos

Sâmbătă, 17 octombrie 2020, cu începere de la ora 10:00, Preasfinițitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a binecuvântat noua capelă de cimitir a Parohiei „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Oarța de Jos, Protopopiatul Chioar.

Cu acest prilej, noua capelă de cimitir a primit hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

Din soborul slujitor prezent la acest eveniment au făcut parte Pr. Nicolae Petruș, protopopul Chioarului, Pr. Ovidiu Spătar, parohul credincioșilor din Oarța de Jos, Pr. Daniel Achim, slujitor la Capela „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a Jandarmeriei Maramureș alături de alți părinți din parohiile învecinate. De asemenea, a fost prezent domnul Bogdan Pop, primarul comunei Oarța de Jos, care l-a întâmpinat pe Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, și care, la finalul slujbei, a fost distins cu Medalia Omagială „Preot Nicolae Gherman”, pentru implicarea, alături de Consiliul local, în construirea capelei de cimitir.

Părintele paroh Ovidiu Spătar a fost distins cu Ordinul Omagial „Preot Nicolae Gherman”. Domnul epitrop, Sorin Ianoș, a fost distins cu Medalia Omagială „Preot Nicolae Gherman”. Diploma Omagială a Anului 2020 „al pastorației părinților și copiilor” a fost conferită domnului Cristian Oșan și domnului Marius Ionuțaș, fotograf, fiu al satului. La final, părintele paroh a mulțumit ierarhului pentru prezența în mijlocul credincioșilor și i-a dăruit o bederniță brodată cu chipul Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași. Foto.

  • Hramul Mănăstirii Strâmtura

Miercuri, 14 octombrie 2020, cu prilejul sărbătorii închinate Sfintei Preacuvioase Maici Parascheva de la Iași, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură la Mănăstirea Strâmtura, Protopopiatul Sighet, cu ocazia hramului lăcașului monahal.

Din soborul slujitor au făcut parte, Arhim. Dr. Macarie Motogna, exarh mănăstiresc și starețul Mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia, Protos. Dometie de la Mănăstirea Borșa Prislop, Protos. Nifon Neamciuc, starețul Mănăstirii Strâmtura, Pr. Gheorghe Ulici, secretarul protopopiatului Sighet, Pr. Marcel Oprișan din Parohia Bârsana, Pr. Gheorghe Bogdan Bele din Parohia Strâmtura, Pr. Vasile Cozma din Parohia Rozavlea - centru, Pr. Simion Smicală din Parohia Rozavlea - Sâlța, Arhid. Teodosie Bud, consilier economic, Arhid. Ionuț Todorca, consider cultural și secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare și Diac. Lucian Burnar, secretar, alături de alți părinți slujitori din parohiile învecinate.

Între credincioșii prezenți la Sfânta Liturghie au fost prezenți domnul Ionel Bogdan, președintele ales al Consiliului Județean Maramureș, domnul Ioan Pasere, primarul localității Strâmtura, domnul Ioan Petrovai, primarul comunei Petrova, și alți consilieri locali; de asemenea a mai fost prezentă monahia Filofteea Oltean, stavroforă, stareța Mănăstirii Bârsana.

Răspunsurile liturgice au fost date de membrii Grupului Bizantin „Theologos” al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, condus de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu. La momentul Chinonicului, tânăra Iulia Ioana Vlad a interpretat o cântare deosebită închinată Sfintei Cuvioase Parascheva.

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Iustin a subliniat câteva aspecte importante din viața Sfintei Preacuvioase Maici Parascheva.

„Dumnezeu și sfinții vindecă boli pe care nu le pot vindeca medicii, de aceea se obține vindecarea prin rugăciune și credință”, a precizat Întâistătătorul Eparhiei noastre, în prima parte a cuvântului de învățătură.

„Este tristă, sfânta astăzi, însă tristă și natura înconjurătoare, deoarece astăzi, de ziua praznicului ei, este îngrădită; Iașiul, cel mai mare oraș din zona Moldovei, este apogeul cinstirii ei, dar la multe biserici și mănăstiri o sărbătorim, încă din anul 1955, când, în plină conducere comunistă și stalinistă, cultul cinstirii Sfintei Preacuvioase Maicii noastre Parascheva a fost generalizat în toată țara, în pre­zența a nu­me­roși ierarhi ro­­mâni, pre­cum și a unor repre­zen­tan­ți ai Bisericii Or­to­­do­xe Rusă și Bul­gară”.

„A trăit o viață de sfințenie, tocmai de aceea, după ani și ani, trupul a rămas neputrezit și frumos mirositor; toate acestea sunt pentru noi un prilej de bucurie dar un îndemn la mai multă rugă­ciu­ne și priveghere”, a precizat Preasfințitul Părinte Episcop Iustin.

La final, Preacuviosul Părinte Protosinghel Nifon a mulțumit Preasfințitului Părinte Episcop Iustin pentru prezența în mijlocul obștii monahale și a credincioșilor și a dăruit, din partea Mănăstirii, o icoană cu chipul Maicii Domnului și un coș cu flori. Foto.

  • Târnosire și Sfânta Liturghie Arhierească în Parohia Bozânta Mică, Protopopiatul Baia Mare

Dacă, la nivel uman, se obișnuiește să se vorbească despre „oameni mari” și, mai puțin, despre oameni „mici” – ontologic ar fi o contradicție în termeni - , despre localități se spune adesea că sunt mari sau mici și, uneori, clasificarea le apare și în denumire. De fapt, din considerente în principiu demografice – sau de altă natură, punctuală - , în România există multe localități care poartă în nume adjectivele „Mic” sau „Mică”. O astfel de localitate este și Bozânta Mică, un sat de numai șaizeci de familii, aflat pe malul râului Lăpuș.

Dar „micimea” Bozântei se oprește la demografie... Căci localitatea – atestată documentar „doar” în anul 1405 – are o istorie multimilenară. În cuprinsul ei – cu precădere în punctul numit Grind – au fost identificate peste șaizeci de complexe arheologice, marcând o continuitate care se întinde din epoca bronzului (a doua jumătate a mileniului II î. Hr.) până în cea medieval-timpurie (sec. VIII d. Hr.). În ceea ce privește componenta – să-i spunem – nediminutivală sau mai puțin minoră a numelui, se presupune că este un eponim (de la numele de familie Boz) sau că provine de la substantivul comun „boz”, care denumește o plantă anume, cu alese calități farmaceutice.

Istoria mai recentă îi face, de asemenea, cinste localității. Din unele înscrisuri liturgice de secol XVIII aflăm că în localitate exista o biserică de lemn, care era, probabil, mult mai veche. Puțini, dar jertfelnici, locuitorii de aici și-au construit, în anul 1857, o nouă biserică, din piatră și cărămidă nearsă, având hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Din anul 1982, lăcașul de cult cunoaște ample lucrări de renovare, în timpul păstoririi preotului Valentin Gârda. Începând cu anul 2015, în alte vremuri și în alte condiții tehnice, se reia procesul de restaurare, sub îndrumarea noului preot, Adrian-Vasile Gaborean, efectuându-se lucrări de o calitate deosebită. La finalizarea lucrărilor, în anul 2020, biserica acestei mici comunități amintește – cu toate deosebirile în proporții și stil – de marile ctitorii ștefaniene, și își aștepta, după rânduială, înnoirea consacrării sale. Astfel că duminică, 11 octombrie 2020, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit slujba de resfințire a bisericii, cu această ocazie dăruindu-i și un al doilea hram, „Sfânta Cuvioasa Parascheva” – gest de mare demnitate și mărturisire, gând liber trecând peste munți, în capitala Moldovei, la picioarele sfintei din „racla” izolării forțate.

După slujba de sfințire, în altarul deschis, din curtea bisericii, s-a săvârșit Sfânta Liturghie. S-au rânduit în sobor Pr. Fabian Coroian, protopopul Băii Mari, Pr. Alexandru Gaborean, din Parohia Săsar, fratele părintelui paroh, Pr. Mircea Stuparu, din Parohia Recea, Pr. Viorel Fereștean, din Parohia Mocira, Pr. Călin Stoica din Parohia Arieșu de Câmp, secretarul Seminarului Teologic „Sf. Iosif Mărturisitorul” Baia Mare, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Ionuț Todorca, consilier eparhial, Arhid. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, alți vrednici preoți și diaconi. Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, a înveșmântat, melodios, sărbătoarea, iar cele două pricesne au fost interpretate de talentata Iulia Ioana Vlad.

Adresându-se numeroșilor credincioși prezenți, Preasfințitul Părinte Iustin a arătat că Duminica a XXI-a după Rusalii este o duminică specială, deoarece s-a citit o pericopă evanghelică specială, un pasaj din Evanghelia după Luca, și anume Pilda semănătorului. „De puține ori Mântuitorul explică pildele pe care le rostește. Uneori spunea adevărul în mod direct, într-un mod chiar dureros de adevărat. Alteori vorbea în pilde și nu explica înțelesul lor; îi lăsa pe ascultători să deslușească ei înșiși înțelesurile duhovnicești, prin credință, prin rugăciune, prin frământare interioară.” De această dată, la rugămintea Apostolilor, Mântuitorul tâlcuiește pilda, o pildă care ar putea fi numită nu doar „a semănătorului”, ci, la fel de bine, și „a seminței”. Căci din ea aflăm că nu toate semințele rodesc. Dar nici semănătorii și nici semințele nu sunt de vină pentru acest lucru, ci pământul în care ele cad.

Cuvântul lui Dumnezeu este creator și mântuitor. Cuvântul profetic și apostolic a fost lucrător în Biserică atât în vremea persecuțiilor, cât și în luminoasele epoci. „Acum, roadele cuvântului sunt atât de puține... Unde mai sunt convertirile? De ce nu suntem convingători? Unde mai sunt păcătoșii căiți și îndreptați, pe care i-a iertat Hristos? Unde mai sunt mărturisirile celor care s-au vindecat?”

„Cuvântul lui Dumnezeu stă la frontierele libertății umane. Pentru că Dumnezeu nu intră cu forța, nu dă buzna. În nici o inimă, în nici o minte, în nici o casă, în nici o familie, în nici o comunitate.” Câți dintre miliardele de creștini sunt „pământul cel bun”? Câți avem inimă curată și răbdare, pentru a aduce rod însutit? De multe ori suntem slabi, șovăielnici... De aceea, ne-am putea întreba: noi n-am făcut trădări, noi n-am fost lași? „Fiecare dintre noi am putea să spunem: Doamne, eu sunt Nazaretul și Gadara, care nu Te-au primit. Eu sunt Petru, care s-a lepădat. Eu sunt Iuda, care Te-am vândut. Eu sunt Saul, care Te-am prigonit.” Căci Saul este printre noi... Astăzi, sfinții sunt izolați la domiciliu. Sfânta Parascheva, sfânta care, de 400 de ani, a făcut atât de mult bine Moldovei și țării întregi, are ea, acum, nevoie de ajutorul creștinilor. „Ajutorul i l-am cerut și l-am primit, de câte ori am rugat-o; în boli, în suferințe, în neputințe. Toate le-am primit de la sfinții lui Dumnezeu, de aceea trebuie să fim solidari cu sfinții. Vine vremea când au sfinții nevoie de noi. Vom fi în stare? Dumnezeu știe... Dumnezeu știe cât pământ bun, roditor, mai este, încă, în acest popor.”

Pentru modul în care a înțeles să-și îndeplinească îndatoririle administrativ-pastorale, având realizări deosebite în cei doar cinci ani de când se află în parohie, Preasfințitul Părinte Iustin i-a acordat părintelui Adrian Gaborean, la excepțional, rangul de iconom-stavrofor, cu dreptul de a purta cruce. Consiliului parohial i-a fost acordată Medalia „Preot Nicolae Gherman”. Aceeași distincție a fost acordată domnului Pavel Ocavian, primarul comunei Recea, iar Consiliului Local i-a fost acordată Gramata Episcopală. Diplome omagiale au fost acordate Comitetului Parohial, domnului Ioan Nistor, primarul comunei Leordina, doamnei Ana Gaie și domnului Vasile Rus, de peste șaizeci de ani „diac” al parohiei. Din partea vrednicilor creștini din Bozânta Mică, Preasfinția Sa a primit în dar o frumoasă icoană a Sfintei Cuvioase Parascheva.

Sfinții, la asemănarea lui Dumnezeu ajungând, depășesc – în mod văzut și nevăzut - legile firii. Dincolo de părelnicele puteri omenești, finalmente, ei nu pot fi îngrădiți, reținuți, izolați. De aceea, să nu ne mire dacă Sfânta s-a aflat azi în mijlocul credincioșilor, într-un mic sat din Maramureș. Foto

  • Conferinţa peoţească de toamnă la Mănăstirea Săpânţa

A treia conferinţă preoţească, sub preşedinţia Preasfinţitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, s-a desfăşurat joi, 8 octombrie 2020, la Mănăstirea Săpânţa, în curtea lăcaşului monahal, cu participarea preoţilor din protopopiatele Sighet şi Vişeu, fiind dedicată „Anului omagial al pastoraţiei părinţilor şi copiilor” şi „Anului comemorativ al filantropilor ortodocşi români” în Patriarhia Română.

Ziua a început cu Sfânta Liturghie, urmată de un Te-Deum de mulţumire lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra Preasfinţitului Părinte Episcop Iustin şi a preoţilor din cele două protopopiate şi pentru buna desfăşurare a întâlnirii.

Tema conferinţei, aceeaşi ca la celelalte două, „Pastoraţia familiei în epoca ideologiilor secularist-umaniste”, a fost susţinută de Pr. Dr. Florin Stan, protopopul Lăpuşului, care, în final a exprimat câteva concluzii, din care vă redăm una, care aparţine Întâistătătorului Eparhiei noastre:

„Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin al Maramureşului şi Sătmarului a afirmat în nenumărate rânduri că singura metodă viabilă pentru renaşterea Bisericii, a Naţiunii şi inclusiv a Familiei este întărirea comunităţii eclesiale locale. Sunt întru totul de acord. La nivel local, de la om la om, din casă în casă, putem să ne desfăşurăm lucrarea pastoral-misionară cu speranţa că vom avea şi roade. Dacă marile convertiri ale slavilor, bulgarilor, ungurilor etc.iniţiate de către bizantini au fost o componentă a expansionismului politic bizantin, convertirile viitoare nu se vor face decât individual, precum în epoca preconstantiniană, fiindă expansionismul politic occidental ne livrează nu creştinism, ci secularism.”

În timpul conferinţei, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a transmis preoţilor mai multe comunicate de ordin administrativ, pastoral, social şi filantropic. Foto.

  • Conferinţa preoţească de toamnă de la Satu Mare  

Marţi, 6 octombrie 2020, conferinţa preoţească de toamnă din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului s-a desfăşurat în municipiul Satu Mare, iar din cauza ploii, în interiorul bisericii cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, fiind cea mai spaţioasă, pentru a se putea respecta regulile de distanţare. Şi această conferinţă a fost prezidată de Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, care, în faţa preoţilor din protopopiatele Satu Mare, Carei şi Oaş, a rostit un intersat cuvânt de deschidere despre probleme curente de pastoraţie, cultural-teologice şi social-filantropice care le revin preoţilor ca slujitori ai Sfintelor Altare.

Conferinţa, care a început cu Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, urmată de un Te-Deum, se înscrie în contextul „Anului omagial al pastoraţiei părinţilor şi copiilor” şi „Anului comemorativ al filantropilor ortodocşi români” în Patriarhia Română şi a fost întocmită de părintele Dr. Florin Stan, protopopul Lăpuşului, şi s-a referit la „Pastoraţia familiei în epoca ideologiilor secularist-umaniste”, un referat vast şi curpinzător a cărui temă este exprimată explicit prin titlu. Una dintre concluzii ni s-a părut interesantă şi v-o supunem spre atenţia dumneavoastră:

„Învoluţia demografică a românilor din ţara noastră ne obligă deja să ne resetăm şi să ieşim din logica strictă a pastoraţiei naţionaliste. Grupul etnic aflat în maximă expansiune, ţiganii, va deveni în foarte puţini ani a doua etnie a ţării noastre. Deja, scăderea damatică a populaţiei a creat a intensă criză a forţei de muncă, ceea ce a condus în marile oraşe la intensificarea imigraţiei unor populaţii eterogene, de cele mai multe ori străine de duhul creştin. E posibil ca în 50-70 de ani românii să devină minoritari pe aceste meleaguri sau să treacă printr-o nouă metamorfoză etnică, prin amestecul cu cei de alte etnii sau rase. Toate aceste realităţi ne vor obliga să dispărem, fie să ne reînnoim fundamental lucrarea pastorală şi mai ales cea misionară.” Foto.

  • În Episcopia Maramureşului şi Sătmarului au început conferinţele preoţeşti de toamnă

Azi, luni, 5 octombrie 2020, în Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, au început, sub preşedinţia Preasfinţitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, conferinţele preoţeşti de toamnă (cele de primăvară nu s-au ţinut din cauza pandemiei) cu titlul „Pastoraţia familiei în epoca ideologiilor secularist-umaniste”. Referatul care va fi prezentat tuturor preoţilor din Eparhie a fost întocmit şi susţinut de Pr. Dr. Florin Stan, protopopul Lăpuşului.

Dedicat „Anului omagial al pastoraţiei părinţilor şi copiilor” şi „Anului comemorativ al filantropilor ortodocşi români” în Patriarhia Română, tradiţionalele conferinţe preoţeşti de toamnă se desfăşoară în trei zile diferite, în trei centre, care reunesc toate cele 8 protopopiate: luni, 5 octombrie 2020 – la Baia Mare (protopopiatele Baia Mare, Lăpuş şi Chioar), în curtea Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”; marţi, 6 octombrie 2020 – la Satu Mare (protopopiatele Satu Mare, Carei şi Oaş), la biserica cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”; joi, 8 octombrie 2020 – la Mănăstirea Săpânţa Noul Peri (protopopiatele Sighet şi Vişeu).

Conferinţa de la Baia Mare a fost precedată de Sfânta Liturghie, oficiată de Arhim. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar şi ecleziarhul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, şi secretarii protopopeşti Pr. Mihai Cornel Gheduţiu (Lăpuş) şi Pr. Ciprian Coza (Chioar).

După Sfânta Liturghie a fost oficiat un Te-Deum, drept mulţumire lui Dumnezeu pentru darurile revărsate asupra acestor protopopiate în acest an greu al pandemiei şi pentru ajutorul lui Dumnezeu la buna desfăşurare a conferimţei.

La începutul conferinţei, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin s-a adresat preoţilor, pe care i-a felicitat pentru buna lor organizare în această perioadă grea, care a fost depăşită cu bine, niciun credincios, din cei care au dorit, nu a rămas neîmpărtăşit cu ocazia Sfintelor Paşti şi a celorlalte sărbători împărăteşti, în rândul credincioşilor s-au respectat restricţiile impuse de instituţiile statului român, fiecare credincios a primit pasca sfinţită cu ocazia sărbătorii Învierii Domnului, credincioşii au avut la îndemână în permanenţă dezinfectant, iar între ei s-a respectat distanţarea necesară pentru a nu favoriza infectarea cu noul virus. De asemenea, în biserici nu au fost cazuri de infectare cu virusul SARS COV II. Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a făcut şi alte comunicări de ordin pastoral, teologic, social-filantropic şi administrativ.

Vastul referat susţinut de Părintele protopop Florin Stan, al cărui titlu a fost „Pastoraţia familiei în epoca ideologiilor secularist-umaniste”, s-a referit la mai multe aspecte ale pastoraţiei, precum „De la pastoraţia liturgică, la pastoraţia integrală”, „Pastoraţia familiilor preoţeşti”, „Pastoraţia familiilor de creştini practicanţi”, „Pastoraţia familiilor de creştini nominali”, „Pastoraţia familiei în faţa valului secularist”, care au dus la concluzii pertinente în legătură cu pastoraţia în ansamblul ei:

„Cred că este evident pentru majoritatea dintre noi că urmează vremuri grele, în special pentru noi, creştinii. Valul secularist îşi va răspândi treptat tentaculele pe toată faţa pământului, graţie tehnologiei de comunicare şi globalizării. Nimeni nu-l va putea opri sau schimba decât Bunul Dumnezeu. Vor veni vremuri în care cuvântul Sfântului Apostol Petru din ziua Cincizecimii ”Mântuiţi-vă de acest neam viclean” (FA, 2, 40) va fi mai actual ca nicodată. Vor urma ani de mare secetă spirituală, iar noi şi credincioşii noştri vom avea nevoie de multe rezerve spirituale. Nu va fi suficient să avem rezerve exterioare (ziduri, cărţi, monumente), dacă sufletele noastre şi familiile noastre vor fi goale de credinţă vie, jertfelnică şi martirică şi de iubire dumnezeiască. Profeţiile se vor împlini, fiindcă sunt profeţii. Iar profeţii spun că „din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea [şi credinţa] multora se va răci” (Matei 24, 12). Pandemia actuală ne-a dat un avertisment serios în acest sens, iar noi am putut constata cât de nepregătiţi suntem, teologic, spiritual şi practic. În plus, e bine să avem în vedere că la nivel mondial presiunea socială e tot mai mare, miliarde de oameni trăind în sărăcie lucie. Această presiune se va răsfrânge şi asupra Bisericii şi asupra preoţilor, fiindcă prin patrimoniul ei material şi prin fastul liturgic, Biserica este asociată de către valul secularist neomarxist cu bogăţia materială, fiind considerată un opresor.” Foto.

  • Sfințire de capelă, Sfânta Liturghie Arhierească, hirotonire și instalarea noului preot în Parohia Cărbunari, Protopopiatul Baia Mare  

Ai nevoie de doar cincisprezece minute, pe șosea, pentru a ajunge, pornind din Baia Mare, în satul Cărbunari. Localitate multiseculară – având prima atestare documentară în 1424, vremuri în care legații bizantini mai călătoreau, probabil, pe aceste meleaguri, spre stavropighia de la Peri - , Cărbunariul are o etimologie evidentă, simplă, cu referire la activitatea minieră sau la faptul de a produce și de a comercializa cărbune de lemn. Ușoară etimologie, grele îndeletniciri, dar pe măsura hărniciei locuitorilor de aici. În fapt, a doua semnificație a toponimicului este mai plauzibilă, căci, după cele cincisprezece minute, odată ajuns, intri parcă într-un alt cadru al existenței, într-un loc în care pădurea și cerul se întrepătrund luminos, într-o „perihoreză” de verde-albastru.

Ziua de 4 octombrie 2020 va rămâne pentru multă vreme în memoria credincioșilor din localitate. În această zi, Preasfințitul Părinte Iustin, episcopul Maramureșului și Sătmarului, a revenit în Cărbunari, în această comunitate foarte dragă Preasfinției Sale, după cum a mărturisit și cu această ocazie. În 24 iulie 2005 resfințise biserica de aici, în urma unor importante lucrări de renovare interioară și exterioară. Acum venea să sfințească noua capelă de cimitir, să-l hirotonească și să-l instaleze pe noul preot.

O biserică este expresia centripetă și întruparea arhitecturală a unei comunități. Iar preotul este sufletul ei unificator – al bisericii și al comunității. De puțină vreme, în urma unui accident nefericit, credincioșii din Cărbunari își pierduseră păstorul duhovnicesc, pe tânărul și vrednicul preot Adrian Ieremi. Azi, după Slujba de sfințire a noii capele, în pridvorul acesteia, la vremea rânduită, în timpul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Iustin a citit rugăciunea de dezlegare pentru sufletul părintelui Adrian. Ca la un semn, natura întreagă și-a marcat participarea la drama familiei și a comunității, printr-o spontană și intensă frământare, de neanticipat. Apoi, cerul s-a deschis, ca un surâs al celui plecat și ca o binecuvântare a Celui de Sus. Într-o localitate parcă asaltată de natură și într-un neam care codrului îi este frate, era firesc ca natura să rezoneze la durerea oamenilor, iar apoi să fie semn de liniștire și încredințare, pentru cei care știu să vadă și să înțeleagă tainicele manifestări ale Creației – după cum observa Preasfinția Sa.

Astfel, în mijlocul credincioșilor, înconjurat de revelatoarele taine ale lumii, episcopul a săvârșit Marea Taină Euharistică, într-un sobor pe măsura momentului. În împreună-slujire, îi amintim pe Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial și eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Pr. Fabian Coroian, protopopul Băii Mari, Pr. Petru Costea, fost paroh în Cărbunari, Pr. Vasile Trif, cunoscut artist plastic, originar şi vieţuitor în localitate, Pr. Prof. Dr. Claudiu Pop, păstorul credincioșilor din Groși, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”. După cum ne-au obișnuit, părintele Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu și Grupul Psaltic „Theologos”, aflat sub patronajul Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, au înnobilat, melodic, evenimentul. La momentul liturgic specific, a fost hirotonit întru preot părintele diacon Valeriu Latiș, multă vreme slujitor destoinic al Catedralei Episcopale. Părinții arhidiaconi din Permanența Eparhială le-au dăruit celor prezenți o vibrantă interpretare a pricesnei „De ce mă urăști tu, frate, tot mereu?”, tulburătoare adaptare lirică a vrednicului de pomenire Protopop Gavril Mociran, fiu al satului Cărbunari. Le-a urmat, cu o altă deosebită priceasnă, la același nivel artistic, tânăra solistă Marcela Ștefania Latiș, sora noului preot hirotonit.

„În fiecare duminică – a arătat Preasfințitul Părinte Iustin la începutul cuvântului său de învățătură – se citește un pasaj sau o pericopă evanghelică, ce conține fie o pildă a Mântuitorului, cu multe învățături, fie învățătura însăși, în mod concret. Despre învățătura însăși, în mod concret, este vorba în scurta pericopă evanghelică de astăzi”. În Duminica a XIX-a după Rusalii textul scripturistic ne vorbește despre imperativul iubirii vrăjmașilor. Textul este luat din Predica de pe Munte. În varianta de la Sfântul Evanghelist Matei, Predica de pe Munte este foarte lungă, cele 106 versete întinzându-se pe trei capitole, compunând o adevărată cartă a Creștinismului pentru întreaga umanitate. În varianta de la Sfântul Evanghelist Luca – din care s-a citit -, Predica are doar 30 de versete, iar pasajul din care s-a citit este și mai scurt, de doar câteva. „Însă aceste puține versete sunt pline de înțelesuri și învățături duhovnicești care se constituie în principii de bază pentru statornicirea, pe temelii de pace, de bunăvoire, de îngăduință, de înțelegere și iertare, a raporturilor dintre oameni, dintre comunități, dintre națiuni. Este un text greu de înțeles, dar și mai greu de acceptat, pentru omul «obișnuit», pentru omul pământesc. Dar, pentru creștin, nu trebuie să fie așa. Căci creștinul este după modelul lui Hristos, iar modelul hristic este icoana iubirii răstignite a lui Dumnezeu pentru umanitate, este icoana iubirii și a iertării lui Dumnezeu-Tatăl.” Din Rugăciunea domnească aflăm că „prețul iertării noastre este iertarea celorlalți”.

„Iertați și faceți bine”... Faceți bine, pentru că iubirea lui Dumnezeu este creatoare. Pentru că Hristos a adus legea iertării creatoare, a iubirii creatoare. Acestea sunt cuvintele Lui. Noi, însă, am parafrazat distorsionant aceste cuvinte, spunând „Ce ție nu-ți place, altuia nu face”. Dar acest mod de exprimare este doar negativ, insuficient. „N-ai făcut rău la nimeni?... Dar bine ai făcut? Aici este progresul. Aici este schimbarea paradigmei. Hristos a venit să aducă o nouă abordare. El statornicește relațiile sociale pe principii pozitive, constructive, ziditoare.”

De ce suntem datori să facem binele în permanență, fără a aștepta nimic în schimb? Pentru că tot ce avem noi este, de asemenea, luat cu împrumut de la Dumnezeu. „Avem ceva ce ne aparține? Tot ce avem am luat de la Dumnezeu cu împrumut. Aici este cheia Evangheliei de azi. Aici este cheia înțelesurilor duhovnicești a ceea ce Mântuitorul – într-un mod discret, sublim, și, mai ales, fără să ne culpabilizeze – ne învață și ne îndeamnă.” Să fim iertători asemenea lui Dumnezeu. Să ne asemănăm cu El. Putem aceasta, avându-L model veșnic pe Hristos.

La încheierea Sfintei Liturghii, în această zi istorică pentru comunitate, au fost acordate diplome omagiale părintelui Petru Costea, Consiliului Parohial, domnului Felician Ciceu, primarul comunei Dumbrăvița, domnului Daniel Vărzaru, director al U.A.C., precum și domnilor Sebastian Breban, Vasile Trif și Laurențiu Trif, aleși binefăcători ai bisericii din localitate. În final, a avut loc instalarea noului preot al Parohiei Cărbunari, Preasfințitul Iustin urându-i părintelui Valeriu Latiș păstorire îndelungată și rodnică în acest loc cu adevărat binecuvântat de Dumnezeu. După succintul, dar emoționantul cuvânt de mulțumire, noul preot i-a dăruit Preasfinției Sale, din partea Consiliului Parohial și a credincioșilor, o icoană a Mântuitorului, cu ferecătură.

Îi dorim părintelui Valeriu o păstorire plină de inspirația, curăția și ardoarea cărbunelui profetic, spre mântuirea sa și a celor încredințați lui de Dumnezeu. Foto.

  • Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Scărișoara Nouă”

Duminică, 04 octombrie 2020 (a XIX-a după Rusalii), Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Sfânta Liturghie și a predicat la Mănăstirea „Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul” Scărișoara Nouă, Protopopiatul Carei.

Din soborul slujitor menționăm pe Arhim. Spiridon Belei, starețul lăcașului de cult, Protos. Visarion Beuka, Arhid. Gherasim Nap, secretar eparhial și Diac. Radu Anton, slujitor pe seama Catedralei istorice „Adormirea Maicii Domnului” din Municipiul Baia Mare. Foto.

  • Hramul Mănăstirii Rohița

Joi, 01 octombrie 2020, cu prilejul sărbătorii închinate Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” Rohița, Protopopiatul Lăpuș, cu ocazia hramului lăcașului monahal.

Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Dr. Macarie Motogna, exarh mănăstiresc și starețul Mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia; Pr. Dr. Florin Stan, protopopul Lăpușului; Pr. Mihai Gheduțiu, secretar protopopesc; Arhim. Vasile Filip, starețul lăcașului de cult; Pr. Ioan Buftea, protopopul de Dej; Pr. Dr. Petrică Aurelian Covaciu; Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic; Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare; Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial; Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, alături de un numeros sobor de preoți slujitori din parohiile învecinate ale Sfintei Mănăstiri dar și din județele Bistrița și Cluj.

Răspunsurile liturgice au fost date de o parte a membrilor Grupului bizantin „Theologos” al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, condus de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu.

La momentul Chinonicului s-au interpretat doua cântări bisericești închinate Maicii Domnului de către Arhid. Vlad Verdeș și Irina Maria Pop, elevă la Școala Populară de Artă „Liviu Borlan” din Baia Mare.

În cuvântul de învățătură rostit de Preasfințitul Părinte Episcop Iustin la această frumoasă sărbătoare închinată Sfântului Acoperământ al Macii Domnului, a fost explicată însemnătatea acestei zile; astfel, Preasfinția Sa, a subliniat într-un mod cu totul special, relația dintre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Fecioara Maria, mama Sa.

„Acoperământul Maicii Domnului este sărbătoarea rânduită de Sfânta noastră Biserică în amintirea zilei în care Maica Domnului s-a arătat în biserica din Vlaherne, fiindcă la data de 1 octombrie 911, când se făcea priveghere în biserica din Vlaherne, pentru salvarea cetăţii care era asediată, la ora patru dimineaţa, Maica Domnului s-a arătat înaintea poporului, stând în văzduh şi rugându-se cu lacrimi”, a precizat Preasfinția Sa.

„Astăzi cinstim Sfântul și Cinstitul ei Acoperământ deoarece Maica Domnului este iubitoare, pururea rugătoare și grabnic izbăvitoare pentru noi înaintea tronului lui Dumnezeu. În fața icoanei Maicii Domnului se fac cele mai puternice rugăciuni”, a subliniat Preasfințitul Părinte Episcop Iustin.

La final, părintele arhimandrit Macarie Motogna a mulțumit Preasfințitului Părinte Iustin pentru prezența în mijlocul credincioșilor, pentru rostirea bogatului cuvânt de învățătură, și, a dăruit Preasfinției Sale, din partea obștii monahale, o icoană pictată reprezentând pe Maica Domnului și un coș cu flori. Foto.

  • 01 octombrie - Ziua Interanțională a Persoanelor Vârstnice

Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte

„Îi purtăm în suflet pe bătrânii noștri care sunt memoria vie a familiei, a comunității, a neamului. Bătrânii noștri sunt o istorie, o carte deschisă. Datorită vieții lor trăite în vremuri grele, în timpul comunismului, când au mărturisit credința și pe Hristos cel Răstignit și Înviat, în timpuri mult mai grele decât acestea, datorită vieții lor, mărturisirii lor, dârzeniei și credinței lor puternice și nădejdii că Dumnezeu ne va elibera, Dumnezeu ne-a eliberat și ne-a dăruit o Românie creștină, o Românie binecuvântată. Să-i ocrotim și să-i iubim pentru că datorită vieții și rugăciunilor lor Dumnezeu ne va dărui înțelepciune să ducem mai departe Țara, Neamul și Biserica; să ducem mai departe, din generație în generație, dăinuirea și nemurirea acestui neam”.

† IUSTIN

Episcopul Maramureșului și Sătmarului

  • Sfințire și Sfânta Liturghie arhierească în Parohia Ciocotiș, Protopopiatul Lăpuș

Flancat de colinele Șetrii lui Pintea și ale Runcului, pe malul stâng al râului Bloaja, se află satul Ciocotiș. Așezare străveche, parte a unui voievodat cerneștean, Ciocotișul este atestat documentar pentru prima dată în anul 1566, când se afla sub conducerea judelui Ștefan Cozma. După consemnări, satul avea pe atunci doar cincisprezece case și doi cunoscători de carte. Una din îndeletnicirile străvechi ale harnicilor ciocotișeni pare să fi fost viticultura, căci, după unii lingviști, numele localității ar veni de la slavonescul/sârbescul „čokot”, care înseamnă „butuc de viță”.

Încă din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, credincioșii ortodocși de aici, majoritari – căci satul era sat de iobagi români, după vitregiile vremii – au avut o biserică a lor, de lemn. La sfârșitul secolului al XIX-lea, bisericuța a fost mutată în vatra satului Stoiceni – localitate vecină, peste dealuri - , în Ciocotiș înălțându-se o nouă biserică, de piatră, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. De-a lungul timpului, prin jertfelnicia credincioșilor, biserica a cunoscut numeroase înzestrări și înnoiri. Realizarea integrală a picturii interioare și renovarea exterioară a lăcașului de cult, în timpul vrednicului preot Gheorghe Roman, au fost încununate de Slujba de târnosire a bisericii, în anul 2014, de către Preasfințitul Părinte Iustin al Maramureșului și Sătmarului, biserica fiind înnobilată și cu un al doilea hram, „Sfinții Martiri Brâncoveni”.

Urmașul întru păstorire al părintelui Roman, tânărul, dar la fel de vrednicul preot Augustin Gavril Tuns, a continuat opera de înzestrare și înfrumusețare a bisericii. Astfel că în 27 septembrie 2020, Preasfințitul Părinte Iustin, episcopul Maramureșului și Sătmarului, s-a întors pe valea Izvoarelor, pe colinele Pintii, pentru a învesti, prin prezența deplinătății harice, noile lucrări. Părintele episcop Iustin a sfințit noile icoane montate în iconostasul bisericii – realizări remarcabile ale pictorului Liviu Bob, frumosul lumânărar zidit în curtea lăcașului de cult, precum și monumentala poartă de lemn - operă a meșterilor populari Sabin Bumb și Ioan Mihalca - , care încununează, tradițional, trainica împrejmuire, de fier și piatră, a incintei sacre.

În continuare, în spațiosul pridvor al bisericii, a fost oficiată Sfânta Liturghie, Preasfinției Sale și părintelui paroh alăturându-li-se, în sobor, Pr. dr. Florin Stan, protopopul Lăpușului, Pr. Mihai Gheduțiu, secretarul Protopopiatului Lăpuș, Protos. Ioil Nicoară, starețul Mănăstirii Dealu Mare, Protos. Varlaam China, de la Mănăstirea Rohia, Pr. Claudiu Tuns, fratele părintelui paroh, de la Parohia Coroieni, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Ionuț Todorca, consilier eparhial, Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial, Arhid. dr. Nifon Motogna, administrator al Catedralei „Sfânta Treime” din Baia Mare, alți vrednici slujitori ai Sfintelor Altare. În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Iustin a înălțat o rugăciune solemnă pentru toți studenții din țara noastră, cu ocazia începerii noului an universitar. Grupul psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, dirijat de Arhid. prof. drd. Adrian Dobreanu, a dat liturgicele răspunsuri, iar tânăra interpretă Iulia Ioana Vlad a încântat și ea audiența cu două minunate pricesne.

Introducându-i pe credincioși în atmosfera pericopei evanghelice din Duminica a XVIII-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Iustin a conturat cadrul geografic, cultural și duhovnicesc al minunii petrecute la țărmul Mării Galileii - o pescuire minunată pe o mare binecuvântată. Fiind întâmpinat cu suspiciune și ostilitate în Nazaret, locul copilăriei Sale – căci nu este prooroc bine primit în patria sa -, Mântuitorul nu S-a mai întors niciodată acolo. S-a stabilit în Capernaum, pe țărmul Mării Galileii, localitate care a devenit patria Sa. „Acolo au avut loc cele mai multe minuni și acolo a rostit cele mai multe cuvântări. Însăși Predica de pe Munte – care este o adevărată cartă a Creștinătății – a fost rostită pe acele meleaguri. Capernaumul I-a fost cetate, marea I-a fost liniștea și odihna, iar muntele I-a fost înălțarea, convorbirea cu Dumnezeu. Între aceste trei repere Și-a desfășurat Mântuitorul activitatea”. Iar oamenii Îl urmau peste tot. Pentru că aveau foame și sete de Dumnezeu. „Îi ascultau cuvântul simțind că le transmite ceva unic, din altă lume. Pentru că era Dumnezeu întrupat, Dumnezeu-Cuvântul, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat.” Un Dumnezeu care empatiza cu oamenii; le alina suferințele, îi vindeca, îi hrănea – câteodată (în mod minunat) trupește; dar întotdeauna sufletește – și le vorbea cu putere.

Acesta este și contextul Evangheliei de azi. În micul golf cu ape liniștite, Mântuitorul S-a urcat în barca fiilor lui Iona, un pescar sărac din Galileea. La țărm, mulțimea aștepta minunatele cuvinte, dar El a ales să le vorbească printr-o minune de dincolo de cuvânt. Le-a spus fraților pescari să arunce mrejele. Ne-am putea imagina expresia de zadarnică trudă de pe fața lui Simon… Era pescar vechi. știa că în acel ceas și în acel loc niciun pescar nu ar fi putut prinde pește. Și totuși, le aruncă. Și nu le mai poate scoate de mulțimea peștilor. Îi vin în ajutor alți doi frați, Iacov și Ioan, fiii unui pescar la fel de sărac, Zevedeu.

„Doamne, sunt un om păcătos…” Cuvinte de pescar priceput, care începe să priceapă minunea. „Spune aceste cuvinte pentru că el se îndoise de faptul că Îl are în față pe Cel care face imposibilul posibil; căci Dumnezeu face imposibilul posibil.” Iar fragmentul scripturistic se încheie cu, poate, atunci neînțelesele, dar liniștitoarele cuvinte ale Mântuitorului: „Nu te teme; de acum vei fi pescar de oameni”. Acesta este mandatul pe care Hristos îl va încredința primilor Săi Ucenici, celorlați Apostoli și tuturor urmașilor lor, până la sfârșitul istoriei, spre mântuirea lumii.

Ce reținem din toate acestea? Că „omul, fără ajutorul lui Dumnezeu, poate realiza prea puține. Dar, împreună cu Dumnezeu, poate realiza totul; tot ce-și propune bun, frumos și de folos”. Dumnezeu ne spune doar atât: „Dă-Mi Mie puțin din timpul tău. Dă-mi Mie puțin din prisosul tău. Dă-mi Mie puțin din viața și inima ta. Și Eu îți voi da însutit și înmiit. Iisus a împrumutat luntrea lui Simon pentru puține clipe, și i-a dat o bogăție pe care nu i-ar fi adus-o munca grea a unor luni întregi.” I-a dat mulțime de pești și de minuni. Mai reținem că, în fața puterii dumnezeiești, omul trebuie să îşi recunoască neputința, limitele, erorile. Să fim cu frică de Dumnezeu și rușine de oameni. „Asta s-a pierdut. S-a pierdut bunul simț țărănesc. Și ce înseamnă bunul simț țărănesc? Să ai frică de Dumnezeu, rușine de oameni și simțul măsurii. Unde este bunul simț țărănesc în vremurile pe care le trăim? Nu mai este…” Oamenii mari s-au născut la sat; dar așa-zișii „oameni mari” de azi au uitat de unde au plecat, au uitat de oameni și de ce înseamnă să fii om. Mântuitorul a făcut din pescari Apostoli. I-a ales pentru că erau curați cu inima. Și fiind curați cu inima, urmându-l pe Dumnezeu, imposibilul a devenit posibil.

Cu fiecare dintre noi, cu fiecare om – fie el și „dintr-un sat uitat de lume”, vorba cântecului -, imposibilul poate deveni posibil. Precum la Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, atunci când se naște un prunc lumea se întreabă: „Oare ce va fi copilul acesta?” Și nu putem desluși taina până când nu vedem minunea lui Dumnezeu în cei ce-L iubesc pe El…

Pentru jertfelnica lucrare pastorală și administrativă, părintele paroh Augustin Tuns a fost ridicat la rangul de iconom, cu dreptul de a purta brâu roșu. Diplome de vrednicie au fost acordate fostului paroh, Pr. Gheorghe Roman, epitropului Sandu Ionce și Consiliului Parohial, domnului Vasile Giurgiu, primarul comunei Cernești, domnului viceprimar Ionel Gherghel, domnului pictor Liviu Bob și meșterilor populari Sabin Bumb și Ioan Mihalca. Într-un emoționant cuvânt de mulțumire, părintele Tuns și-a exprimat întreaga recunoștință pentru ajutorul spiritual și material pe care Preasfințitul Părinte Iustin l-a oferit, alături de alți ctitori, parohiei Ciocotiș. Ca semn al acestei recunoștințe, în numele tuturor credincioșilor, părintele paroh i-a dăruit Preasfinției Sale o frumoasă bederniță, cu o broderie deosebită, purtând chipul Sfintei Cuvioase Paraschiva. La final, au fost binecuvântate și lucrările de înnoire efectuate la casa parohială.

Din negurile dimineții, prin norii cuminți, razele Soarelui au răzbit, spre amiază, îngemănând lumina din sufletele credincioșilor, în această zi minunată. Foto.

  • Târnosirea Catedralei Episcopale din Oradea

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a sfințit Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” din Oradea duminică. Evenimentul face parte dintr-o serie de manifestări aniversare la împlinirea a 340 de ani de la prima atestare documentară a Episcopiei Oradiei, 325 de ani de la menționarea ei și a ierarhului său în Diploma Împăratului austriac Leopold I și 100 de ani de la reînființarea eparhiei după Marea Unire.

Ziua a început cu slujba Sfintei Liturghii, oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, în noul locaș de închinare situat lângă zidurile vechii Cetăți Oradea.

De la ora 11:00, Patriarhul Daniel a oficiat slujba de sfințire a noii Catedrale Episcopale, alături de alți 20 de ierarhi. Sfântul locaș are hramurile „Învierea Domnului” și „Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei”.

Noua catedrală episcopală din Oradea este împlinirea eforturilor ierarhilor care au păstorit eparhia, începând cu Roman Ciorogariu, Episcopul ctitor al reactivatei Episcopii Ortodoxe Române a Oradiei (1920-1936). Piatra de temelie a fost pusă de vrednicul de pomenire Părinte Patriarh Teoctist Arăpaşu în 1995.

La acest eveniment a luat parte și Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului. Foto.

  • Târnosirea noii biserici a Mănăstirii Izbuc

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a sfințit sâmbătă noua biserică a Mănăstirii Izbuc din județul Bihor. Evenimentul face parte dintr-o serie de manifestări aniversare la împlinirea a 340 de ani de la prima atestare documentară a Episcopiei Oradiei, 325 de ani de la menționarea ei și a ierarhului său în Diploma Împăratului austriac Leopold I și 100 de ani de la reînființarea eparhiei după Marea Unire.

În dimineața de sâmbătă, la Mănăstirea Izbuc, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a oficiat Sfânta Liturghie pe altarul în aer liber. Au participat în total 15 ierarhi. De la ora 11:00, Patriarhul Daniel a oficiat slujba de sfințire a noii biserici, cu hramurile Adormirea Maicii Domnului, Sf. Părinți de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea și Sf. Ier. Nectarie de la Eghina.

Biserica, numită și „Catedrala Munților Codru Moma”, are ca model arhitectural biserica Mănăstirii cneziale Ravanița din Serbia (1377) și a fost construită la inițiativa Preasfințitului Părinte Sofronie. Piatra de temelie a fost pusă în 2010.

La acest eveniment a luat parte și Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului. Foto.

  • Joi, 17 septembrie, de la ora 12:00, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Slujba înmormântării pentru părintele Nuțu Ivanciuc, la Catedrala istorică „Adormirea Maicii Domnului” din Municipiul Baia Mare.

    Răspunsurile liturgice au fost date de către teologi de la Departamentul de Teologie Ortodoxă „Justinian Arhiepiscopul” din cadrul CUNBM și elevi seminariști, de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul”, dirijați de Pr. Prof. Dr. Andrei Baboșan.

    Preacucernicul Părinte Nuțu Ivanciuc, fost preot și ctitor al Bisericii Ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” din Strâmbu Băiuț și apoi slujitor la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Târgu-Lăpuș, trecând la cele veșnice, la vârsta de 74 de ani. Foto.

  • Marți, 15 septembrie, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhieru vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Slujba Înmormântării Părintelui Ioan Sighartău la Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din localitatea Desești, Protopopiatul Sighet. Foto.

  • Luni, 14 septembrie 2020, de marea sărbătoare închinată Praznicului Înălțării Sfintei Cruci, cu începere de la ora 10:00, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Sfânta liturghie cu ocazia hramului Mănăstirii Săpânța Noul Peri, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Din soborul slujitor au făcut parte Pr. Gheorghe Ulici, secretarul Protopopiatului Ortodox Sighet, Protos. Aghaton Oprișan, starețul Mănăstirii Petrova, Pr. Iustin Ioan Luțai - Parohia Săpânța, Pr. Ioan Naneștean - Parohia Budești, Pr. Ilie Ciuban - Parohia Iapa, Pr. Pușcaș Gabriel Hrenyuk - Parohia Sarasău, Pr. Florin Pop - Parohia Petrova, Pr. Ioan Andrei Tomoioagă - Parohia Oncești, Arhid. Gherasim Nap, secretar eparhial și Diac. Radu Anton de la Catedrala istorică „Adormirea Maicii Domnului” din Baia Mare.

În cadrul Sfintei Liturghii ierarhul a hirotonit întru preot pe diaconul Ilie Adrian Savu pe seama Mănăstirii „Izvorul Tămăduirii” Petrova, Protopopiatul Vișeu.

De asemena, la momentul ecteniei întreite, ierarhul a rostit ectenii și rugăciuni speciale pentru elevi, părinți și profesori, cu prilejul începerii noului an școlar.

Răspunsurile liturgice au fost date de o parte a membrilor Grupului psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, condus de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu. Foto.

  • Luni, 14 septembrie, cu începere de la ora 14:00, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhieru vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Slujba Înmormântării Părintelui Gheorghe Andreica la Biserica „Buna Vestire” (Biserica Bătrână) din Vișeu de Sus, Protopopiatul Vișeu. Foto.

  • Duminică, 13 septembrie 2020 (duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci), Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului a oficiat Sfânta Liturghie și a rostit un cuvânt de învățătură la Schitul „Înălțarea Sfintei Cruci”, Buleni, Săliștea de Sus, Protopopiatul Vișeu. Foto.

  • Joi, 10 septembrie de la ora 13:00, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Slujba Înmormântării PC Părinte Viorel Fereștean, la Așezământul „Sfânta Lidia”, din Sighetul Marmației (de pe Sihei), ctitorie care a fost ridicată de către Preacucernicia Sa în memoria doamnei preotese, care a trecut la Domnul, cu puțini ani în urmă.

Ierarhul a fost înconjurat de un sobor impresionat de preoți din Protopopiatul Sighet și din împrejurimi, între care amintim pe Pr. Vasile Aurel Pop, protopopul Sighetului, Pr. Gheorghe Ulici, secretar protopopescși Pr. Ioan Pop, fost consilier administrativ eparhial.

Părintele Viorel Fereștean a trecut la Domnul după o scurtă dar grea suferință la vârsta de 66 de ani, fiind parohul bisericii „Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul” din municipiul Sighetu Marmației. Foto.

  • Cu binecuvântarea Preasfințitului părinte Iustin, joi 10 septembrie a avut loc la Catedrala Episcopală "Sfânta Treime" din Baia Mare, întâlnirea preoților caritativi de pe lângă instituțiile publice. Acestă întâlnire a fost prezidată de către Preasfințitul părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului. În cadrul acesteia au fost discutate aspecte ce țin de slujirea preoților caritativi, cât și abordarea pastoral - misionară, pe care aceștia au avut-o în perioada stării de urgență. Foto.
  • COMUNICAT DE PRESĂ

Întrucât ne aflăm în plină campanie electorală pentru alegerile locale și județene, dorim să reamintim preoților din Episcopia Maramureșului și Sătmarului că, potrivit Hotărârii Sfântului Sinod cu nr. 1676 din 5-7 martie 2008, cu privire la implicarea clericilor în campania electorală, au obligația de a se disocia de orice implicare electorală, atât în interiorul cât și în curtea bisericii.

Candidații pot participa la slujbele Bisericii, însă, fără a face campanie electorală în biserică sau în incinta curții bisericii.

De asemenea, nu este permis să fie folosite afișierele și porțile de intrare în curțile bisericilor pentru afișe electorale.

Nerespectarea acestor prevederi va atrage sancțiuni potrivit canoanelor bisericești.

Biroul de presă al Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului

  • Hram și Sfânta Liturghie arhierească în Parohia „Nașterea Maicii Domnului”, Rozavlea-Centru, Protopopiatul Vișeu

Se spune că „omul sfințește locul”. Și există locuri și localități care intră în istorie – în istoria semnificativă cu adevărat – prin oamenii care s-au născut, au trăit ori și-au legat, într-un fel sau altul, numele și renumele de ele. Locul natal i-a fost omului prima hartă a vieții, iar omul a pus locul natal pe harta lumii. De fapt, există o tainică și reciprocă înrâurire între om și loc; o reciprocitate de o complexitate și de o profunzime anevoie de surprins, fie și parțial, în cuvinte. Laconic, cât îi datorează omul locului se știe: s-a hrănit din pământul lui și în el și-a așezat străbunii. Iar cât îi datorează locul omului s-a văzut și azi, cu prilejul anunțat în titlul acestui text la fel de laconic.

A devenit o tradiție ca Preasfințitul Părinte Iustin, episcopul Maramureșului și Sătmarului, să patroneze sărbătoarea hramului bisericii din centrul satului său natal, comuna Rozavlea, Maramureș. Leagăn al ancestralului voievod Ioan – Ioan fiind, de altfel, și numele de botez al Preasfinției Sale - , Rozavlea, satul cu trei etimologii onorante, dar insuficiente pentru a-i exprima sufletul, a fost cuprins și în acest 8 septembrie de o atmosferă regească, împărătească. Însoțit de Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, întâistătătorul eparhiei noastre a slujit Sfânta Liturghie în Altarul de vară, altar împodobit cu o frumoasă pictură murală. Le-au stat alături Pr. Vasile Cozma, parohul bisericii, Arhim. Dr. Ioachim Tomoiagă, vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Sibiului, Pr. Grigore Andreica, proin-protopop de Vișeu și fost paroh al comunității, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial, Arhid. Gherasim Nap, secretar eparhial, Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei „Sfânta Treime” din Baia Mare, alți preacucernici slujitori ai Sfintelor Altare. Grupul psaltic „Theologos” al Episcopiei, condus de părintele Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, și corul parohial, dirijat de domnul profesor Gheorghe Tăut, au împodobit melodic sărbătoarea, iar deosebita interpretă Maria Mihali a adus duioase lacrimi în ochii celor prezenți, la priceasnă.

„În Biserica slavei tale stând, în Cer a sta ni se pare, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești ușă cerească; deschide nouă ușa milei tale”... O frumoasă rugăciune, intrată în evlavia poporului, rugăciune la care a făcut referire și Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, în debutul cuvântului său de învățătură la Nașterea Maicii Domnului. „Într-un asemenea moment, de o încărcătură duhovnicească deosebită, și noi, astăzi, aici și acum, în această sfântă incintă, în acest loc sacru, în curtea Casei Dumnezeului nostru, am venit să ne arătăm recunoștința, să ne arătăm dragostea și evlavia față de ceea ce a făcut Maica Domnului pentru noi.” După ploaia binecuvântată din ajun, Mântuitorul i-a pregătit Maicii Sale o zi însorită, „o zi încărcată de lumină și de har”. Din Tradiție și din sinaxarul zilei, Preasfinția Sa le-a deslușit credincioșilor aspectele istorice și duhovnicești ale Zămislirii și Nașterii Maicii Domnului. Fecioara Maria este rodul făgăduinței drepților și sfinților ei părinți Ioachim și Ana, cei care, în postiri, „au bătut la porțile Cerului cu rugăciunea” până când arhanghelul bunelor vestiri, Gavriil, le-a adus vestea multașteptată. Apoi, Preasfințitul Părinte Timotei a vorbit despre lucrarea pe care Maica Domnului – „discretă, înțeleaptă, plină de smerenie și plină de dragoste” – o face pentru fiecare dintre noi. „Ea poartă de grijă neamului nostru românesc, ca o mamă iubitoare, ca o mamă care s-a făcut pildă tuturor femeilor creștine; de smerenie, de dragoste, de armonie, de cumințenie, de răbdare, de frumusețe duhovnicească.”

„Este ziua ei. Este ziua Maicii Domnului. Este ziua în care noi, creștinii de pretutindeni, sărbătorim, cinstim și, mai ales, trăim, în chip cu totul și cu totul deosebit, momentul acesta sacru, al venirii în lume a Aceleia care urma să poarte, în sânul ei de mamă, pe Cel care a făcut Cerul și Pământul, pe Unul din Sfânta Treime, pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.” De aceea, venind „cu evlavioasă pomenire la ziua ei cea preafrumoasă, să-i spunem Maicii Domnului bucuriile și dorințele noastre, să-i spunem necazurile și supărările noastre, să-i spunem durerile sufletelor și ale trupurilor noastre, pentru că mult poate rugăciunea stăruitoare a Maicii în fața Fiului ei”.

În cuvântul de final, Preasfințitul Părinte Iustin, episcopul Maramureșului și Sătmarului, a apreciat că Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului devine, la Rozavlea, un adevărat eveniment istoric. „Se împlinesc patruzeci și nouă de ani de când a început această poveste de iubire între Dumnezeu, Maica Domnului și poporul voievodal din Maramureș, prin venirea patriarhului României, în 1971, în 15 August, aici, în Rozavlea Maramureșului.” Atunci a început o mare poveste de iubire, binecuvântată de întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, de ierarhii și preoții prezenți la acel eveniment. „Acea poveste n-a mai încetat. Continuă. Povestea aceasta de dragoste continuă și ea este aprinsă și sporită de la un an la altul.”

Cu ocazia acestui înălțător praznic, părintelui paroh, vrednicului preot Vasile Cozma, i-a fost decernată Medalia Omagială „Preot Nicolae Gherman”. De asemenea, domnului Gabriel Zetea, președintele Consiliului Județean Maramureș, i-a fost decernată Medalia Omagială „Justinian Arhiepiscopul”. În cuvinte emoționante, părintele paroh i-a mulțumit lui Dumnezeu, Maicii Domnului, preasfințiilor lor și păstoriților săi pentru toate darurile duhovnicești de care s-a bucurat de când se află în acest loc binecuvântat, sfințit de pașii voievozilor și patriarhilor. Din partea sa, a Consiliului Parohial și a credincioșilor le-a dăruit celor doi ierarhi câte o tradițională icoană a Maicii Domnului, pictată pe sticlă.

Într-un tărâm în care lucrurile sunt privite, adesea, ca petrecându-se pe un alt plan cauzal și dintr-o altă perspectivă, ca în priceasnă – „Zorii de nu s-ar ivi / Soarele n-ar răsări” - , orice revenire este mai mult decât o întoarcere acasă. Foto.

  • Vizită pastorală în Parohia Rozavlea - Șesu Mănăstirii . Foto.

  • Târnosire și Sfânta Liturghie Arhierească în Parohia „Sfânta Ana” - Ferneziu, Protopopiatul Baia Mare

Ferneziu, cartierul dinspre munte al orașului Baia Mare. Privindu-l de sus, pare că râul Firiza – care îl străbate - ar fi lăsat, în trecere, câte o căsuță pe fiecare moviliță de pe malurile sale, și așa a apărut localitatea. Iar în mijloc strălucește, albă, noua biserică, ca un giuvaer al colanului de clădiri care se întinde, de-a lungul văii, spre Sud.

Biserica „Sfânta Ana” – un hram rar și cu atât mai prețuit în această zonă, după cum remarca Preasfințitul Părinte Iustin – este materializarea unei dorințe mai vechi a credincioșilor. Și, după șaisprezece ani de jertfelnice eforturi, sub îndrumarea vrednicilor preoți Teodor Podină, paroh, și George Breaz, coslujitor, comunitatea are un nou lăcaș de cult, o adevărată catedrală în miniatură, o bijuterie arhitecturală și iconografică – grație doamnei profesor arhitect Maria Mulea și a domnului Alin Iuga, cel care a realizat deosebita pictură murală.

La capătul tuturor acestor sfinte strădanii ale omului se cuvenea să stea, împlinitor, harul lui Dumnezeu. Prin urmare, duminică, 6 septembrie 2020, a avut loc Slujba de târnosire a bisericii, de către Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului. Apoi, în spațiosul Altar deschis, instalat în curtea bisericii, a fost săvârșită Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Preasfinției Sale și celor doi preoți ai parohiei le-a fost alături întru slujire un ales sobor, din rândurile căruia îi amintim pe Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial, Pr. Fabian Coroian, protopopul Băii Mari, Pr. Dr. Cristian Ștefan, consilier cultural, Pr. consilier administrativ Adrian Mihali, Pr. consilier Virgil Jicărean, Arhim. Ghelasie Maxim, consilier eparhial onorific, Pr. Prof. Florin Hoban, inspector școlar pentru religie, Pr. Ioan Zorel Buia, secretarul Protopopiatului Baia Mare, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”. Grupul Psaltic „Theologos”, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, a încântat audiența, pe tot parcursul Sfintei Slujbe, iar cele două pricesne, de mare sensibilitate, au fost interpretate de părinții Arhid. Vlad Verdeș, Arhid. Teodosie Bud și Diacon Lucian Burnar, respectiv de tânăra solistă Marcela Latiș.

În Duminica a XIII-a după Rusalii, descifrând sensurile pildei lucrătorilor celor răi, din capitolul 21 al Evangheliei după Matei, Preasfințitul Părinte Iustin le-a vorbit credincioșilor despre ce înseamnă a fi creștin de atitudine.

Momentul relatării biblice se petrece imediat după intrarea triumfală în Ierusalim. Mântuitorul a mers direct la Templu și, împletind un bici de ștreanguri, a avut un comportament cum n-a mai avut vreodată. „A fost o atitudine firească, în apărarea sfințeniei Templului, a Casei lui Dumnezeu. Când L-au hulit pe El, când L-au judecat, când L-au persecutat, a răbdat, căci era vorba despre propria persoană. Dar când a fost vorba despre Casa lui Dumnezeu, a Tatălui, a avut acest comportament unic. A apărat majestatea, demnitatea și sacralitatea Casei lui Dumnezeu. Această atitudine au avut-o, apoi, Sfinții Apostoli; au avut-o toți Sfinții, toți oamenii mari și slujitorii sfinți și creștinii adevărați: au apărat numele lui Dumnezeu; L-au iubit și L-au apărat pe Hristos, și n-au permis să fie batjocorit.” Creștinismul, care a dăruit românilor și Europei întregi suflet și valori, este, de multe ori, desconsiderat și necinstit de dușmanii lui Hristos. Și, uneori, suntem lași, noi, creștinii. Nu-L apărăm pe Hristos. Ne sunt necinstite bisericile, profanate Răstignirile, disprețuite tradițiile, huliți Sfinții noștri, iar noi nu avem atitudine. „S-ar putea spune că Dumnezeu, fiind atotputernic, nu are nevoie să fie apărat de oameni; nu are nevoie nici Hristos, căci este Dumnezeu. Dar, pentru a arăta iubire și recunoștință față de Acela care S-a Răstignit pentru noi, dăruindu-ne Învierea și viața veșnică, se cuvine să avem atitudine.”

Pericopa evanghelică are și un conținut profetico-eshatologic. Profeția este teologia viitorului, în timp ce Eshatologia este teologia sfârșitului istoriei. Iar Mântuitorul, de fapt, în această parabolă, face și o profeție. Pe de o parte, Își profețește propria moarte - știa că se apropie Răstignirea și știa că trebuie să bea acest pahar al suferinței, iar pe de altă parte îi avertizează pe cei din poporul lui Dumnezeu despre cele ce se vor întâmpla, dacă nu își vor schimba mentalitatea și atitudinea: se va lua de la ei Împărăția lui Dumnezeu. Actualizând, pentru noi îndemnul este de a rămâne tari în credință, de a apăra și de a chivernisi via noastră – viața și lumea – împreună cu Dumnezeu. Să ne apărăm poporul, să ne apărăm valorile. Să fim, așadar, creștini de atitudine.

Pentru realizările deosebite, părintelui paroh, preot iconom stavrofor Teodor Podină, i s-a decernat Ordinul „Preot Nicolae Gherman”, iar părintele George Breaz a fost ridicat, de asemenea, la rangul de iconom stavrofor. Domnului Cătălin Cherecheș, primarul municipiului Baia Mare, i-a fost decernată Medalia Omagială „Preot Nicolae Gherman”. Înalte distincții au fost acordate Consiliului și Comitetului Parohial. Din partea preoților și a credincioșilor din Ferneziu, Preasfințitul Părinte Iustin a primit o icoană bizantină a Sfintei Ana, mama Maicii Domnului.

Din umbra noii biserici, parohienii au ieșit în duminica plină de soare, purtând în sufletele lor mulțumirea unei ctitorii și a unei jertfe binecuvântate de Dumneze. Foto.

  • Slujba Vecerniei şi instalarea noului preot paroh în Şomcuta Mare

Duminică, 6 septembrie, de la ora 17:00, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Slujba Vecerniei la Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din localitatea Șomcuta Mare, Protopopiatul Chioar. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a instalat un nou preot slujitor, în persoana părintelui Ioan Ilie Bucșa, care a slujit la Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din localitatea Vima Mică, Protopopiatul Lăpuș.

Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic și misionar și eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Pr. Nicolae Petruș, protopopul Chioarului, Pr. Ciprian Coza, secretar protopopesc, Pr. Mircea Câmpean, slujitor pe seama Parohiei „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Șomcuta Mare”, Pr. Adrian Bucșa, secretar al Protopopiatului Oaș, Pr. Ioan Ilie Bucșa, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare și Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului.

Între credincioșii prezenți la slujba de seară a fost prezent domnul Ioan Gheorghe Buda, primarul localității Șomcuta Mare.

Răspunsurile liturgice au fost date de o parte a membrilor Grupului psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, condus de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu. Foto.

  • Duminică, 6 septembrie - Sfânta Liturghie în Parohia Ieudișor. Foto.

  • Târnosire și Sfânta Liturghie Arhierească în Parohia Nistru, orașul Tăuții-Măgherăuș, Protopopiatul Baia Mare

La 17 kilometri de Baia Mare, într-o superbă zonă montană, se află satul Nistru. Își ia numele de la valea pe care este așezat și care șerpuiește, împreună cu drumul, până departe. Atestată documentar încă de la jumătatea secolului al XVI-lea, localitatea aparține în prezent – providențial, am putea spune, având în vedere buna administrare – de orașul Tăuții-Măgherăuș.

În spiritul întregirii unei vieți comunitare normale, între anii 1936-1937, cu multă jertfă, credincioșii din Nistru și-au construit o biserică, având hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În 1951, însă, autoritățile comuniste înființează la mina de aici o colonie de muncă forțată pentru deținuții politici, Nistrul devenind astfel – alături de localitățile conjudețene „surori” Baia Sprie și Cavnic – un reper pe harta exterminării intelectualității românești de dinainte de 1948. De altfel, împreună cu Cavnicul, Nistrul își împarte gloria celebrei evadări din 6 iunie 1953, semn al dorinței de libertate și al înfrângerii unui regim opresiv, străin de sufletul românesc.

După 1989 – mai precis din 1994 – comunitatea ortodoxă din Nistru devine parohie de sine stătătoare, iar din anul 2003, sub îndrumarea preotului Dorin Filip și prin aceeași jertfelnicie a credincioșilor, biserica intră într-un amplu proces de renovare. Lucrările sunt încununate de realizarea pictării integrale a bisericii, operă deosebită a părintelui Bogdan Miclăuș din Băița și a domnului Florin Laver din Cehu Silvaniei.

Astăzi, 30 august 2020, cei aproape douăzeci de ani de efort și-au găsit împlinirea. Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a venit să resfințească biserica, o biserică vrednică de comunitatea în mijlocul căreia se află. Cu această ocazie, Preasfinția Sa a dăruit lăcașului de cult un al doilea hram – Sfinții Martiri Brâncoveni – act de mare dreptate, alinare și biruință pentru sufletele acelor martiri și mărturisitori care, în greii ani ´50, au făcut să răzbată Troparul Învierii prin întunecatele galerii de plumb.

Sfânta Liturghie arhierească a fost săvârșită pe Altarul deschis, amenajat în curtea bisericii, din sobor făcând parte Pr. Fabian Coroian, protopopul Băii Mari, Pr. Dorin Filip, parohul comunității, Pr. Ioan Pop din Bozânta Mare, Pr. Ovidiu Iuga din Tăuții de Jos, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare și alți vrednici preoți și diaconi. Grupul „Theologos” al Episcopiei, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu a dat răspunsurile liturgice, făcând să răsune poate pentru prima dată pe Valea Nistrului sunetul lin al psalmodiei. La timpul pricesnei, părinții arhidiaconi Vlad Verdeș, Ionuț Todorca și Teodosie Bud, din Permanența Eparhială, le-au oferit celor prezenți o interpretare de excepție, urmați fiind de tânărul Alexandru Cicioc, din localitate, cu remarcabile calități vocale.

În Duminica a XII-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Iustin a adus înaintea credincioșilor înțelesurile dialogului dintre Mântuitorul și tânărul bogat, dialog păstrat în capitolul 19 al Evangheliei după Matei. De fapt, toți Evangheliștii sinoptici relatează despre această minunată întâlnire, în care, la început, omul întreabă și Dumnezeu răspunde, iar apoi, când Dumnezeu întreabă, omul răspunde sau, mai degrabă, se întristează și pleacă. Luca spune despre tânăr că era un dregător, un demnitar, iar Marcu are niște nuanțe cuceritoare: ni-l arată pe tânăr îngenunchind înaintea Mântuitorului – semn de mare prețuire - , și ne spune că Mântuitorul a privit la el cu drag. Când a văzut un tânăr preocupat de viața veșnică, sigur că Mântuitorul a privit la el cu mult drag. Iar la întrebarea lui – „...ce bine să fac, ca să am viața veșnică?” – Hristos îi reamintește șase dintre Porunci, care statornicesc relațiile sociale dintre oameni. „Șase porunci din Lege care făceau dintr-un om, din orice om, un om de omenie.” La auzirea lor, tânărul arată că le păzea din copilărie. Se vede că se trăgea „dintr-o familie cu principii, unde părinții erau icoana concretă a păzirii legii lui Dumnezeu. Când părinții nu calcă Legea lui Dumnezeu și țin Poruncile, iar copiii nu văd la părinți duplicitate, nu văd neadevăr, nu văd întuneric, nu văd lăcomie, nu văd căderi, atunci ei sunt bine educați și cresc frumos.” Căci, „dacă cresc la umbra părinților cuminți, cu viață morală și creștină, copiii își vor aduce aminte întotdeauna de raiul pe care l-au trăit când au fost mici”. Iar amintirea aceasta le va fi sprijin și întoarcere. Mântuitorul știa că tânărul împlinea Poruncile. Și mai știa ce frământări stau în spatele întrebării „Ce-mi mai lipsește?” De aceea, îi pune în minte și în suflet un cuvânt-cheie, cuvânt care a lucrat în viața lui – după cum ne arată Tradiția - , el neavând liniște până ce nu a împlinit ceea ce i-a spus Mântuitorul.

„Vinde averea ta...” Caută să înțelegi că „Dumnezeu face și bogații și săracii. Și pe bogați îi face ca să-i ajute pe săraci. Săracii să mulțumească și bogații să se mântuiască”, după cuvântul hrisostomic. Actualizând, „după Liturghie trebuie și filantropie. Filantropie înseamnă iubire față de om, înseamnă milă creștină. Liturghia trebuie să fie urmată de filantropie, de fapte bune, fapte de milostenie; de milă, de compasiune”. Creștinul nu trebuie să se roage pentru acumularea sau pentru păstrarea vremelnicelor bunuri pământești, ci să-I ceară lui Dumnezeu: „Ajută-mă, Doamne, să pot face bine! Dă-mi în cale Oameni să fac binele pe care Tu îl vrei!”

Ce să fac? – aceasta este o frământare a tuturor tinerilor. Primul și cel mai simplu răspuns: fii un creștin bun. Dăruiește din ceea ce ai și mai ales din ceea ce ești, din tine însuți, pentru viața veșnică, pentru Împărăția lui Dumnezeu. Căci ce dai aceea ai. Școală ai făcut, principii văd că ai, din familie bună ești. Așază toate acestea pe o temelie puternică, pe stânca credinței în Dumnezeu, a principiilor mari și a întrebărilor cu răspuns. „Ne tot întrebăm și nu găsim răspuns pentru că nu-l căutăm acolo unde trebuie. În Evanghelie și la Hristos sunt toate răspunsurile, pentru toate întrebările, pentru toate timpurile, pentru toate categoriile sociale, pentru toate firile și temperamentele, pentru bărbați și femei, pentru tineri și bătrâni, pentru aici și pentru Dincolo”. Așa aflăm că „fericirea netrecătoare vine numai din iubirea față de Dumnezeu, din urmarea lui Hristos și din atașamentul față de valorile noastre sfinte”.

La final, părintelui paroh Dorin Filip Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin i-a fost conferit rangul de iconom stavrofor, pentru deosebita activitate depusă. Consiliului Parohial, domnului Daniel Vărzaru, director U.A.C., părintelui Bogdan Miclăuș și jurnaliștilor creștini Mircea Crișan și Ioana Lucăcel le-au fost acordate diplome de vrednicie. Domnului Anton Ardelean, primarul orașului Tăuții-Măgherăuș, i-a fost decernată Gramata Eparhială. Din partea părintelui paroh și a credincioșilor, Preasfinția Sa a primit în dar o bederniță brodată și un frumos aranjament floral.

O sărbătoare ca o evadare din realitatea cotidiană, o realitate care mai păstrează încă, pe alocuri, cvasi-carcerale accente.Foto.

  • Sfânta Liturghie în Parohia Lipău

 

Duminică, 30 august 2020 (a XII-a după Rusalii), Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a sfințit noul iconostas al bisericii și a săvârșit Sfânta Liturghie în Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Lipău, Protopopiatul Satu Mare.

Ierarhul a fost înconjurat de un numeros sobor de preoți și diaconi, între care amintim pe Pr. Ioan Socolan, protopopul Sătmarului, Arhim. Gherontie Nergheș, starețul Mănăstirii Măriuș, Arhim. Spiridon Belei, starețul Mănăstirii Scărișoara Nouă, Pr. Ioan Iederan, parohul credincioșilor din Lipău, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social eparhial, Arhid. Gherasim Nap, alături de alți părinți slujitori din parohiile învecinate.

Între credincioșii prezenți la Sfânta Liturghie s-a aflat domnul Alexandru Domokos, primarul comunei Culciu, județul Satu Mare.

Pentru realizarile deosebite care au avut loc în cadrul parohiei, părintele Ioan Iederan, a fost distins cu Medalia Omagială „Preot Nicolae Gherman”, primarul comunei, domnul Domokos Alexandru, a fost distins cu Gramata Episcopală, iar alți binefăcători au primit, din partea ierarhului, diplome de vrednicie.

La final, părintele paroh a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezența în mijlocul comunității din Lipău și i-a dăruit, din partea consiliului parohial și al credincioșilor o icoană cu Sfântul Apostol Timotei și un coș cu flori. Foto.

  • Hram și Sfânta Liturghie Arhierească la Mănăstirea Pietroasa – Borșa, Protopopiatul Vișeu

De la înălțimea celor peste 2.300 de metri, Pietrosul Rodnei salută, prietenos, Soarele. Face asta în fiecare dimineață însorită, vestindu-le cel dintâi borșenilor, prin crestele-i scăldate în lumina galben-aurie, faptul că, undeva, într-un colț de lume pe care doar el poate să-l vadă, Luminătorul cel mai mare este deja pe cer. În fapt, privindu-l de jos, îți vin în minte cuvintele Psalmistului: „Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul.” (120, 1-2) Căci, prin multimilenarele cute de pe obrazul său de piatră, tăcutul masiv vorbește, parcă, despre vremurile de început. Dacă vrei să înțelegi o câtime din măreția pe care Dumnezeu a pus-o în Creația Sa, privește Pietrosul dimineața, când pare că se întinde pe pintenii săi de stâncă, ca într-o epectază montană, pentru a contempla răsăritul.

Și pentru că nu este bine să fie muntele singur... la poalele lui s-a zidit Mănăstirea Pietroasa, o ctitorie minunată, a unei familii minunate. Mănăstirea parcă îmblânzește muntele, îl domolește, îl îmbunează, față de oamenii acestor locuri „de dor, doină și durere” – așa cum îi numește, câteodată, Preasfințitul Părinte Iustin.

Având hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, și în acest 29 august mănăstirea s-a împodobit de praznic, mai ales prin prezența credincioșilor, mulți dintre ei purtând tradiționalele costume moroșenești. În mijlocul lor s-a aflat Preasfnțitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, care, în Altarul de vară, a săvârșit Slujba slujbelor, Sfânta Liturghie. Dintre preoții și diaconii alesului sobor îi amintim pe Pr. Mihai Chira, protopopul Vișeului, Arhim. Teofil Pop, starețul Mănăstirii Moisei, Protos. Ambrozie Piticari, duhovnicul Mănăstirii Pietroasa, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial, Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial, Arhid.Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare. Părintele Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu a condus din nou Grupul Psaltic „Theologos” într-un dialog liturgic de înaltă ținută melodică, în ton cu priceasna interpretată cu sensibilitate de cunoscuta solistă Maria Mihali. Soborul slujitor a fost înconjurat de mai largul sobor al credincioșilor, din spațioasa curte a mănăstirii. În dreapta și în stânga privirii vegheau Munții Rodnei și Munții Maramureșului, susținând parcă, în cer, cupola nevăzuților liturghisitori.

Într-un ținut muntos s-a născut și Sfântul Ioan Botezătorul, într-o familie sacerdotală. Tâlcuind pericopa evanghelică a zilei, Preasfințitul Părinte Iustin a arătat că „Sfântul Ioan Botezătorul a fost Înaintemergătorul Domnului în toate: și în naștere, și în predică, și în martiriu”. Statura lui morală i-a impresionat atât de mult pe contemporanii săi, încât aceștia au ajuns să-l întrebe dacă nu este el Mesia. Dar prietenul Mirelui, al Mirelui Bisericii, L-a mărturisit de la început pe Hristos. „Au fost în același duh, chiar dacă nu au copilărit împreună; căci oamenii lui Dumnezeu lucrează în același duh. Și au spus cuvinte atât de frumoase unul despre celălalt... Hristos nu a spus despre nimeni ceea ce a spus despre Ioan Botezătorul”. Și de ce a afirmat că este cel mai mare bărbat născut din femeie? Tocmai pentru că a avut un rol unic: să-L arate lumii pe Hristos. „A avut un rol unic în istoria mântuirii neamului omenesc. A avut o viață unică și un mesaj unic, încât se adresa tuturor categoriilor sociale. Toate categoriile sociale au primit de la Ioan Botezătorul un mesaj, o îndrumare. Pentru toți a avut de la Dumnezeu misiune să le adreseze un mesaj.

Sfântul Evanghelist Marcu ne arată că însuși Irod îl avea pe Sfântul Ioan Botezătorul în mare cinste și că atunci când îl asculta cădea pe gânduri. Și se bucura să-l audă. Dar, dacă cele mai multe dintre femei sunt aducătoare de viață pe lume, sunt binecuvântate, sunt părtașe cu Dumnezeu la ducerea mai departe a vieții, există și femei malefice, fatale, aflate sub stăpânirea celui rău, din cauza păcatului. O astfel de femeie a fost Irodiada... „Sfârșitul martiric al Sfântului Ioan Botezătorul este o lecție pentru noi. O lecție despre ce poate să facă păcatul din om: păcatul a ucis sfântul; a ucis un sfânt. Irod, din cauza păcatului, l-a ucis pe omul lui Dumnezeu.

În Icoana Deisis, împreună cu Maica Domnului, Sfântul Ioan stă alături de Dreptul Judecător. Căci viața sfântului este un model pentru viețile noastre, dar după moartea noastră ne va fi mustrare, dacă nu L-am urmat pe Hristos, pe Care el ni L-a arătat. Prin urmare, „să fim creștini mărturisitori, să fim oameni de atitudine, să ne apărăm principiile și valorile”. Acesta cu atât mai mult în vremuri în care te tot întrebi: „Unde mai sunt înțelepții unei nații? Cine mai apără adevărul, dreptatea, normalitatea? Cine?...”

Părintele protopop Mihai Chira i-a mulțumit Preasfințitului Părinte Iustin pentru darul prezenței sale în mijlocul credincioșilor din această zonă, iar maica stareță, stavrofora Ioanichia Timiș, i-a dăruit din partea obștii o frumoasă icoană a Sfântului Înaintemergător.

Seara, dinspre Bistrița vecină, Soarele alintă din nou, pe creștet, Pietrosul, și-n lumina roșiatică a apusului îi promite că se vor revedea a doua zi. Foto.

  • Sâmbătă, 29 august - Hramul Schitului Izvoare. Foto.

  • Sâmbătă, 29 august, de la ora 15:00, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Slujba înmormântării pentru domnul procuror Ioan Bâtea, președintele de onoare al Societății Cultural-Patriotice „Avram Iancu”, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

    Rânduiala Slujbei înmormântării a avut loc la Mănăstirea „Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul”, Scărișoara Nouă, Protopopiatul Carei, mănăstire de care a fost apropiat atât duhovnicește cât și prin implicarea în diferite activități social culturale, făcând parte din Asociația veteranilor de război. Totodată este autorul a 12 lucrări memorialistice legate de istoria moților din regiunea Maramureșului și Sătmarului.
    Domnul Ioan Bâtea s-a născut la data de 01 ianuarie 1930 în comuna Scărișoara Nouă, Raionul Săcuieni, regiunea Crișana, fiu al lui Ilie și Gafița, fiind al cincilea copil al familiei. Din căsătoria cu viitoarea soție (trăind împreună aproximativ 64 de ani), a răsărit fiul Adrian, care, la rândul lui, l-a făcut bunic, dăruindu-i doi nepoți: Mircea și Adriana. A lucrat în sectorul judiciar al parchetelor timp de 43 de ani și 8 luni de zile, până în anul 1988, când, a ieșit la pensie. A mai continuat să activeze în câmpul muncii ca și consilier juridic la diferite societăți comerciale. Încetează din viață la 26 august 2020, la vârsta de 90 de ani.
    Consemnăm un amănunt important din viața domnului Ioan Bâtea, conform celor relatate de Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, că „în urma unui dialog purtat pe aleile mănăstirii, mi-a mărturisit două lucruri care mi-au rămas în minte și în suflet pentru toată viața, lucruri care reflectă personalitatea omului Ioan Bâtea: părinte stareț, în toată activitatea mea de procuror n-am băgat pe nimeni la pușcărie, și să știți că din momentul sfințirii locului de mănăstire citesc în fiecare zi Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul”, acatist pe care-l știa aproape pe de rost. Foto.

    Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească cu drepții!

  • Slujba de binecuvântare a capelei și Sfânta Liturghie Arhierească în Parohia „Nașterea Maicii Domnului” Bixad, Protopopiatul Oaș

Fiecare duminică este o zi a Învierii. Acest fapt – transpus din textul biblic și din tradiția patristică în practica liturgică și pastorală a Bisericii – cuprinde profunzimi și semnificații mai rar actualizate în uzanța simțului „comun”. Este nevoie, uneori, să spunem, de un moment, de un act revelator, care să ne repună în contextul unor realități mereu prezente, dar nu întotdeauna accesate.

Pentru credincioșii din Parohia „Nașterea Maicii Domnului” Bixad un astfel de moment a fost ziua de azi. Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, venit să binecuvinteze noua capelă mortuară a parohiei, a ținut să le vorbească bixădenilor – după Slujba de binecuvântare și înainte de Sfânta Liturgie – despre semnificația acestui moment. I-a felicitat pentru jertfelnicia lor, pentru gândul lor cel bun de a zidi un lăcaș monumental, generos, înzestrat cvasi-integral cu o frumoasă pictură; o realizare fără egal în Episcopie și, poate, chiar mai departe. Edificiul nu corespunde numai cerințelor actuale, ci, mai ales, unei alte cerințe, mult mai adânci, din sufletul binecredincioșilor locuitori ai Țării Oașului. Este un ales semn de prețuire a celor de aproape și a celor de mai departe – din trudnica străinătate - față de cei care nu sunt deloc departe: moșii și strămoșii adormiți întru Domnul. Ei sunt mereu cu noi – într-un mod mai mult sau mai puțin perceptibil -, iar sufletele lor, nemuritoare, se bucură împreună cu sufletele noastre și se vor bucura mereu, ori de câte ori ne gândim la ei, ori de câte ori ne rugăm pentru ei.

În spațiosul pridvor al capelei s-a săvârșit Sfânta Liturghie, Preasfinției Sale fiindu-i alături un ales sobor: Pr. Vasile Chiorean, parohul bisericii, Arhim. Dr. Emanoil Rus, starețul Mănăstirii Bixad, Pr. Marcel Malanca, protopopul de Oaș, Pr. Marian Crainic, proin-protopop de Carei, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare și alți vrednici slujitori ai Sfintelor Altare. După cum ne-a obișnuit, Grupul Psaltic „Theologos”, condus de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, a fost din nou la înălțime, dând răspunsurile liturgice, lăsând loc, la priceasnă, unei excepționale interpretări, oferite celor prezenți de părinții arhidiaconi Vlad Verdeș, Ionuț Todorca și Teodosie Bud, membri ai Permanenței Eparhiale.

„Mântuitorul deschide căi spre mântuirea noastră; spre înțelepțire, spre luminare, spre înnobilare, spre înfrumusețare.” O astfel de cale ne este arătată și prin pericopa citită astăzi, din capitolul 18 al Evangheliei după Matei.

De șaptezeci de ori câte șapte... Adică să ierți infinit. „De câte ori îți va greși, de atâtea ori curmă disputa dintre tine și fratele tău, nu cu răzbunarea, ci cu iertarea și cu împăcarea.” Și Mântuitorul ne iartă, pentru a ne da posibilitatea schimbării și nu pentru a rămâne în slăbiciune. El ne iartă ca să ne ajute, ca să ne îndrepte; așa cum îi iartă părinții pe copii. „Dumnezeu este mult-milostiv și lesne-iertător; și este dispus să ne ierte tot. Are putere Dumnezeu să facă aceasta. Și ne iartă în fiecare zi.” Iar omul este chemat să se asemene cu Dumnezeu. „Dumnezeu așteaptă să ne asemănăm cu El. Trebuie să ne asemănăm cu Dumnezeu în creație – prin înmulțirea talanților; în slujire – căci Dumnezeu slujește făpturii Sale, fiind mereu în stare de veghe; și în iertare. Să ne asemănăm cu Dumnezeu în slujire, în iertare, în iubire, în creație, în milostivire.”

Zece mii de talanți. Adică, simbolic vorbind, o datorie infinită, imposibil de plătit, cu toate averile acestei lumi și în tot timpul acestei vieți. O datorie care ne face mereu datori. Căci „fiecare Îi suntem datori, într-un fel sau altul, lui Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că suntem veșnic datori lui Dumnezeu pentru ceea ce ne-a dăruit”. Și să nu ne asemănăm iconomului celui rău, mai ales în modul în care ne chivernisim propria credință creștină. Căci, de multe ori, în istorie și în actualitate, n-am știut să fim iubitori, să avem respect față de chipul fiecărui om. „Hristos nu a încreștinat pe nimeni cu forța. A zis: «Cine vrea...» Nu a venit să-Și arate forța; a venit să-Și arate iubirea, iertarea, lumina, pacea și binecuvântarea” - a opinat, în finalul predicii sale, Preasfințitul Părinte Iustin.

Pentru întreaga și rodnica activitate, părintelui paroh, iconom-stavrofor Vasile Chiorean, i s-a acordat Ordinul „Crucea Justinian Arhiepiscopul”. Consiliului Parohial i s-a acordat Medalia „Preot Nicolae Gherman”. Adunării Parohiale, domnului prim-epitrop Vasile Tătar și domnului Gheorghe Cârciu, membru în Adunarea Eparhială, li s-au acordat diplome de vrednicie, iar domnului Ioan Tătar, primarul comunei Bixad, i-a fost înmânată Gramata Eparhială. Din partea părintelui paroh și a credincioșilor, Preasfințitul Părinte Iustin a primit o icoană bizantină a Nașterii Maicii Domnului, precum și un tablou cuprinzând, într-o sinteză grafică, realizările parohiale ale vrednicilor bixădeni. Foto.

  • Sfânta Liturghie în Parohia Iadăra

Duminică, 23 august 2020 (a XI-a după Rusalii), Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului a sfințit noua Capelă de cimitir și a târnosit Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din localitatea Iadăra, Protopopiatul Chioar, după care, a oficiat Sfânta Liturghie, înconjurat de un numeros sobor de preoți și diaconi.

Din soborul slujitor au făcut parte Pr. Nicolae Petruș, protopopul Chioarului, Pr. Andrei Emil  Pop, inspector eparhial, Pr. Ciprian Coza, secretar protopopesc, Pr. Giurge Vasile Daniel, parohul credincioșilor din Iadăra, Arhid. Gherasim Nap alături de alți părinți slujitori din parohiile învecinate.

Între credincioșii prezenți la Sfânta Liturghie s-a aflat și domnul Ioan Mătieș, primarul comunei Mireșu Mare, care a fost distins, la final, cu Gramata Episcopală pentru ajutorul oferit comunității din Iadăra.

Răspunsurile liturgice au fost date de studenți ai Departamentului de Teologie Ortodoxă „Justinian Arhiepiscopul” din Baia Mare, dirijați de Gelu Hotea, student în cadrul Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Municipiul Cluj Napoca.

La final, părintele paroh a fost hirotesit întru iconom stavrofor, cu dreptul de a purta Sfânta Cruce, iar alte persoane, care s-au implicat în buna gospodărire a parohiei au primit diplome de vrednicie. Foto.

  • Sfânta Liturghie în Parohia Ortodoxă Sâi

Sâmbătă, 22 august 2020, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a sfințit noua Capelă de cimitir și a săvârșit Sfânta Liturghie la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Sâi, Protopopiatul Satu Mare.

Din soborul slujiitor au făcut parte Pr. Ioan Socolan, protopopul de Satu Mare, Pr. Szabo Cristian Lucian, parohul credincioșilor din Sâi, Protos. Gherontie Nergheș, starețul Mănăstirii M ăriuș, Arhid. Gherasim Nap, Diac. Radu Anton de la Catedrala istorică „Adormirea Maicii Domnului” din Baia Mare, Diac. Alexandru Ionuț Socolan, alături de un sobor preoți din parohiile învecinate.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit în preot pe diaconul Spanciu Vasile Călin care va fi instalat în Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Micula Nouă, Protopopiatul Satu Mare.

Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic „Sfinții Martiri Brâncoveni” alcătuit din studenți teologi de la Sibiu și conduși de Vlad Pop.

La final, datorită implicării în activitățile pastorale și administrativ gospodărești, părintele paroh a fost hirotesit întru sachelar, cu dreptul de a purta brâu albastru. Primarul comunei Valea Vinului, domnul Radu Cristea, a primit Gramata Episcopală. De asemenea, persoanele implicate în construcția capelei de cimitir au primit diplome de vrednicie. Foto.

  • Sfânta Liturghie la Mănăstirea Scărișoara Nouă

Joi, 20 august 2020, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului a săvârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul” Scărișoara Nouă, Protopopiatul Carei.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit în treapta de diacon pe teologul Spanciu Vasile Călin. Foto.

 

  • Resfințire și Sfânta Liturghie Arhierească la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Satu Mare

La scara istoriei, trei sute de ani sunt ani puțini. Prea puțini pentru a nu-ți mai aduce aminte, dar prea mulți pentru a-ți mai permite să uiți. În Vinerea Mare a anului 1714, capugiul Mustafa-aga punea mătasea neagră a mazilirii pe umerii lui Constantin Brâncoveanu. Torturați luni în șir în neagra închisoare Edicule, pentru aurul familiei și al țării, Brâncovenii au rezistat până la capăt. Atunci, marele vizir, care cunoștea, se vede, calendarul creștin – dar din cu totul alte rațiuni - , a ales ziua de 15 August. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului și ziua de naștere a domnitorului. În umbrarul său aurit de la Yali Köskü, pe malul Bosforului, sultanul Ahmed al III-lea stătea înconjurat de ambasadorii Apusului creștin. Îi chemase să privească cum moare un domnitor român. Și au avut ce vedea... În fața trupurilor celor patru fii și a cumnatului său, domnitorul valah intrase într-o altă logică a existenței. Refuzase să-și dea credința în schimbul celor nouă capete de acuzare, iar otomanii nu vor dobândi lepădarea sa și nici aurul Munteniei. Vor primi, însă, peste mai puțin de două secole, oțelul ei; la Plevna, Grivița, Smârdan.

Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Satu Mare a fost construită de Armata Română. Gest simbolic și salutar în acest încercat colț de țară. Între anii 2017 – 2019 biserica a intrat într-un amplu proces de restaurare interioară și exterioară, iar azi, 16 august 2020, a fost ziua sărbătoririi tuturor acestor realizări. De dimineață, pe străzile din jur - străzi care mai păstrează farmecul interbelic din vremea construirii locașului de cult - a trecut, agale, o caleașcă a vremurilor de atunci. Așa vor fi venit și în urmă cu aproape o sută de ani primii sfințitori ai bisericii. Preasfințitul Iustin al Maramureșului și Sătmarului și Preasfințitul Timotei Sătmăreanul, arhiereu-vicar al Episcopiei, au fost întâmpinați de cei doi preoți ai parohiei, de credincioși, de oficialități județene și locale. După încheierea Slujbei de sfințire a lucrărilor interioare și exterioare, lucrări de înaltă calitate tehnică și artistică, a fost binecuvântat, în cafasul bisericii, și muzeul parohiei, pus sub patronajul vrednicului de pomenire Arhiepiscop Justinian.

Spre slujirea Sfintei Liturghii, în generosul spațiu al Altarului deschis, din fața bisericii, cei doi ierarhi au fost însoțiți de un ales sobor de preoți și diaconi. Îi amintim pe Pr. Ioan Socolan, protopopul de Satu Mare, Pr. Marcel Malanca, protopopul de Oaș, Pr. Dr. Cristian Vasile Boloș, parohul bisericii, Pr. Radu Șimonca, preot II, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial, Arhid. Gherasim Nap, secretar eparhial, Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare. Răspunsurile liturgice au fost date de același excepțional grup psaltic „Theologos”, condus de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, iar priceasna i-a aparținut foarte tinerei dar și foarte cunoscutei soliste Iulia Ioana Vlad.

În prima duminică după praznicul împărătesc al Adormirii Maicii Domnului, pericopa evanghelică – din capitolul șaptesprezece al Evangheliei după Matei – i-a oferit Preasfințitului Părinte Iustin prilejul de a reliefa un aspect cu totul inedit al momentului relatat în Scriptură. „O mare mulțime de oameni Îl urma pe Mântuitorul ca să-I asculte cuvântul ziditor și dumnezeiesc, unic și plin de har, și ca să se vindece de boli și neputințe.” În ziua Schimbării la Față, de pe Tabor, mulțimea rămăsese jos, la poalele muntelui, împreună cu ceilalți Apostoli. Iar un tată a venit cu fiul său lunatic la ei, ca să-l vindece. Și ei n-au putut. Atunci mulțimea - și mai ales cărturarii și fariseii – au început să-i mustre pe Apostoli, să-i judece, să-i acuze de fățărnicie. Ucenicii se aflau într-o atmosferă de mare strâmtorare, așteptând sosirea Învățătorului lor; Care nu Se lasă foarte mult așteptat. Jignirea Apostolilor Săi de către mulțime L-a supărat profund pe Mântuitorul. L-a mâniat de-a dreptul. „De ce a avut Mântuitorul această atitudine? Pentru că El știa că i-a lăsat lipsiți de putere și i-a lăsat astfel cu un anumit scop: ca să le dovedească faptul că-i iubește, că ține la ei, și-i protejează, și-i apără; și că împreună cu El sunt puternici; când sunt cu El nu le lipsește nimic.” Îmbrăcați cu putere, înzestrați cu mandat dumnezeiesc, Apostolii vor propovădui, vor supune duhurile necurate, vor face minuni în numele Lui.

O minune a fost și viața, dar mai ales sfârșitul mucenicesc al Sfinților Brâncoveni. Domnitorul, cei patru fii ai săi – de la Constantin cel tânăr și până la Mateiaș cel foarte tânăr -, împreună cu sfetnicul Ianache, au înțeles să opună lepădării de credință mărturisirea și înmucenicirea. Aceasta este lumina, pilda, icoana pe care ne-o transmit, peste veacuri, Sfinții Martiri Brâncoveni. În acest context, Preasfinția Sa a salutat hotărârea Parlamentului României de a declara ziua de 16 august ca zi națională de conștientizare a violențelor împotriva creștinilor, într-o Europă și într-o lume care par să uite că mulți brâncoveni sunt sacrificați până astăzi, pe toate meridianele...

La final, au fost acordate importante distincții. Celor doi preoți slujitori ai parohiei le-a fost acordat Ordinul „Preot Nicolae Gherman”. Domnului epitrop Augustin Tomuț și Consiliului Parohial le-a fost acordată Medalia „Justinian Arhiepiscopul”. Aceeași distincție a fost acordată Prefecturii județului Satu Mare, Primăriei municipiului, precum și domnilor ingineri Vasile Sălăjan și Mircea Lețiu. De asemenea, au fost acordate diplome de vrednicie. Părintele paroh Cristian Boloș le-a mulțumit Preasfințitului Iustin și Preasfințitului Timotei pentru tot sprijinul în realizarea acestui proiect de anvergură, finanțat în mare parte din fonduri europene, un adevărat pionierat județean, în acest domeniu. Din partea preoților și a credincioșilor parohiei, Preasfințiile Lor au primit în dar câte o frumoasă icoană a Maicii Domnului, ocrotitoarea bisericii împreună cu – de azi – Sfinții Martiri Brâncoveni. Foto.

  • Hramul Mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia.

Acum două mii de ani, un Om Își purta Crucea pe Dealul Golgotei, pentru a-i răscumpăra pe fiii risipiți ai Tatălui. În urmă cu o sută de ani, un părinte și un tată urca, purtând o altă cruce, Dealul Viei, pentru a răscumpăra amintirea fiicei sale. De atunci, sute de mii de oameni și-au purtat crucile necazurilor și ale păcatelor pe calea care urcă, sinuos, asemenea vieții lor. Printre ei, un evreu ajuns celebru, dar mai ales creștin. Toți au găsit sus, pe culme, odihnă, liniștire și putere. Căci omului care urcă purtându-și crucea îi iese în întâmpinare, din cer coborând, harul lui Dumnezeu. Iar în locul de-ntâlnire/Crește-o dalbă mănăstire.

Mănăstirea Rohia... Pentru mulți români și străini, aceste două cuvinte au valoare descriptivă integrală în ele însele. Este vorba despre o stare, despre un sentiment, inexprimabile în mai multe sau în mai puține cuvinte. E un fenomen asemănător cu acela al altor două cuvinte, pe care le folosim, în limba română, pentru a exprima cel mai înalt sentiment față de cineva. Exprimă inexprimabilul.

Sute de credincioși au urcat, și în acest an, încă din ajun, „muntele cel sfânt al Rohiei” – așa cum îi place Preasfințitului Părinte Iustin să-l numească. Au urcat spre a se înălța duhovnicește, spre a întregi urcușul fizic cu unul de alt plan. În fapt, însăși sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului – sărbătoare care este și hramul mănăstirii – ne vorbește despre Ridicarea la cer. Și, cu adevărat, slujbele din ajun, din timpul nopții și din ziua praznicului au transformat Rohia într-un loc al veșniciei. Toate au fost încununate cu Sfânta Liturghie Arhierească, săvârșită în monumentalul Altar de vară. Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a fost înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi, amintindu-i aici pe Arhim. Dr. Macarie Motogna, starețul mănăstirii și exarh eparhial, Pr. Andrei Pop, inspector eparhial, Pr. Dr. Florin Stan, protopop al Lăpușului, Pr. Lect. Univ. Dr. Marius Nechita, directorul Seminarului Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial, Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare.

Între credincioși s-au aflat domnul Mitru Leșe, primarul orașului Târgu Lăpuș, și domnul primar Nicolaie Burzo, din Groșii Țibleșului.

Un moment cu o profundă încărcătură emoțională l-a constituit hirotonirea întru preot, pe seama parohiei Rohia, a părintelui diacon Vasile Hatos, un vrednic slujitor al Bisericii, format în umbra Mănăstirii Rohia. Iată cum, peste ani, în satul părintelui ctitor Nicolae Gherman, se întoarce, ca un dar, acest urmaș al său întru chemarea preoțească.

Înalta trăire sărbătorească a fost susținută și de interpretările liturgice ale Grupului Psaltic „Theologos”, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu. La vremea potrivită, două deosebite pricesne au găsit lesne calea spre sufletele celor prezenți, în interpretarea părinților arhidiaconi, respectiv a tinerei și foarte expresivei soliste Maria Mihali, secondată de „Theologos”.

Mănăstirea Rohia este și loc al unei icoane. O icoană a Maicii Domnului. O icoană făcătoare de minuni. Făcătoare de minuni pentru că Maica Domnului a găsit multă credință lucrătoare la viețuitorii și pelerinii de aici. Adresându-se credincioșilor – pe care i-a numit „fii ai maicii Domnului” - , Preasfințitul Părinte Iustin a adus cuvânt de înaltă cinstire celei ce este expresia cea mai înaltă a feminității, a blândeții, a curăției. „Pentru că s-a învrednicit să fie Mama Fiului lui Dumnezeu, a devenit deodată Împărăteasa Pământului și a Cerului, Împărăteasă peste îngeri și Mama umanității, Mama tuturor creștinilor”. Cu ochii ațintiți la Icoana Deisis și la cea a Adormirii – prezente, în mozaic, pe fațada emblematicei biserici a mănăstirii – Preasfinția Sa i-a condus pe credincioși, ermineutic, pe calea tainică prin care Maica Domnului ne însoțește pe fiecare dintre noi, de dinainte de naștere și până dincolo de moarte. Ea e prezentă în viața noastră într-o măsură dincolo de orice închipuire. „Dumnezeu face parte din familia noastră pentru că noi facem parte din familia Maicii Domnului. Maica Domnului ne-a adus în familia lui Dumnezeu prin faptul că L-a adus între noi pe Fiul Său.” Dacă, în general, privim spre icoana Maicii care își ține în brațe Pruncul, acum, la acest praznic, privim și la icoana în care Hristos ține în brațele împărătești, ocrotitor, sufletul Maicii Sale. Aceste icoane vorbesc atât despre grija părinților față de copii, cât și despre cea a copiilor față de părinți. Ele trebuie să ne fie modele de urmat, mai ales în această epocă în care, în multe locuri, copii sunt abandonați, neglijați, iar bătrânii ajung să moară singuri. Românii au un simț al maternității și al filiației pe care nu trebuie să îl piardă. Ei vin în fața chipului Născătoarei de Dumnezeu nu ca în fața unei icoane, ci ca în fața unei mame, căreia i se adresează în consecință, cu o naturalețe aparte, spunându-i toate necazurile și nădejdiile lor, ca „fii ai lacrimilor” ei... Nu au lipsit nici lacrimile din ochii celor prezenți, lacrimi care se îngemănau, pe obraz, cu cele venite din cer, sub forma unor răzleți picuri de ploaie.

În final, Preasfințitul Iustin i-a înmânat părintelui stareț, Arhim. Dr. Macarie Motogna, exarh eparhial, Ordinul și Medalia „Nicolae Gherman”, pe seama mănăstirii – gest cu profunde semnificații istorice. La rândul său, părintele stareț i-a dăruit Preasfinției Sale, din parte obștii, o icoană a Maicii Domnului, realizare artistică deosebită.

Din poarta mănăstirii, de lângă crucea Arhiepiscopului Iustinian, Maica Domnului, din icoană, și-a petrecut cu privirea ocrotitoare fii, care se îndreptau spre casele lor, după o zi binecuvântată.

Mănăstirea Rohia – un loc ușor de asociat cu celelalte două cuvinte. Foto.

  • Popas duhovnicesc la mormintele celor dragi

După săvârșirea Sfintei Liturghii prilejuită de hramul Mănăstirii Rohia, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, înainte de porni spre Reședința Episcopală din Municipiul Baia Mare, s-a închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului - care a fost așezată spre închinare la intrarea în incinta mănăstirii, aproape de mormântul Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian Chira - mulțumind lui Dumnezeu și Maicii Domnului pentru această  binecuvântată, împărătească și solemnă zi de sărbătoare.

Preasfinția Sa s-a recules și a aprins lumânări la mormintele Înaltpreasfințiului Părinte Arhiepiscop Justinian, arhimandritului Serafim Man, monahului Nicolae Steinhardt (Delarohia), precum și la mormântul mamei după trup - monahia Maria Magdalena Hodea.

Este binecunoscut faptul că de fiecare dată când Preasfințitul Părinte Episcop Iustin poposește la Mănăstirea din Muntele cel Sfânt al Rohiei, rostește rugăciuni, aprinde lumânări și se reculege la mormintele înaintașilor Preasfinției Sale, părinți duhovnicești și trupești. Foto.

  • Hramul Mănăstirii Moisei

Sâmbătă, 15 august 2020, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Moisei, Protopopiatul Vișeu, cu ocazia hramului.

Ierarhul a fost înconjurat de un numeros sobor de preoți și diaconi din Protopopiatul Vișeu și împrejurimi, între care amintim pe Pr. Mihai Chira, Protopopul Vișeului, Arhim. Teofil Pop, starețul lăcașului monahal, Arh id. Dumitru Botiș, inspector social eparhial, Arhid. Gherasim Nap.

Răspunsurile la strană au fost date de membrii Grupului psaltic „Anastasios” din Târgu-Mureș, condus de Dr. Iustinian Ioachim Simion. La momentul Chinonicului a cântat câteva pricesne, solista Ioana Botiș, care, încă de mică, a crescut în „tinda” Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Municipiul Baia Mare, alături de alți tineri talentați.

La final, părintele stareț Teofil Pop a mulțumit ierarhului pentru prezență și a dăruit Preasfinției Sale o bederniță brodată cu icoana Sfinților Martiri Brâncoveni și un coș cu flori. Foto.

  • Slujba Privegherii la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia. Foto.

  • Slujba Vecerniei unită cu Litia la Mănăstirea Rohia

Vineri, 14 august, în ajunul Praznicului Împărătesc al Adormirii Maicii Domnului, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit, pe Altarul de vară, Slujba Vecerniei unită cu Litia, la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia, Protopopiatul Lăpuș, cu ocazia hramului.

Ierarhul a fost înconjurat de un numeros sobor de preoți și diaconi între care amintim pe Arhim. Dr. Macarie Motogna, exarhul mănăstirilor din cuprinsul Eparhiei și starețul Mănăstirii Rohi a, Pr. Dr. Florin Stan, protopopul Lăpușului, Pr. Mihai Gheduțiu, secretar protopopesc, Protos. Ioil Nicoară, starețul Mănăstirii Dealu Mare, Arhid. Teodosie Bud, consilier economic, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial, Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului.

Răspunsurile la strană au fost date de un grup de teologi conduși de Pr. Prof. Dr. Andrei Baboșan, cadru didactic la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare. Foto.

  • Slujba Vecerniei unită cu Litia la Mănăstirea Moisei.

Vineri, 14 august, în ajunul Praznicului Adormirii Maicii Domnului, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit, pe Altarul de vară, Slujba Vecerniei unită cu Litia, la Mănăstirea Moisei, Protopopiatul Vișeu, cu prilejul hramului.

Ierarhul a fost înconjurat de un numeros sobor de preoți și diaconi din Protopopiatul Vișeu și împrejurimi, între care amintim pe Pr. Mihai Chira, Protopopul Vișeu lui, Arhim. Teofil Pop, starețul lăcașului monahal, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social eparhial, Arhid. Gherasim Nap. Foto.

  • Slujba Paraclisului în Parohia „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”

Joi, 13 august, de la ora 18:00, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului a săvârșit Slujba Paraclisului Maicii Domnului în Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Municipiul Satu Mare, Protopopiatul Satu Mare.

Din soborul slujitor au făcut parte Pr. Ioan Socolan, protopopul Sătmarului, Pr. Sabou Sandu Dinu și Pr. Orășteanu Florin, slujitori în cadrul lăcașului de cult mai sus amintit. De  asemenea, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul a sfințit crucile care vor fi așezate pe noua biserică de lemn.

La final, părinții slujitori au multumit ierarhului pentru prezență și i-au dăruit o bederniță brodată reprezentând pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Foto.

  • Slujba Înmormântării PC Părinte Adrian Marian Ioan Ieremi.

Miercuri, 12 august 2020, cu începere de la ora 12:00, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Slujba Înmormântării Preacucernicului Părinte Adrian Marian Ioan Ieremi la Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din localitatea Cărbunari, Protopopiatul Baia Mare, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

De asemenea, datorită activității deosebite în domeniul lucrării bisericești, sub raport  liturgic, misionar-pastoral, social și gospodăresc-edilitar, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, i-a conferit, post-mortem, prin Delegat, Preacucernicului Părinte Adrian Ioan Marian Ieremi, rangul onorific de iconom-stavrofor (Sfânta Cruce).

La dorința familiei și a Preacuceniciei Sale exprimată încă din timpul slujirii preoțești, după oficierea Slujbei Înmormântării pentru clerici, trupul neînsuflețit al Părintelui Adrian Ioan Marian Ieremi a fost purtat în convoi funerar spre localitatea Ulmoasa, județul Maramureș, unde a fost și îngropat, deoarece acolo a slujit pe Dumnezeu, ca preot, în cea mai mare parte din viață.

Părintele Adrian Ioan Marian Ieremi, născut la data de 08 august 1979, în localitatea Pomi, a slujit aproximativ 18 ani în Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil“ din localitatea Ulmoasa, iar din luna decembrie a anului 2018 a fost parohul credincioșilor din Parohia „Nașterea Maicii Domnului” din localitatea Cărbunari, Protopopiatul Baia Mare, până în ziua în care a trecut la cele veșnice - 09 august 2020, la vârsta de 41 de ani, în urma unui tragic accident rutier.

În urmă căsătoriei cu doamna preoteasă Mariana, părintele a avut doi copii: Andrei - absolvent al promoției curente din cadrul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare și proaspăt student teolog al Departamentului de Teologie „Justianian Arhiepiscopul” Baia Mare, și Mihail-Stelian, în vârstă de 12 ani.

Veșnica lui pomenire din neam în neam! Foto.

  • Vizită pe șantierul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”. Foto.

  • Paraclis parohia „Nașterea Maicii Domnului”Satu Mare.

Luni, 10 august, de la ora 18:00, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Slujba Paraclisului Maicii Domnului în Parohia „Nașterea Maicii Domnului” din Municipiul Satu Mare, Protopopiatul Satu Mare.

Din soborul slujitor au făcut parte Pr. Ioan Socolan, protopopul Sătmarului împreună cu cei trei slujitori: Pr. Nastai Coriolan, Pr. Tătăran Vasile și Pr. Sabo Petru. Între credincioșii prezenți la acest eveniment a fost prezent și domnul Ra du Bud, prefectul județului Satu Mare. Foto.

  • Slujba Paraclisului Maicii Domnului în Parohia Racșa.

Luni, 10 august, de la ora 18:00, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului a săvârșit Slujba Paraclisului Maicii Domnului în Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Racșa, Protopopiatul Oaș.

Din soborul slujitor au făcut parte Pr. Marcel Malanca, protopopul Oașului, Protos. Cleopa Sarca, starețul Mănăstirii Portărița, Pr. Gavriil Măgurean, parohul credincioșilor din Racșa, Pr. Adrian Bucș a, parohul Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” din Negrești-Oaș, Pr. Ioan Marcel Roman, parohul Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Vama, Pr. Șerban Dinu Pișchiș, parohul credincioșilor din Prilog - Prilog Vii, alături de alți părinți invitați din parohiile învecinate.

Între credincioșii prezenți la acest eveniment s-a aflat și domnul Toma Betea, primarul Comunei Racșa.

După slujba Paraclisului, Preasfinția Sa a efectuat o vizită pastoral-administrativă la cele două capele de cimitir care sunt în construcție, oferind o serie de îndrumări gospodărești.Foto.

  • Slujba Paraclisului Maicii Domnului în Parohia Săliște I.

Duminică, 09 august, cu începere de la ora 18:00, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului a săvârșit Slujba Paraclisului Maicii Domnului în Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință” din localitatea Săliște, Protopopiatul Vișeu.

Din soborul slujitor au făcut parte Pr. Mihai Chira, protopopul Vișeului, Pr. Călin Vlad, secretar protopopesc, Pr. Nicolae Pintea, parohul credincioșil or din Parohia Săliște I, Pr. Narcis Ioan Ierima, slujitor la aceeași parohie, Protos. Sofronie Perța, starețul Mănăstirii Dragomirești, Pr. Vancea Gavriș, parohul bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” Săliște - centru, alături de alți părinți invitați din parohiile învecinate.

Răspunsurile liturgice au fost date de către teologii localității, fii ai orașului Săliștea de Sus. Foto.

  • Târnosirea bisericii din Iojib, Protopopiatul Satu Mare

Duminică, 9 august 2020, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat, în fruntea unui mare sobor de preoţi, slujba de târnosire a bisericii din Parohia Iojib, Protopopiatul Satu Mare, a săvârşit Sfânta Liturghie Arhierească şi a rostit cuvânt de învăţătură, preot paroh Emil Satmari.

Slujba de târnosire

Cu mare bucurie a fost întâmpinat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin la intrarea în curtea bisericii de către credincioşii din localitate, între care mulţi tineri. Slujba de târnosire a fost făcută cu respectarea regulilor Bisericii Ortodoxe, prin ungerea cu Sfântul şi Marele Mir a întregii biserici: a exteriorului, a picturii exterioare şi interioare, a Sfântului Altar şi a Proscomidiarului, a catapetesmei şi a icoanelor care o împodobesc, a Sfintei Mese în care s-a pus Documentul de Sfinţire, semnat de chiriarhul locului şi preoţii slujitori, Sfinte Moaşte de Sfinţi Mucenici, vechiul hrisov, iar în cele patru colţuri ale Sfintei Mese icoanele celor patru Sfinţi Evanghelişti: Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Cu ocazia slujbei de târnosire, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a dat bisericii, pe lângă vechiul hram „Sfinţi Arhangheli Mihail şi Gavriil”, şi un hram nou – „Sfinţii Martiri Brâncoveni”.

Sfânta Liturghie Arhierească

Sfânta Liturghie s-a desfăşurat pe un podium amplasat în curtea bisericii. Din soborul slujitor au făcut parte Pr. Ioan Socolan, protopopul de Satu Mare, Pr. Marcel Malanca, protopopul de Oaş, Pr. Emil Satmari, paroh, Pr. Vasile Cheşei, paroh în Mediuşu Aurit, Pr. Călin Palfi – Culciu Mare, Pr. Florin Sava – Medieş Vii, Pr. Dinu Nechita – Româneşti, Pr. Daniel Gros – Apa, Pr. Ionuţ Pleşa – Potău, Pr. Alin Andreescu – Someşeni, Arhid. Teodosie Bud, consilier economic, Arhid. Nifon Motogna – administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Arhid. Ionuţ Todorca, secretar eparhial, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, alţi preoţi invitaţi. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, iar la priceasnă au cântat Arhidiaconii Vlad Verdeş, Ionuţ Todorca şi Teodosie Bud.

La Sfânta Liturghie s-au rugat împreună cu credincioşii prefectul Radu Bud al judeţului Satu Mare, deputatul Octavian Petric, membru în Adunarea Eparhială şi Adunarea Naţională Bisericească din partea judeţului Satu Mare, Torok Marian, viceprimar cu atribuţii de primar al comunei Medieşu Aurit, Adrian Albu, viceprimarul municipiului Satu Mare, alte oficialităţi de nivel judeţean şi comunal.

Vremea deosebit de caldă cu temperatură de până la 30 de grade Celsius şi un cer senin au făcut ca mulţimea de credincioşi să se adăpostească la umbra pomilor din curtea bisericii sau sub umbrelele puse în acest scop la îndemână.

Cuvântul de învăţătură

Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a rostit un în faţa credincioşilor un vast cuvânt de învăţătură, pornind de la Evanghelia duminicii: Umblarea pe mare – potolirea furtunii, în care a făcut o folositoare cateheză, vorbind despre contribuţia uică a creştinismului la prograsul umanităţii.

„Trăim într-o lume în care societatea omenească a ajuns la o revoluţie ştiinţifică cum n-am mai trăit şi tot ce cercetează ştiinţa cu toate aparatele de care dispune nu ne dovedesc că înaintea noastră ar fi fost o civilizaţie mai evoluată decât a noastră, a spus Preasfiţitul Părinte Episcop Iustin. Noi, creştinii, avem convingerea că societatea omenească, sub lumina darului Duhului Sfânt Domnul de viaţă făcătorul şi sub inspiraţia unui creştinism creator, a adus lumii o evoluţie unică. O dată, că a desfiinţat graniţele dintre oameni: dintre rase, dintre bărbat şi femeie, dintre bogaţi şi săraci, dintre neamuri nobile şi neamuri sărace. A desfiinţat creştinismul aceste graniţe. Nu le-au desfiinţat oamenii, le-a desfiinţat creştinismul. Creştinismul a adus egalitatea femeii cu bărbatul. Ba, mai mult, a aşezat-o pe femeie mai sus decât bărbatul, că ea naşte pe fiecare bărbat, iar Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu. A Născut pe Mântuitorul lumii. Deci, a aşezat femeia mai sus decât orice pământean. Femeia. Maica Domnului, a doua Evă, a fost aşezată în piedestal cum nu este nimeni dintre fiii oamenilor, mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănarea decât serafimii.”

Practic, în cei 2000 de ani creştinismul a creat o civilizaţie cu totul nouă, nemaiîntâlnită pe pământ:

„A desfiinţat sclavia, vânzarea oamenilor sub formă de sclavi. Împăratul creştin Constantin cel Mare a desfiinţat toate acestea sub inspiraţia Bisericii creştine, care era o forţă ce nu putea fi oprită. Cu puterea lucrării Duhului Sfânt, creştinismul a civilizat lumea, a adus o stare de civilizaţie şi prosperitate la care n-a ajuns umanitatea niciodată până la creştinism. Toate acestea s-au realizat în 2000 de ani. 2000 de ani de creştinism şi vedem unde am ajuns. Neamurile şi-au dobândit, în virtutea principiilor egalităţii între popoare şi a egalităţii între oameni, demnitatea, suveranitatea, libertatea. Omul, fiinţă creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, şi-a dobândit regalitatea, măreţia, pentru că pe fiecare pereche, care vine la biserică să se căsătorească, Biserica o primeşte regeşte cu coaroana regală şi le aşează coroana pe cap când îi cunună. Deci, sunt rege şi regină. Că nu rămân după aceea, este altceva, dar Biserica aşa-i primeşte, legându-şi speranţa că fiecare pereche va aduce pe lume fii şi fiice şi va înnobila şi va înmulţi neamul omenesc. Creştinismul a dăruit duminica întregii umanităţi. Calendarul, pe care întreg globul părmântesc îl foloseşte, este alcătuit de Dionisie cel Smerit, Exiguul, dobrogean de al nostru, care a slujit la Roma, cetatea eternă, şi acolo a alcătuit calendarul creştin, era creştină, prin care anii se numără înainte de Hristos şi după Hristos. Câte lucruri minunate a mai adus creştinismul: literatura creştină, muzica creştină, arta creştină, toate s-au născut în Biserică. Fiii crescuţi în familii creştine au evoluat atât de mult, încât Duhul Sfânt i-au inspirat şi au dat lumii şi umanităţii lucruri nemuritoare, care au culturalizat lumea întreagă.”

Făcând referire la zilele de azi, când umanitatea se secularizează în mod alert, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a întrebat retoric, dar a subliniat şi răspunsul inclus:

„Astăzi unde suntem? Vrem să ne întoarcem înapoi, îndărăt, la neopăgânism, la ateism, prin globalizarea lumii. Ce înseamnă globalizarea? Că nu mai avem nevoie de valori. Nu avem nevoie de Dumnezeu. Nu mai avem nevoie de creştinism. Nu mai avem nevoie de familie. Nu mai avem nevoie de Biserică. Nu mai avem nevoie de naţiuni. Nu mai avem nevoie de şcoală naţională şi cultură creştină. Nu mai avem nevoie de tradiţii. Nu mai avem nevoie de nimic. Vrem o societate globală planetară. Nu contează că ne vom sinucide. Pentru că, abandonând toate aceste valori, lumea se îndreaptă spre naufragiu. Aici fac legătura cu Apostolii din Evanghelia de azi, care, fără Hristos, erau pe mare cu corabia şi erau gata să naufragieze, cu corăbioara lor, că în faţa Creatorului şi a Dumnezeirii nici planeta nu e o corabie mai mare în faţa atotputerniciei lui Dumnezeu care ţine Universul în viaţă şi în armonie, în existenţă.”

Consecinţele globalizării sunt nefaste, naţiunile dispar, suveranitatea dispare, Dumnezeu dispare din viaţa oamenilor:

„Umanitatea, în mod absurd, astăzi doreşte să renunţe la valori şi conducătorii popoarelor se aliniează la acestă politică a lumii globaliste şi o primesc, a subliniat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Nesocotesc valorile naţionale. Şi înstrăinează şi amanetează valorile naţionale. Mai mult, îşi permit, fără să consulte naţiunile pe care le conduc, şi care îi aduc, prin vot, la putere, şi după aceea uită de ele, îşi permit să renunţe la suveranitate. De ce nu poţi să-ţi păstrezi şi valorile naţionale şi suveranitatea, pentru că, atunci când am intrat în Uniunea Europeană, cum se trâmbiţa pe toate canalele? Va fi o Europă a naţiunilor, a culturilor, a religiilor, a tradiţiilor, a tot ce-i valoros. Toate popoarele vor aduce în această Europă toate valorile pe care le-au creat de secole şi de mii de ani. Le vor aduce şi va unică această lume în care intrăm. Acum ce vine? Fără Dumnezeu. Ce Dumnezeu? Nu credem. Biserica e depăşită, e medievală, slpun ei. Dumnezeu nu există, Hristos este o poveste. Au inventat preoţii povestea ca să îi poată stăpâni pe oameni. Să zică ce vor, dar noi, noi, poporul român, nu vrem ateism, nu vrem fără Dumnezeu. Vrem minunea creaţiei, vrem să înţelegem cu puterea credinţei că tot ce ne înconjoară este creaţia şi darul lui Dumnezeu frumos făcut nouă, oamenilor. Că noi suntem darul lui Dumnezeu şi viaţa noastră este darul lui Dumnezeu. Şi că existăm şi că suntem doar atâta timp cât suntem cu Dumnezeu şi atârnăm de El. Apostolii, cu corăbioara lor, erau gata să se scufunde în marea furtună. Când vine câte o vijelie mare şi se întunecă cerul şi sunt nori deasupra noastră de parcă este o mare învolburată, aşa sunt norii, nu ne cutremurăm? Când se mişcă temeliile cerului şi când totul parcă se prăbuşeşte nu ne cutremurăm şi nu gândim noi „Doamne scapă-ne că pierim”? Nu gândim noi atunci asta? Aşa este omul care ştie că atârnă de Dumnezeu. Îşi leagă existenţa şi viaţa de El. Dumnezeu este viaţa vieţii nboastre. Iată de ce credem în minune, credem în miracol. Nu suntem despărţiţi de Dumnezeu şi nu-L putem abandona pe Hristos. Nu putem rămâne lipsiţi de apărare. Dacă ne despărţim de Hristos, rămânem lipsiţi de apărare. Vom trăi o viaţă biologică cu chiu, cu vai şi o să o încheiem cumva nefericit. Nu este fericire fără Dumnezeu. De ce se sinucid bogaţii, că nu le lipseşte nimic? Şi de ce nu se sinucid sărmanii pământului, care au 4-5-6-7 copii? Aceia nu-şi iau viaţa. Îşi cresc copiii cu trudă şi zic că este Dumnezeu în cer, ne poartă de grijă. Trebuie să credem în Dumnezeu. Ne va duce la liman. Aceia, săracii, care au 5-6-7-10 copii, cum puţine familii mai sunt astăzi, de ce nu se sinucid aceia? Şi bogaţii, care nu mai pot de bine, se sinucid, pentru că nu mai au sens, şi-au pierdut sensul pe pământ dacă nu mai cred în Dumnezeu şi dacă nu ştii că Duzmnezeu ţi-a dăruit tot ce ai, viaţa ta şi tot ce ai chivernisit şi că trebuie să chiverniseşti împreună cu El şi să dai din surplusul tău şi celui ce n-are şi să-ţi ajuţi sfânta biserică ca să nu se pustiască şi să nu se prăbuşească peste noi. Atunci când se va prăbuşi biserica peste noi va fi sfârşitul lumii. Până-i biserica în picioare, pînă o-nnoim şi până o cercetăm şi până o frecventăm nu-i sfârşitul”, a concluzionat Întâristătătorul Eparhiei.

Distincţii

Pentru lucrările efectuate la întreaga biserică, interior şi exterior, de calitate foarte bună, încât biserica a devenit ca un nouă, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin la hirotesit pe preotul paroh Emil Satmari ca stavrofor, cu dreptul de a purta Sfânta Crucce. Consiliul Parohial a fost distins cu Medalia Omagială „Justinian Arhiepiscopul. Viceprimarul cu atribuţii de primar Torok Marian a primit Medalia Omagială „Justinian Arhiepiscopul”. Comitetul de femei şi binefăcători au primit diplome de vrednicie. Preotul paroh a dăruit Preasfinţitului Părinte Episcop Iustin, pentru Muzeul Episcopiei, o icoană cu Sfânta Mahramă.

Istoricul bisericii

Biserica din Iojib a fost zidită între anii 1880-1886. În 1914 s-a adăugat turnul-clopotniţă. Biserica a fost târnosită în 1976 de vrednicul de pomenire Episcop Vasile Coman al Oradiei. Din anul 2000, de când preot paroh este părintele Emil Satmari, biserica a intrat într-un proces de reabilitare integrală: consolidare interioară şi exterioară, refacerea integrală a turnului-clopotniţă, înlocuirea catapetesmei, înlocuirea uşilor şi geamurilor, introducerea încălzirii centrale, zidirea unui nou cafas, rezidirea Sfintei Mese şi a Proscomidiarului, padimentarea cu gresie, refacerea picturii în tehnica acrilic, pavarea unei alei în jurul bisericii etc. Foto.

  • Sfânta Liturghie în Parohia Ortodoxă ucraineană Repedea. Foto.

  • Slujba Paraclisului Maicii Domnului în Parohia Cavnic I

Vineri, 07 august, cu începere de la ora 18:00, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului a săvârșit Slujba Paraclisului Maicii Domnului în Parohia Cavnic I, Protopopiatul Lăpuș.

Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Dr. Macarie Motogna, exarhul mănăstirilor și starețul Mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia, Pr. Dr. Florin Stan, protopopul Lăpușului, Pr. Mihai Gheduțiu, secretar protopopesc, Pr. Andrei G heorghe Chira, parohul Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” Cavnic I și Pr. Daniel Pop, Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, Plopiș.

În rândul credincioșilor prezenți la slujba de seară s-a aflat domnul Petruț Vladimir, primarul orașului Cavnic, care l-a întâmpinat pe ierarh la sosirea în parohie.

La final, părintele paroh a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezența în mijlocul credincioșilor și i-a dăruit o icoană cu Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul. Foto.

  • Hramul Mănăstirii Botiza

Joi, 6 august 2020, praznicul Schimarea la Faţă a Domnului, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie şi a rostit cuvânt de învăţătură la Mănăstirea Botiza, Protopopiatul Vişeu, protopop Pr. Mihai Chira, cu ocazia hramului sfântului locaş de închinare, stareţă stavrofora Rafaela Rogojan.

Sfânta Liturghie Arhierească

Din soborul slujitor de 14 preoţi au făcut parte Pr. Mihai Chira, protopopul Vişeului, Pr. Ioan Pop, proin-consilier eparhial administrativ şi secretar eparhial, preoţi din Botiza şi din parohiile învecinate de pe Valea Iezei, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Arhid. Ionuţ Todorca, secretar eparhial, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, care l-a înfiinţat în urmă cu 5 ani. La momentul chinonicului au interpretat pricesne închinate Maicii Domnului Arhidiaconii Vlad Verdeş, Teodosie Bud şi Ionuţ Todorca, care au încântat credincioşii cu vocile lor deosebite.

O mulţime de câteva mii de credincioşi evlavioşi, cum sunt cei de pe Valea Izei, au înconjurat Altarul de Vară, în care a fost oficiată Sfânta Liturghie, iar unii au populat incinta largă a sfântei mănăstiri, majoritatea în locurile cu umbră, pentru a se adăposti de căldura caniculară de circa 30 de grade Celsius, câte au fost ieri la Botiza, pe un cer senin şi fără pic de vânt.

În rândul credincioşilor s-au aflat Gabriel Valer Zetea, preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, primarul Florea Poienar din Botiza, primarul Nicolae Burzo din Groşii Ţibleşului şi primarul Liviu Tămaş din Budeşti.

Cuvântul de învăţătură

Pornind de la Evanghelia acestui zilei, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a rostit un vast cuvânt de învăţătură, în care a vorbit despre „acest praznic sfânt, minunat, dumnezeiesc şi luminat”, precum şi despre minunaţii credincioşi maramureşeni, pe care i-a numit „văzători de Dumnezeu, ca şi Petru, Iacob şi Ioan, pentru că cred în El, îi luminează şi Îl mărturisesc. În Maramureş, Dumnezeu încă face parte din familie, din familia fiecărui maramureşean. Aici, suntem în Taborul României, în plină şi sfântă sărbătoare, într-un munte sfânt.”

„Deci, Apostolii au văzut, au primit dar de la Hristos să-L vadă pe Iisus Fiul lui Dumnezeu, nu doar pe Iisus din Nazaret, ci pe Iisus Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat pe Muntele Taborului. Şi prin ei, am văzut şi noi, şi în umanitatea întreagă ne-a rămas nouă această mărturie”, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.

„Pe Dumnezeu dacă Îl iubim, nu trebuie să facem nimic ca să-l supărăm. Şi acesta este procesul: să întoarcem îndărăt ce am făcut rău, să ne despătimim, a mai subliniat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Şi atunci, zice Sfântul Grigorie Palama, despătimindu-se, rugându-se mult, postind şi revenind la starea firească a omului după chipul lui Dumnezeu, omul poate întrezări lumina taborică sau necreată. Ce au văzut Sfinţii Apostoli pe Tabor, omul poate simţi şi poate întrezări. Omul despătimit poate simţi prezenţa lui Dumnezeu şi poate vedea lumina necreată. O lumină, care, atunci când vine, simte Duhul lui Dumnezeu, care este Duhul păcii. Duhul unei stări pe care ştii că nu ţi-ai putut-o crea tu singur, ca om, nici primi din lumea aceasta, ci e darul lui Dumnezeu. Asta au simţit Sfinţii. Aceasta este minunea schimbării la Faţă şi minunea schimbării noastre ca oameni şi ca creştini ai unei vieţi după placul lui Dumnezeu.”

Distincţie

Maica Nectaria, economa mănăstirii, a fost hirotesită stavroforă, cu dreptul de a purta Sfânta Cruce, ea fiind alături de maica stareţă atât în această mănăstire, cât şi, înainte, la Episcopie.

Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a primit în dar o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, pentru muzeul Episcopiei.Foto.

  • Hramul Schitului „Schimbarea la Față” Baia Mare

Joi, 06 august 2020, de praznicul Schimbării la Față a Domnului, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului a liturghisit și a predicat la Schitul „Schimbarea la Față” din Municipiul Baia Mare, cu ocazia hramului.

Din soborul slujitor au făcut parte Pr. Viorel Bud, slujitor la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, Pr. Alin Sebastian Groșan, slujitor numit pe seama acestui lăcaș de cult, P r. Bogdan Bancoș, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social, Arhid. Gherasim Nap alături de alți părinți invitați din Protopopiatul Baia Mare.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit întru diacon pe teologul Ionuț Adrian Clep, care ulterior, va fi hirotonit preot pe seama Parohiei „Sfântul Apostol Toma” din localitatea Vima Mare, Protopopiatul Lăpuș.

Răspunsurile liturgice au fost date de membrii Asociației Tinerilor Ortodocși ai Catedralei Episcopale Maramureșene (ATOCEM) coordonați de Arhid. Ionuț Pleș.

La finalul slujbei, Pr. Alin Groșan a mulțumit Preasfințitului Părinte Timotei Sătmăreanul pentru prezență, iar monahia Tatiana Tomos, egumena lăcașului de cult, a dăruit ierarhului un coș cu flori. Foto.

  • Slujba Paraclisului Maicii Domnului în Parohia Vadu Izei

În după-amiaza zilei de joi, 06 august, cu începere de la ora 18:00, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului a săvârșit Slujba Paraclisului Maicii Domnului în Parohia „Sfântul Apostol Andrei” din localitatea Vadu Izei, Protopopiatul Sighet.

Din soborul slujitor au făcut parte Pr. Vasile Aurel Pop, protopopul Sighetului; Pr. Vasile Hotico, parohul credincioșilor din Vadu Izei; Pr. Gheorghe Ulici, sec retar protopopesc și paroh al bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” - Șugău; Pr. Sorin Tomoioagă, parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Sighet; Pr. Dan Ioan Sidău; Pr. Vasile Dunca, slujitor la Parohia „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul” Sighet VII și Pr. Marcel Oprișan din Parohia Ortodoxă Bârsana.

Între credincioșii prezenți la slujba Paraclisului s-a aflat domnul Gabriel Valer Zetea, președintele Consiliului Județean Maramureș și domnul Petru Vlașin, primarul comunei Vadu Izei. Foto.

  • Slujba Paraclisului Maicii Domnului la Catedrala Episcopală

Luni, 03 august, cu începere de la ora 17:00, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului a săvârșit Slujba Paraclisului Maicii Domnului la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Municipiul Baia Mare.

Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Dr. Casian Filip, consilier social-filantropic și misionar și eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Pr. Florin Hoban, inspector școlar pentru disciplina Religie, Pr. Drd. Claudiu Cias cai și Pr. Florin Bălan, slujitori ai catedralei.

După Slujba Paraclisului, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a rostit un cuvânt de învățătură cu privire la Maica Domnului, cea care a fost numită de către Sfinții Părinți imnografi „chivot cu totul sfânt, năstrapă de aur, biserică sfințită și rai cuvântător. De ce? Pentru că Fecioara Maria este prima biserică vie a neamului omenesc; prin lucrarea Duhului Sfânt și prin voința Tatălui a fost aleasă să poarte în pântece și să nască pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. De aceea Maica Domnului este cea mai puternică mijlocitoare pentru noi către Fiul Său. Noi suntem în purtarea de grijă a Maicii Domnului care ne aduce mereu, prin rugăciune, în fața Fiului ei. De aceea există o legătură unică între Maica Domnului și Fiul lui Dumnezeu”, a explicat Preasfinția Sa. Foto.

  • Târnosire și Sfânta Liturghie Arhierească în Parohia Buciumi, Orașul Șomcuta Mare, Protopopiatul Chioar

În limba română, singularul „bucium” are două forme de plural: neutrul „buciume”, cu referire la ancestralul companion muzical prin care strămoșii noștri își trimiteau chemare și veste, din deal în deal; respectiv masculinul „buciumi”, care denumește, regional, trunchiurile copacilor și, în mod specific, butucii de vie. Dacă, până acum, buciumenilor din Țara Chioarului li s-a potrivit, cu prisosință, cel de-al doilea sens – ei locuind la margine de codru și fiind destoinici horticultori, de azi li se potrivește, fără îndoială, și cel dintâi – căci, cu siguranță, se va duce vestea despre marea sărbătoare pe care au trăit-o.

Localitatea Buciumi este consemnată documentar încă din anul 1474. Același an în care Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt îi scria - fără a primi răspunsul așteptat - Papei Sixtus al IV-lea, în scopul organizării unei coaliții creștine antiotomane. Într-o vreme în care Marea Catedrală a Bizanțului redevine moschee, iar domurilor apusene - abandonate pragmatismului secular - li se desacralizează utilitatea, credincioșii din Buciumi, Maramureș, și-au târnosit biserica. În ziua de prăznuire a Binecredinciosului împărat Justinian, ctitorul Catedralei Înțelepciunii Dumnezeiești, 2 august 2020, târnosirea unei biserici, din „Bizanțul de după Bizanț”, se constituie, așadar, într-un mesaj peste epoci și pentru eternitate.

Actualul lăcaș de cult, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, a fost zidit între anii 1973-1978. Începând cu anul 2016, sub îndrumarea noului preot paroh, Părintele Ciprian Eugen Coza, secretarul Protopopiatului Chioar, au avut loc ample lucrări de renovare și înfrumusețare a bisericii, fiind înnoită în cvasi-totalitate, de la Altar, Catapeteasmă, pictură, mobilier, policandre și până la frumosul lumânărar din incintă. La baza tuturor acestor realizări stă vrednicia Consiliului și a Comitetului Parohial, a oficialităților locale și centrale, dar, mai ales, jertfelnicia credincioșilor buciumeni. Iar azi, fericiți, ei și-au așteptat cu drag episcopul, spre a le sfinți ctitoria.

Preasfințitul Părinte Iustin al Maramureșului și Sătmarului a săvârșit Slujba de sfințire, slujbă urmată de Sfânta Liturghie arhierească, pe Altarul deschis, din generoasa și frumoasa curte a bisericii. Împreună cu ierarhul au liturghisit numeroși preoți și diaconi, amintindu-i pe Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial și mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Pr. Nicolae Petruș, protopopul de Chioar, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial, Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale. Credincioșii s-au bucurat de tandemul interpretativ al celor două formații corale – Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei, condus de Părintele Arhid. Drd. Adrian Dobreanu, și Asociația Corală „Buciumenii Chioarului”, condusă de tânărul și foarte talentatul teolog Gelu Hotea, în prezent student al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Cele două pricesne au fost dăruite celor prezenți de către cunoscuta interpretă de muzică populară Virginia Irimuș și de fiul părintelui paroh, foarte tânărul Paul Coza, care a demonstrat calități vocale și interpretative deosebite.

Minunea înmulțirii pâinilor în pustie, citită azi în relatarea Sfântului Evanghelist Matei, i-a prilejuit Preasfințitului Părinte Iustin abordarea unor teme teologice aparte. Ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul veniseră la Mântuitorul pentru a-I vesti uciderea învățătorului lor, din porunca lui Irod. Suferind pentru moartea unui prieten atât de drag, „suferind pentru păcatul umanității, suferind pentru păcatul care ucide sfinți”, Hristos S-a retras în munte, în pustie. Dar mulțimile, care Îl urmau peste tot, cu toți bolnavii lor, L-au găsit; și pe toți ai lor i-a vindecat. Le-a vorbit, iar ei, în arșița pustiei, L-au ascultat; le-a vorbit și i-a hrănit sufletește. Spre seară, la rugămintea Apostolilor, de a lăsa mulțimile să meargă spre a-și cumpăra de mâncare, Mântuitorul le răspunde simplu, direct: „Dați-le voi să mănânce!”... Avea de făcut o minune mare, pe care nu o mai făcuse; o minune cu o simbolistică deosebită, cu o teologie profundă. Toți Evangheliștii vorbesc despre ea, iar Sfinții Părinți o asociază, ca prefigurare, cu Sfânta Euharistie.

Cinci pâini și doi pești. Și, probabil, mai mult de zece mii de oameni – dacă doar bărbați erau cinci mii, în afară de copii și de femei, care au fost și sunt mult mai râvnitoare. La Marcu, sunt împărțiți în cete ușor numărabile, pentru a nu lăsa nici un dubiu; și tot rămân douăsprezece coșuri pline. Cinci pâini și doi pești. Darul unui copil pentru zece mii de oameni. Paradigmatic pentru „cum poate Dumnezeu ca prin darul unui copil să salveze o familie, o comunitate, un ținut, o țară, o națiune; o lume”. În pustia Bethsaidei, darul omului a întâlnit minunea lui Dumnezeu. Relatarea ioaneică a aceluiași episod ne arată că mulțimea, entuziasmată, a vrut să-L proclame pe Hristos rege. Mântuitorul i-a grăbit pe Apostoli să urce în corabie și să plece, tocmai pentru a-i îndepărta de această logică seculară și pentru a le arăta, câteva ore mai târziu, la a patra strajă din noapte, pe marea învolburată, cât de efemeră poate fi viața, cu toate măririle ei.

Ajunși la Capernaum de mulțimile care-L căutau nu pentru că văzuseră minuni, ci pentru că doreau să se sature cu pâinea minunii, Mântuitorul le vorbește Apostolilor despre o altă Pâine. „El le deslușește Taina Întrupării și felul în care va lăsa umanității, prin Biserica Lui, Pâinea vieții veșnice”. În acest context trebuie privită întrega iconomie a mântuirii: Întruparea, Jertfa, Învierea... Hristos Și-a asumat viața noastră – cu toate ale noastre, afară de păcat – ca să înțelegem cât de mare dar de la Dumnezeu este viața. Dumnezeu ne-a dat viața în trup ca un mare dar, ca o experiență unică. Numai că viața în trup este o școală, un examen. Viața în trup trebuie trăită pentru suflet, pentru veșnicie. Fără gândul la suflet și la veșnicie, nu mai înțelegi de ce-ai trăit în trup; nu mai înțelegi că „viața aceasta este urmată de și mai multă viață”...

O sărbătoare a atâtor frumoase realizări se cuvenea să se încheie cu acordarea de distincții. Astfel, Părintelui paroh Ciprian Coza i s-a acordat Ordinul „Preot Nicolae Gherman”; Consiliului Parohial, în frunte cu domnul epitrop Gheorghe Longin, i s-a acordat Medalia „Justinian Arhiepiscopul”; Comitetului Parohial și altor jertfitori ctitori li s-au acordat diplome de vrednicie; domnului Gheorghe Buda, primarul orașului Șomcuta Mare, și domnului Nicolae Bud li s-a acordat Ordinul „Justinian Arhiepiscopul”; domnului Marin Indre și doamnei Sorina Lupșe li s-a acordat Ordinul omagial „Preot Nicolae Gherman”, iar Asociației Corale „Buciumenii Chioarului” medalia omonimă. Părintele paroh și credincioșii i-au dăruit Preasfinției Sale o frumoasă icoană bizantină, a Duminicii Tuturor Sfinților, al doilea hram al bisericii, instituit cu această ocazie.

O duminică deosebită, de neuitat. O duminică ca un zvon de veșnicie, ca un sunet lung de bucium peste dealurile încărcate de codri seculari. Foto.

  • Sfânta Liturghie în Parohia Sărăuad, Protopopiatul Carei

Duminică, 02 august 2020, Preasfințitul Părinte TIMOTEI SĂTMĂREANUL, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a binecuvântat noua Capelă de cimitir și a oficiat Sfânta Liturghie în Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Sărăuad, Protopopiatul Carei.

Din soborul slujitor au făcut parte Pr. Ioan Socolan, protopopul de Satu Mare, Pr. Florian Mocan, protopopul Careiului, Pr. Ioan Petrovan, parohul credincioșilor din Sărău ad, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social eparhial, Arhid. Gherasim Nap, Diac. Ionuț Socolan împreună cu alți părinți invitați din parohiile învecinate.

Între credincioșii prezenți la acest eveniment s-au aflat domnul Csaba-Francisc Grieb, primarul localității Tășnad și domnul Ec. Ing. Mircea Lețiu, fost membru în Adunarea Eparhială a Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului.

La final, Preasfinția Sa a hirotesit pe părintele paroh întru iconom-stavrofor, cu dreptul de a purta Sfânta Cruce iar binefăcătorilor care au contribuit la ridicarea capelei de cimitir li s-au acordat diplome de vrednicie.

De asemenea, ierarhul a primit în dar, la final, din partea credincioșilor parohiei Sărăuad o icoană cu chipul Mântuitorului Iisus Hristos și un coș cu flori. Foto.

  • Indemn părintesc al Preasfințitului Părinte IUSTIN, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, pentru Postul Adormirii Maicii Domnului (vineri, 31 iulie - sâmbătă, 15 august 2020)

Sfânta Biserică Ortodoxă a rânduit în fiecare an, înainte de slăvitul praznic al Adormirii Maicii Domnului, două săptămâni de post și rugăciune spre a mulțumi cu evlavie, credință și recunoștință pentru toate darurile pe care Dumnezeu le revarsă asupra noastră prin ocrotirea, mijlocirea și rugăciunile P reasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Postul Adormirii Maicii Domnului începe vineri, 31 iulie, și se va încheia vineri, 14 august, în ajunul sărbătorii praznicului.

Cunoscând evlavia credincioșilor Bisericii noastre Ortodoxe Române față de Maica Domnului, dar și râvna sfântă a părinților slujitori la Sfintele Altare din parohiile noastre, și a monahilor mănăstirilor Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, Vă îndemnăm cu părintească dragoste ca în toate zilele Postului Adormirii Maicii Domnului, la ceas de seară, să fie săvârșită Slujba Paraclisului Maicii Domnului.

De asemenea, îndemnăm preoții să pregătească cu multă grijă credincioșii și, mai ales tinerii și copiii, în vederea pelerinajului care se face conform tradiției la sfintele noastre mănăstiri, pentru a încununa postul și rugăciunea prin darurile și binecuvântările primite de la Maica Domnului ca răspuns la dragostea, evlavia și cinstirea pe care i-o aducem ca fii adevărați ai sfintei sale iubiri de Mamă. În acest sens, în toată perioada postului Adormirii Maicii Domnului vor fi repetate pricesnele închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, punându-le la dispoziție cântările existente, multiplicate, spre a fi la îndemnâna fiecărui credincios.

Rugăm pe Maica Domnului să ne dăruiască mult spor și ajutor sfânt în lucrarea noastră duhovnicească spre a culege rod bogat.

† IUSTIN
Episcopul Maramureșului și Sătmarului

  • Proiectul eparhial „Icoana Maicii Domnului în casa omului”

Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, datorită faptului că ne aflăm în perioada postului Adormirii Maicii Domnului - prilej de pregătire sufletească și rugăcine către Fecioara Maria și Maica Domnului nostru Iisus Hristos - Departamentul Comunicații Media-Online lansează Proiectul Eparhial „Icoana Maicii Domnului în casa omului”.

Cu această ocazie, în intervalul 31 iu lie - 14 august 2020, credincioșii Eparhiei noastre vor avea posibilitatea de a trimite online, pe adresa de email sau pe WhatsApp, una sau mai multe fotografii reprezentând icoana Maicii Domnului care se află în casa dumneavoastră. Fotografia trebuie să fie însoțită de următoarele date: numele familiei, parohia, protopopiatul, localitatea și numărul de telefon.

Cele mai deosebite fotografii vor fi postate într-un album personalizat pe Paginile oficiale de Facebook, Instagram și Twitter ale Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, precum și într-o ediție viitoare a revistei noastre eparhiale.

Vă dorim post binecuvântat și cu mult folos duhovnicesc!

  • „Catedralele ajută spitalele” - donare de aparatură medicală

Joi, 30 iulie 2020, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte IUSTIN, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, Preasfințitul Părinte TIMOTEI SĂTMĂREANUL, Arhiereu Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit o slujbă de binecuvântare a aparaturii medicale achiziționate din donațiile salariale ale ierarhilor, monahilor și a preoților eparhiei, în cadrul proiectului intitulat „Catedralele ajută Spitalele”.

Preasfințitul Părinte TIMOTEI SĂTMĂREANUL , în cuvântul său, a scos în evidență importanța acestor aparate medicale, prin care medicii devin și mai mult extensii ale mâinilor lui Dumnezeu spre tămăduirea celor bolnavi. De asemenea, Preasfinția Sa a remarcat lucrarea Bisericii în aspecul ei social-filantropic în cadrul proiectului eparhial „Catedralele ajută Spitalele”.

Un ventilator ATI a fost donat Spitalului de Pneumoftiziologie „Dr. Nicolae Rușdea” din Baia Mare, iar celălalt, Spitalului Județean de Urgență Satu Mare, pentru tratarea persoanelor infectate cu noul coronavirus.

La acest eveniment au mai fost prezenți Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial al sectorului social-filantropic și misionar, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social eparhial și Pr. Adrian Morar, referent în cadrul sectorului social-filantropic și misionar. Foto.

  • Astăzi se împlinesc 13 ani de la plecarea la Domnul a Patriarhului Teoctist

Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist Arăpașu a trecut la cele veșnice în data de 30 iulie 2007, fiind al cincilea ierarh instalat în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

La data de 09 septembrie 2003, PF Teoctist al României, împreună cu PF Petros al VII-lea, Preasfințitul Părinte Justinian Chira, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, Preasfințitul Părinte Iustin, Arhiereu vicar al  Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului împreună cu un sobor de arhierei, preoți și mii de credincioși, a târnosit demisolul Catedralei Episcopale din Municipiul Baia Mare, sub oblăduirea Sfintei Treimi și a Maicii Domnului.

De asemenea, în cadrul Slujbei Sfintei Liturghii a fost făcută Proclamarea solemnă a Sfântului Ierarh Iosif Mărturisitorul ca Ocrotitor al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului (canonizat la data de 20 iunie 1992).

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

  • Hramul Mănăstirii Petrova

Luni, 27 iulie 2020, cu începere de la ora 09:30, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Izvorul Tămăduirii” și „Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon”, Protopopiatul Vișeu, cu prilejul hramului paraclisului de la demisolul lăcașului de cult.

Ierarhul a fost întâmpinat de un grup de coconi îmbrăcați în frumoasele straie populare care au fost coord onați de doamna preoteasă Mihaela Pop.

Din soborul slujitor au făcut parte Protos. Agathon Oprișan, starețul mănăstirii, Pr. Vasile Ardelean - Parohia Crasna Vișeului, Pr. Ștefan Ardelean - Parohia Vișeul de Mijloc, Pr. Marius Iusco - Parohia Rona de Jos, Pr. Florin Pop - Parohia Petrova, Pr. Ioan Petrovai - Parohia Petrova Josani, Pr. Mihai Sacaloș - Parohia Valea Vișeului, Pr. Bogdan Cupșe - Parohia Leordina (centru), Arhid. Dumitru Botiș, inspector social eparhial și Arhid. Gherasim Nap.

Răspunsurile liturgice au fost date de membrii Grupului psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, condus de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu.

În prima parte a cuvântului de învățătură, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul a evidențiat unitatea poporului român cu poporul ucrainean, făcând referire la frumoasa tradiție de a rosti și cânta rugăciunea „Tatăl Nostru” în cele două limbi, română și ucraineană, în cadrul slujbei Sfintei Liturghii. Mai departe, Preasfinția Sa a consemnat câteva dintre momentele cele mai importante care au marcat viața Sfântului Mare Mucenic Pantelimon.

„Mesajul central al sărbătorii de astăzi poate fi următorul: minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel, iar fiecare dintre noi avem mucenicia noastră, o cruce mucenicească de purtat, fiindcă Dumnezeu ne trimite, în chip pedagogic, anumite încercări și suferințe pentru a ne putea câștiga mântuirea”, a concluzionat Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul.

La final, părintele stareț Protos. Agathon a mulțumit ierarhului pentru prezența în mijlocul obștii monahale și a dăruit o icoană cu Sfântul Mare Mucenic Tămăduitor Pantelimon precum și un coș cu flori. Foto.

  • Duminică, 26 iulie 2020, Târnosirea bisericii Parohiei Moișeni, Protopopiatul Oaș. Foto.

  • Târnosirea bisericii Parohiei Prislop, Protopopiatul Chioar

Duminică, 26 iulie 2020, Preasfințitul Părinte TIMOTEI SĂTMĂREANUL, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a târnosit Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” Prislop, Protopopiatul Chioar, după care a săvârșit Sfânta Liturghie în prezența unui sobor de preoți și diaconi. Foto.

  • Hram și Sfânta Liturghie Arhierească la Mănăstirea „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” Dragomirești, Protopopiatul Vișeu

Străveche așezare voievodală, de pe vremea lui Balc și Drag, Dragomireștiul se înalță, dens și armonios, la poalele Mărețului Țibleș. Se pare că vecinătatea multimilenară cu muntele i-a învățat pe „mireșteni” să fie verticali, demni, neclintiți, nestrămutați păstrători ai graiului, portului și tradițiilor străbune. Și, mai ales, ai credinței. Căci, alături de Țibleș, asupra localității veghează crucea de pe turla bisericii Mănăstirii „Sfântul Ilie”, originală creație a genialului arhitect Dorel Cordoș, biserică-reper și receptacol metafizic pentru cei care își bucură vederea fizică - și nu numai – cu privirea acestor locuri.

Azi, în 20 iulie 2020, în ziua de prăznuire a Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, a fost hram la mănăstire. Încet-încet și devreme, localnicii au ieșit din gospodării prin emblematicele lor porți și s-au îndreptat, pe drumul abrupt și cotit, spre Slujba de sus. Astfel că, la vremea cuvenită, un ales sobor de preoți și diaconi, împreună cu sute de credincioși, au ieșit în întâmpinarea Preasfințitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, venit să coliturghisească și să împreună-prăznuiască figura unică a Marelui Prooroc din Tesvea Galaadului. În monumentalul Altar de vară, legat „organic” de superbul complex arhitectural, și-au însoțit episcopul, întru slujire, Pr. Mihai Chira, protopopul Vișeului, Arhim. Teofil Pop, starețul Mănăstirii Moisei, Protos. Sofronie Perța, starețul Mănăstirii Dragomirești, Pr. Călin Vlad, secretarul Protopopiatului Vișeu, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, și alți mulți și mult-vrednici preoți și diaconi. În timpul Sfintei Liturghii, după rânduială, într-un moment încărcat de sinceră emoție, a fost hirotonit întru preot părintele diacon Ioan Timiș.

Interpretată cu o sensibilitate aparte de părinții arhidiaconi Vlad Verdeș - inspector eparhial, Ionuț Todorca – secretar eparhial, și Teodosie Bud – consilier eparhial, frumoasa și cunoscuta melodie „Mama” („Stau adeseori pe gânduri și privesc”) a răsunat, în timp de priceasnă, peste larga curte a mănăstirii, aducând lacrimi în ochii celor prezenți, de la vlădică la opincă. La rândul ei, tânăra solistă Iulia Ioana Vlad a încântat audiența cu două cântări de suflet, acompaniată fiind de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, condus de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, grup care a dat, de altfel, și răspunsurile liturgice.

„Auzi-mă, Dumnezeule, auzi-mă! Pentru poporul care este de față. Să creadă că Tu ești Dumnezeul Cel Adevărat”... Cuvintele proorocului, de pe Muntele Carmel, au însoțit, și ele, cuvântul de învățătură al Preasfințitului Părinte Iustin. Pruncul născut cu opt sute de ani înainte de Hristos și pe care tatăl său îl văzuse în vedenie hrănit cu flăcări de foc, va ajunge omul lui Dumnezeu, prooroc al Celui Preaînalt. De altfel, și în ziua de azi, părinții - și îndeosebi mamele creștine – simt și se roagă mult pentru darurile pe care le vor primi pruncii născuți sau care urmează să se nască. La treizeci de ani, la vârsta maturității iudaice, Sfântul Ilie s-a retras în pustie, într-o incredibilă asceză. S-a arătat poporului doar pentru că fusese trimis de Dumnezeu. Și fusese trimis de Dumnezeu pentru că poporul se afla în rătăcire. Fusese dus în rătăcire de regele Ahab și de soția sa Izabela. Conducătorii buni sunt o binecuvântare de la Dumnezeu, iar cei răi sunt o mustrare, o încercare pentru păcatele noastre, tot de la El. Acei conducători idolatri și slujitorii lor idolatri prigoneau poporul lui Dumnezeu și îl exploatau. Și astăzi, „Creștinismul este prigonit de mai marii lumii. Europa este beneficiara celor două mii de ani de cultură creștină; a capodoperelor creștine, a artei creștine, a literaturii creștine, a muzicii creștine... Și, cu toate acestea, desconsideră Creștinismul.” Dar mai există, până azi, dimensiunea profetică a preoției. Ilie s-a temut, dar, pentru că i-a poruncit Dumnezeu, s-a dus. Și mai există ceva: acel „instinct” curat al poporului, de a se transforma, la nevoie, într-o „enclavă a normalității”. „Poporul, chiar dacă nu are carte multă, are instinctul normalității și al realității. Și are memoria istoriei, a strămoșilor.”

Sfântul Ilie I-a cerut lui Dumnezeu să-L vadă. Și Dumnezeu i-a făcut parte lui Ilie de o vedere minunată: L-a văzut pe Hristos, pe Muntele Taborului, la Schimbarea la Față. Atât era de sfânt și drept acest om, încât a fost luat cu trupul la cer și îmbrăcat în haină îngerească, după cuvântul hrisostomic. Dar, înainte de cunoscuta plecare, l-a întrebat pe ucenicul său, Elisei: „Ce să-ți dau?” Iar acest ucenic a dat un răspuns cu adevărat înțelept, impresionant: „Să fie duhul care a fost în tine îndoit în mine”. Rugăciune mare și sfântă este aceasta! Rugăciune pe care toți copiii ar trebui să o adreseze părinților lor, trupești și duhovnicești. Iar noi să-L rugăm pe Dumnezeu să ne facă parte de mărturisirea dreaptă a Sfântului Prooroc Ilie, patron al vremurilor, model al monahilor și al tuturor acelora care doresc să trăiască întru dreptate.

A fost un praznic al darurilor... Preasfințitul Părinte Iustin i-a acordat părintelui stareț Sofronie Perța Ordinul „Justinian Arhiepiscopul”. Domnului primar Vasile Țiplea și Consiliului Local al orașului Dragomirești le-a fost acordată Medalia Omagială „Iustinian Arhiepiscopul”. Aceeași înaltă distincție a fost acordată domnului arhitect Dorel Cordoș, domnilor Simion Gaga și Dumitru Tămaș, precum și altor vrednici ctitori ai mănăstirii. La rândul său, Preasfințitul Iustin a primit în dar o frumoasă icoană, chip al icoanei Maicii Domnului, făcătoare de minuni, de la Dragomirești.

În final, Academia Română însăși le-a făcut maramureșenilor, cu ocazia acestui praznic, un dar de mare preț: prezența Domnului academician Alexandru Surdu, vicepreședinte al Academiei Române, un voievod al iubirii de Maramureș, de credință, de neam, de tradiții. „...În zilele acestea ni se tot spune să ne curățăm pe mâini, să ne spălăm trupul, să avem grijă să nu pătrundă virușii. Și din copilărie suntem obișnuiți și învățați să ne spălăm în fiecare dimineață. Dar pe suflete cum ne spălăm?! Mai ales în zilele acestea triste; mai ales în vremurile acestea urâte pe care suntem nevoiți să le trăim. Să ne spălăm pe suflete, dreptcredincioșilor! Să ne închinăm în fiecare dimineață și să-I mulțumim Bunului Dumnezeu pentru tot ce ne-a dat. Pentru zilele acestea frumoase, de sărbătoare; pentru frumusețea predicii pe care a rostit-o Preasfinția Sa; pentru zilele pe care le mai avem de trăit pe acest pământ... Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ierte greșelile și să ne păzească și de acum înainte, așa cum a făcut-o de două mii de ani, de când primii Apostoli au venit pe acest pământ, aducându-ne dreapta credință, pe care dumneavoastră o purtați și o duceți mai departe mai bine decât toți românii pe care i-am cunoscut. De aceea vă iubesc. Să vă dea Dumnezeu sănătate! La mulți ani!”

Din cer, Sfântul Prooroc Ilie le-a făcut și el credincioșilor darul său – vremea bună, ținând să-și facă simțită prezența, părintește, prin doar câțiva picuri, nevătămători, de binecuvântată ploaie. Foto.

  • Hramul Mănăstirii „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” Dealu Mare.

Luni, 20 iulie 2020, de sărbătoarea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, Preasfințitul Părinte TIMOTEI SĂTMĂREANUL, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului a liturghisit și a predicat la Mănăstirea Dealul Mare, Protopopiatul Lăpuș, cu ocazia hramului.

Din rândul părinților slujitori au făcut parte Arhim. Dr. Macarie Motogna, exarh mănăstiresc și starețul Mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia, Pr. Dr. Florin Stan, protopopul Lăpușului, Protos. Ioil Ni coară, starețul Mănăstirii Dealu Mare, Pr. Conf. Univ. Dr. Adrian Gheorghe Paul, Pr. Ioan Pop, fost consilier administrativ, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social, Arhid. Gherasim Nap, Diac. Radu Anton și Diac. Vasile Mihai Hatos, alături de un impresionat sobor de preoți invitați.

În rândul credincioșilor prezenți s-a aflat domnul Gavriil Ropan, primarul comunei Coroieni. Răspunsurile liturgice au fost date de către membrii ASCOR filiala Baia Mare.Foto.

  • Sfânta Liturghie în Parohia Valea Satului – Strâmtura

Duminică, 19 iulie 2020, Preasfințitul Părinte TIMOTEI SĂTMĂREANUL, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a binecuvântat noua Capelă de cimitir, apoi a săvârșit Sfânta Liturghie în Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Vălenii Șomcutei, Protopopiatul Chioar.

Din soborul slujitor au făcut parte Pr. Dr. Augustin Vasile, vicar eparhial, Pr. Nicolae Petruș, protopopul Chioarului, Pr. Ciprian Coza, secretar protopopesc , Pr. Viorel Zoicaș, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social eparhial, Arhid. Gherasim Nap alături de alți preoți invitați din parohiile învecinate.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul bărbătesc din Vălenii Șomcutei dirijat de Răzvan Pașca.

Între credincioșii prezenți la acest eveniment s-a aflat domnul Gheorghe Buda, primar al localității Șomcuta Mare. Foto.

  • Sfânta Liturghie în Parohia Vălenii Șomcutei. Foto.

  • Punerea pietrei de temelie pentru Parohia Fînațe. Foto.
  • Depunerea Jurământului de credință pentru Promoția 2020 . Foto.

  • Resfințirea Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Târgu Lăpuș

De cum cobori Dealul Pietrișului ți se deschide în față priveliștea unui oraș cu un farmec aparte: Târgu Lăpuș, „capitala” Țării Lăpușului. Nu departe, de pe un alt versant, veghează, dintre păduri, maica duhovnicească a orașului și a acestor locuri, Mănăstirea Rohia.

Ziua de 12 iulie a anului 2020 va rămâne în istoria orașului ca o zi de neprețuită amintire. Este ziua în care cea mai veche biserică românească din Târgu Lăpuș s-a îmbrăcat în haine noi. Este ziua în care Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, și Presfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei, au resfințit impozanta biserică din centrul localității. Acest eveniment este cu adevărat o încununare a jertfelniciei știuților și neștiuților ctitori care, în cei mai bine de o sută de ani de existență ai acestei biserici, și-au adus aportul la înălțarea și înzestrarea ei. Cu acest prilej, biserica a primit și un al doilea hram, deosebit de sugestiv, și anume „Sfinții Martiri Brâncoveni”.

Și-au asumat cu vrednicie rolul de gazde Pr. prof. dr. Andrei Baboșan, parohul bisericii și profesor la Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Pr. coslujitor Mihai Gheduțiu, secretarul Protopopiatului Lăpuș, Consiliul și Comitetul parohial, toți credincioșii parohiei, cu prețioasa asistență a Pr. dr. Florin Stan, protopopul Lăpușului. Din alesul sobor de preoți și diaconi care au ținut a fi părtași la bucuria credincioșilor lăpușeni îi amintim pe Arhim. dr. Ioachim Tomoiagă, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Sibiului, Pr. conf. univ. dr. Daniel Buda, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu, Pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, Arhim. dr. Macarie Motogna, exarhul mănăstirilor din Episcopie și starețul Mănăstirii Rohia. Atmosfera festivă a fost întregită de simfonia liturgică a celor două coruri prezente: Corul „Armonia”, al parohiei, dirijat de Domnul economist Viorel Danciu, și Corala Preoțească „Arhanghelii”, a Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, condusă de Pr. prof. dr. Petrică Aurelian Covaciu.

Parcurgând șirul minunilor relatate în al optulea capitol al Evangheliei după Matei - și a corespondențelor de la Marcu și Luca - , Preasfințitul Părinte Iustin a conturat întâi portretul acelui lepros, de care se atinge Mântuitorul, vindecându-l. Cu toate că putea să-l vindece prin cuvânt – așa cum făcuse de multe ori - , mai ales că lepra era o boală extrem de molipsitoare, Hristos se atinge de mâna lui. Este un gest al comuniunii față de cel izolat de comunitate din pricina bolii. Este un gest împotriva înstrăinării, a însingurării. Prin aceasta, Mântuitorul ne arată că, alături de cuvinte, căldura gesturilor de comunicare interumană este vindecătoare. Și noi, azi, suntem îndemnați să ne izolăm, să ne separăm, să ne distanțăm. Pandemia este reală, dar cei credincioși o abordează într-o altă cheie. Creștinii cred în minuni. Sfânta Cruce, Sfintele Icoane, Sfânta Evanghelie, Sfânta Împărtășanie sunt lucruri și lucrări sfinte; iar sfinte fiind, ele sfințesc, nu îmbolnăvesc. Iar o lucrare tainică, prin definiție – dacă este acceptabilă vreo definire - , nu este un spectacol. De aceea, Euharistia și celelalte Taine ale Bisericii se cuvine a fi administrate în taină; „căci nu voi spune vrăjmașilor Tăi taina Ta”... Așa, în taină, Biserica a scos un popor dreptcredincios dintr-un regim ateu și dușman al lui Hristos.

Apoi, Evanghelia vorbește despre alți doi însingurați: demonizații din ținutul Gadarenilor. „Ce forță distructivă îi chinuia pe acei oameni! Și totuși, cât de puternic este omul! De ce? Pentru că are suflet, scânteie divină, de care diavolul nu are voie să se atingă.” Legiunile de diavoli din cei doi oameni aveau memoria Carantaniei, a pustiului din care, după cele trei ispitiri, îi alungase Domnul. Fugiseră de la fața Lui, pentru că diavolii nu pot exista în prezența lui Hristos. Au fugit, dar – după cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul – s-au sălășluit în inimile cărturarilor, ale fariseilor și ale altor oameni – de atunci și de acum - și de acolo continuă lupta împotriva Mântuitorului. Acel „mai înainte de vreme” poate fi privit dintr-o perspectivă mai îndepărtată, cu referire la judecata finală a lui Dumnezeu și la iadul cel atât de cumplit încât nici chiar diavolii nu își doresc să ajungă acolo. Expresia poate fi privită, însă, și dintr-o perspectivă mult mai apropiată temporal: ai venit mai înainte de a ne termina lucrul nostru, mai înainte de a ajunge să-i distrugem pe acești oameni. Să-i distrugem nu atât prin boala trupească, ci mai ales prin însingurare, prin disperare, prin lipsa comuniunii... Dar Mântuitorul a venit și i-a vindecat pe cei doi oameni. Dacă pentru gadareni contau doar turmele de porci, pentru Dumnezeu au contat ei, cei doi însingurați. A venit Hristos și i-a salvat; Hristos, Cel care a fost cu adevărat uman; Cel care ne-a arătat ce înseamnă să fim oameni. Cei doi s-au vindecat, dar gadarenii au rămas să trăiască într-un întreg ținut demonizat, pentru că L-au alungat pe Hristos din ținutul lor. Azi, și Europa încearcă să-L alunge pe Hristos din istoria ei, din cultura ei, din viața ei. Dacă pretins-civilizatele popoare europene nu se vor întoarce la rădăcinile creștine, se vor asemăna acelor gadareni, care locuiau „în latura și în umbra morții”. Noi să nu-L alungăm pe Hristos din ținutul nostru, din viața noastră. Să păstrăm poporul nostru aproape de Dumnezeu și să-L rugăm pe Hristos, așa cum L-au rugat Luca și Cleopa, în călătoria lor spre Emaus: „Doamne, rămâi cu noi!”

O asemenea sărbătoare, un asemenea dar de la Dumnezeu, nu putea să aibă o încheiere mai fericită decât oferirea de daruri. Astfel, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a conferit următoarele distincții: Părintelui prof. dr. Andrei Baboșan și Părintelui Mihai Gheduțiu, Ordinul „Preot Nicoale Gherman” pentru clerici; Părintelui conf. univ. dr. Daniel Buda, „Crucea Iustinian Arhiepiscopul”; Părintelui proin-protopop Ioan Ciceu, „Crucea voievodală maramureșeană”, pentru 30 de ani de coordonare a Protopopiatului Lăpuș; Domnului Mitru Leșe, primarul orașului Târgu Lăpuș, Ordinul „Preot Nicolae Gherman” pentru mireni; Domnului Ioan Filip, președintele Grupului „Taparo”, Ordinul „Crucea Iustinian Arhiepiscopul”. Aceeași distincție le-a fost acordată familiilor Călin și Anamaria Tuns, respectiv Radu și Ștefania Tuns, Claudiu și Valentina Mureșan primind Medalia „Iustinian Arhiepiscopul”. Într-un gest de reciprocitate și adâncă prețuire, Preasfințitul Părinte Iustin și Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul au primit din partea preoților și a credincioșilor câte o frumoasă icoană a Sfinților Martiri Brâncoveni.

Să rămânem, așadar, cu Hristos, și cu frumoasa amintire a acestei zile de mare sărbătoare pentru Țara Lăpușului. Foto.

  • Sfânta Liturghie Arhierească la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare

Duminica a IV-a după Rusalii a fost, pentru cei care frecventează Catedrala Episcopală, un nou prilej de binecuvântare, întrucât în mijlocul lor s-a aflat, încă o dată, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului. De altfel, Preasfinția Sa și-a exprimat în repetate rânduri bucuria de a sluji la Catedrală, pe care o consideră – plastic și părintește vorbind – biserica sa „parohială”.

Astfel, azi, 5 iulie 2020, sub „nori luminoși, de pace, binecuvântați” - după cum remarca Preasfinția Sa -, Episcopul Maramureșului și Sătmarului a slujit Sfânta Liturghie, pe esplanada Catedralei, înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi, între care îi amintim pe Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial și mare eclesiarh al Catedralei, Pr. Prof. Drd. Claudiu Ciascai, duhovnicul Seminarului Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale și Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial. Sutele de credincioși - care au transformat din nou generoasa și primitoare curte într-o grădină a credinței vii - au însoțit răspunsurile liturgice ale Corului „Doxologia”, condus de Prof. Dr. Cosmin Lauran.

Tâlcuind pericopa despre minunea vindecării slugii sutașului, din Evanghelia după Matei, Preasfințitul Părinte Iustin a adus înaintea ochilor sufletești a celor prezenți o bogăție de semnificații, nuanțate, întregite și clarificate prin referirile la textele înrudite de la Sfinții Evangheliști Ioan și Luca. Un sutaș păgân, anonim, din Capernaumul de pe vremea Mântuitorului, devine emblematic peste milenii, pentru forța, concretețea și claritatea credinței sale.

„Venind, îl voi vindeca.” – „Zi numai cu cuvântul”. Puține cuvinte care te lasă, literalmente, fără cuvinte. De aceea, și Mântuitorul Își exprimă un sentiment de admirație profundă pentru acest demnitar militar, căruia îi dă un calificativ extraordinar, în comparație cu credința lui Israel.

Sutașul – „un ofițer obișnuit, cu un comportament neobișnuit”. Cu o mare grijă față de suferința aproapelui. Capabil de o mare empatie. „Milă îmi este de popor...” spunea Mântuitorul, în contextul în care conducătorii poporului nu manifestau nici un interes față de durerile poporului, față de complexitatea și greutatea vieții lui, urmărind doar să-l împileze, pentru atingerea propriilor lor interese. Până azi, oamenilor nu le mai pasă de oameni. Dar nu așa l-a creat Dumnezeu pe om... Dumnezeu a zidit un om creator, frumos, armonios. Însă neascultarea, lipsa iubirii între oameni au un impact devastator chiar la nivelul armoniei cosmice, universale. Asistăm la însăși destabilizarea Creației prin om. Natura se tulbură din cauza agresiunii la care este supusă de cel care a fost chemat să o conducă. Soarele – creat să lumineze și să încălzească – arde; apa – sursă de viață, de sănătate – distruge, ucide. „Norii se învolburează, se tulbură; se transformă într-un fel de mare învolburată cerească, într-un ocean ceresc, care se dezlănțuie...” În fața tuturor acestora, Biserica are putere, de Sus. Rugăciunile ei asupra naturii au putere. „Clopotele bisericii risipesc pericolul, negura și îngrozirea pe care ni le aduc uneori furtuna și cerul învolburat. Ce mare putere a primit Biserica de la Hristos!”

Sutașul – un om care cunoștea puterea Mântuitorului și știa cât de multe poate să facă. Gândea neobișnuit; înțelept, profund. Recurge la o subtilitate teologică deosebită. Deși dă un exemplu aparent banal, din ierarhia militară, spune un adevăr adânc. Se gândise, poate, să-L și ferească pe Mântuitorul de mereu prezentul oprobriu al cărturarilor și fariseilor, elitele politico-religioase ale vremii. De altfel, întotdeuna, elitele au cam cârtit. Și azi, mulți critică, judecă, condamnă și desconsideră Biserica Ortodoxă Română, despre care Eminescu spunea că este „mama neamului românesc”. Mulți își desconsideră mama, uitând că mama, oricât de simplă ar fi, rămâne mamă. Uitând că Biserica Ortodoxă a fost, este și va rămâne păstrătoarea și ocrotitoarea culturii și educației poporului român. „Biserica este școala pentru toată viața. Ne învață numai lucruri frumoase și are un limbaj sacru; vorbește frumos și luminos, liniștit și așezat, pe inima și pe sufletul oamenilor.”

Sutașul – un om smerit, care, în varianta lucanică a textului, i-a trimis pe bătrânii poporului să vorbească pentru el, să mijlocească la Mântuitorul. „Bătrânii sunt istoria vie”. Acei bătrâni ai poporului, oamenii venerabili din comunitate, oameni înțelepți, care aveau experiența unei vieți trăite după voia lui Dumnezeu, vin în fața Mântuitorului, pentru un sutaș păgân, cu un mesaj copleșitor: „Vrednic este, că iubește neamul nostru. Sinagoga noastră el a construit-o.” Cărturarii și fariseii Îl batjocoreau în permanență pe Hristos, dar acești oameni din popor știau pe cine au în față. „Pentru că poporul simțea. Poporul are intuiție. Simte unde este realitatea, adevărul, inima curată, credința adevărată, slujirea sacramentală sau sacră a neamului, a intereselor țării, a poporului lui Dumnezeu. Simte. Poporul L-a simțit pe Hristos că este de la Dumnezeu.” Iar acel „Vrednic este!”, perpetuat, în rânduiala Hirotoniei, până în ziua de azi, poate fi așezat, de-a lungul istoriei, lângă numele multor fii ai neamului românesc, din varii domenii, oameni care și-au înțeles propria vocație și au înțeles și chemarea Bisericii.

În contextul celor de mai sus, la încheiere, Preasfințitul Părinte Iustin al Maramureșului și Sătmarului i-a acordat Domnului Doru Dăncuș, vicepreședintele Consiliului Județean Maramureș, „Crucea Voievodală Maramureșeană”, semn de înaltă apreciere a conlucrării prezente, spre realizări viitoare. Foto.

  • Sfânta Liturghie în Parohia Posta

Duminică, 05 iulie 2020 (a IV-a după Rusalii), Preafințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Sfânta Liturghie la Biserica „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” din Parohia Posta, Protopopiatul Chioar. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a oficiat și Slujba de binecuvântare a Capelei de cimitir care a primit hramul „Sfântul și Dreptul Lazăr” și „Sfintele Cuvioase Marta și Maria”. Din soborul slujitor a u făcut parte Pr. Nicolae Petruș, protopopul Chioarului, Pr. Ciprian Coza, secretar al Protopopiatului Chioar, Pr. Dorin Tămaș, parohul credincioșilor din Posta, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social eparhial, Arhid. Gherasim Nap alături de alți părinți slujitori invitați din parohiile învecinate. Răspunsurile liturgice au fost date de membrii Grupului psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, condus de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu. La momentul Pricesnei, Corul horitoarelor din Săpâia și Posta au interpretat o cântare duhovnicească în cinstea Maicii Domnului.

În cuvântul de învățătură Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul a explicat pericopa evanghelică care s-a citit în această duminică la Sfânta Liturghie, și anume, despre vindecarea slugii sutașului. „Conducătorul roman poate fi un exemplu pentru noi toți, cei de astăzi, deoarece, în dialogul cu Mântuitorul Iisus Hristos este de o profundă smerenie spunând faptul că nu este vrednic ca Dumnezeu să intre sub acoperământul casei sutașului. Astfel, dacă păgânul din Sfânta Evanghelie L-a impresionat pe Dumnezeu cu atitudinea sa, la rândul nostru și noi trebuie să Îl impresionăm pe Dumnezeu cu faptele noastre bune cele bune”. La final, părintele paroh a mulțumit ierarhului pentru prezența în mijlocul credincioșilor și, în semn de prețuire, a dăruit Preasfinției Sale, din partea consiliului parohial și a comunității din Posta, o bederniță având imprimată icoana Acoperământul Maicii Domnului și un coș cu flori. De asemenea, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul a dăruit părintelui paroh o bederniță. Domnul Călin Ovidiu Petrică, primarul Comunei Remetea Chioarului a fost distins cu Ordinul comemorativ „Preot Nicolae Gherman” Petru implicarea în construcția capelei mortuare. Domnul Ionuț Surduc, binefăcător, a primit Medalia Omagială „Preot Nicolae Gherman”. Domnul Valentin Coteț, cântărețul bisericesc al Parohiei a fost distins cu Gramata Episcopală. Consiliul și Comitetul parohial al Parohiei Ortodoxe „Sfântul Ilie Tesviteanul” Posta au primit Diplome de vrednicie. Foto.

  • Hram și Sfânta Liturghie Arhierească la Biserica „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare” din incinta Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației

Aflat la mică distanță de actuala graniță de Nord-Vest a României, municipiul Sighetu Marmației este un oraș plin de istorie și spiritualitate. Palatul Episcopal, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, precum și multe alte clădiri configurează caracterul memorialistic al localității. Dintre toate acestea, una, deși mai nouă - sau poate tocmai de aceea - , are o vocație a memoriei cu totul aparte. Este vorba despre Biserica „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare” din incinta Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră. Această biserică de lemn, de pe o străduță liniștită a Sighetului, se înrudește, prin Sfânt ocrotitor și prin meridian geografic, cu Putna Marelui Ștefan. Simetric, amândouă stau la granița de nord a țării, spre veghe și mărturie.

Nu era loc mai potrivit pentru a înălța o biserică în cinstea Binecredinciosului Voievod, a celui care a stat și stă mereu de veghe la fruntariile țării, decât în spațiul unei instituții care îi continuă, prin timp, misiunea sfântă. Proiectată de extraordinarul arhitect Dorel Cordoș și împodobită cu o pictură de o naturalețe sublimă de echipa domnului profesor Octavian Ciocșan, această superbă biserică – târnosită, în anul 2008, de Preasfințitul Părinte Iustin al Maramureșului și Sătmarului - s-a născut din ofranda sinceră, benevolă, a polițiștilor de frontieră maramureșeni, pentru credința străbună și în memoria Marelui Domnitor.

Și azi, 2 iulie 2020, Sfântul Ștefan cel Mare al Moldovei a fost cinstit după cuviință. Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Sfânta Liturghie în voievodala biserică, înconjurat fiind de un sobor de preoți și diaconi, amintindu-i pe Pr. Ciprian Ioniță, consilier patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Pr. Vasile Aurel Pop, protopopul Sighetului, Pr. militar Vasile Gligor, „parohul” bisericii din incinta Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, Pr. militar Ioan Boroș, de la Inspectoratul Județean de Jandarmi Brașov, Pr. militar Radu Cotuțiu, de la Inspectoratul Județean de Jandarmi Cluj, Pr. militar Daniel Achim, de la Inspectoratul de Jandarmi Maramureș, Pr. militar Cristian Silaghi, de la Inspectoratul de Jandarmi Satu Mare.

La Sfânta Liturghie au participat numeroși credincioși, între care și angajați ai instituției-gazdă, în frunte cu domnul comisar șef Florin Coman, Șef al Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, omul care a transformat această instituție într-o mare echipă, de un înalt nivel moral și profesional. Cântările liturgice au fost înnobilate, și de această dată, de interpretarea Grupului Psaltic „Theologos” al Episcopiei, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu.

La începutul cuvântului său de învățătură, Preasfințitul Părinte Timotei și-a exprimat bucuria de a se afla, în zi de sărbătoare, într-o instituție absolut necesară Statului român, o instituție care a înțeles să înalțe și să înveșnicească, la granița de nord-vest a României, această ctitorie care îl are ca patron duhovnicesc pe Marele Ștefan.

Cărțile ascetice ale Bisericii, viețile Sfinților, ne propun numeroase modele: Antonie cel Mare, Eftimie cel Mare, Pavel Tebeul. La o altă scară duhovnicească, un astfel de model este Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. Și lui i se poate spune – precum i-a spus tânărul ucenic avvei din Pateric – „Îmi este de ajuns că te-am văzut”. Aceasta înseamnă a intra în duh de comuniune cu duhul lui cel drept, de voievod dreptmărturisitor, de păstrător fidel al credinței și al valorilor creștine, românești și europene. „Duhul lui Ștefan trebuie să fie în inima fiecărui român dreptcredincios, în inima fiecărui oștean, în inima fiecărui preot, în inima fiecărui om care poartă uniforma; uniformă care este a Statului român, uniformă care vorbește despre demnitatea poporului român, uniformă care vorbește despre valorile noastre neprețuite.” De aceea, uniforma preotului și a soldatului este binecuvântată și plăcută lui Dumnezeu. Ea este sfântă. Căci haina soldatului nu este haina lui, ci este haina pe care au purtat-o moșii și strămoșii noștri; pe care au purtat-o ostașii români care au căzut pe câmpurile de luptă și pentru care se roagă Biserica la toate sfintele slujbe. Ea este haina pe care au purtat-o plăieșii și răzeșii Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Ei au murit pentru ca noi să fim demni, pentru ca noi să călcăm cu toată talpa piciorului pe pământul pe care ei l-au apărat.

De aceea este atât de importantă această zi. Ea ne reîmprospătează memoria sufletească. Ne amintește cine suntem, de unde venim și încotro mergem. Ea trebuie să rămână mereu în conștiința noastră, să ne anime, să ne dea tărie și curaj. Ea trebuie înțeleasă în cheia îndemnului paulin, de a lua aminte la înaintașii noștri. În această lumină trebuie să vedem și noi respectul și cinstirea pe care străbunii noștri le-au arătat Sfântului Voievod. Căci el a condus țara cu smerenie și cu sfat duhovnicesc. De aceea, a fost cinstit încă din timpul vieții, iar Biserica Ortodoxă Română, în 1992, prin canonizarea lui, nu a făcut decât să confirme o stare de fapt.

La finalul sărbătorii, în numele Preasfințitului Părinte Iustin al Maramureșului și Sătmarului, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul i-a dăruit vrednicului preot Vasile Gligor o frumoasă bederniță, semn al înaltei prețuiri, pentru întreaga activitate administrativă, pastoral-misionară și filantropică a preacucerniciei sale. Foto.

  • Hramul Mănăstirii „Soborul Sfinților 12 Apostoli” Bârsana

 

Mănăstirea Bârsana își înalță către cer turlele voievodale, asemenea unor cântări de slavă. E dimineață, 30 iunie 2020, ziua hramului mănăstirii, Soborul Sfinților Doisprezece Apostoli. Cu toate că e devreme, sosesc procesiunile. Privind de sus, de pe platoul înalt al Stăreției, ai impresia că toate văile Maramureșului se revarsă pe poarta mănăstirii, în torente de cămeși albe și de suflete curate. Mănăstirea Bârsana – locul în care văile curg în sus.

De la Casa Episcopului, cei doi ierarhi coboară pe aleile vii, răsfirate parcă organic în curtea verde a mănăstirii. Într-o cuprindere de ochi, Maramureșul ți se înfățișează cu toată naturalețea sa revelatoare.

În Altarul de vară începe Sfânta Liturghie. Binecuvântarea este dată de părintele arhimandrit Macarie Motogna, starețul unei alte citadele a ortodoxiei românești – Rohia. În soborul pe măsură, părintele arhimandrit Teofil Pop, starețul Mănăstirii Moisei, părintele Vasile Aurel Pop, protopopul de Sighet, părintele Marcel Oprișan, parohul localității, și alți vrednici preoți și diaconi. Asistându-i de-aproape, cu multă atenție și grijă, într-o continuă solicitudine, maica Filofteia, stareța mănăstirii. Între credincioși, doamna deputat Viorica Cherecheș, domnul Gabriel Zetea, președintele Consiliului Județean Maramureș, domnul Doru Dăncuș, vicepreședinte al Consiliului Județean, și domnul Teodor Ștefanca, primarul comunei Bârsana, îmbrăcat în voievodalele straie maramureșene, cu frumoasa lui familie, în larga familie a comunității. Ploaia (de vară) și Soarele alternează; amândoi vor să participe, cumva, la înălțătoarea slujbă. Peste capetele sutelor de credincioși se unduiesc, lin, psalmodierile Grupului „Theologos” al Catedralei Episcopale și, la momentul pricesnei, vocea ca un har a doamnei Ioana Botiș.

Pășind în superbul amvon cu sculpturi în lemn, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul vorbește soborului și poporului despre un alt sobor, din cer. Cei Doisprezece Apostoli, ca niște candele aprinse, luminează cerul Bisericii. Ei au luat lumină din lumina Mântuitorului Iisus Hristos, Învățătorul lor. De aceea, sărbătoarea de astăzi este încărcată de lumină, lumină binecuvântată din binecuvântarea lui Dumnezeu. Memoria liturgică și duhovnicească a acestei zile se împletește cu îndemnul paulin de a lua aminte la exemplul înaintașilor. Iar Sfinții Apostoli, prin excelență, constituie un model de urmat. Pentru că au pus mai presus de toate grija pentru mântuirea sufletului. Întrebarea pe care ei o adresează Mântuitorului, în contextul dialogului cu tânărul bogat – „Cine poate să se mântuiască?” – este și trebuie să fie, în permanență, întrebarea noastră, a tuturor. Iar pentru noi, românii, exemplul Sfinților Apostoli trebuie să fie cu atât mai relevant cu cât de la ei am moștenit credința, prin Sfântul Apostol Andrei. Poporul român este un popor născut creștin, de origine apostolică.

Cu glas de lacrimi, Preasfințitul Părinte Iustin al Maramureșului și Sătmarului vorbește despre mănăstirea apărută din nimic, ca din pământ; ca o minune. Ea este răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile vechilor călugări și ale credincioșilor, care au rezistat prin credință, prin grai, prin tradiție în fața milenarelor vitregii ale istoriei. Toate cele patruzeci de mănăstiri și schituri ale Episcopiei – adevărate cetăți ale credinței – sunt răspunsuri și daruri ale lui Dumnezeu pentru statornicii credincioși din acest colț de țară - și nu numai. Când, în urmă cu aproape trei decenii, Înaltpreasfințitul Iustinian a așezat piatra de temelie a noii construcții, în vechea vatră monahală, a fost cu adevărat inspirat de Dumnezeu să îi aleagă ca ocrotitori pe Cei Doisprezece Apostoli. Pentru că toți episcopii din Maramureș au fost veritabili bărbați apostolici, dreptcredincioși și mărturisitori. Ulterior, extraordinara determinare a maicii starețe Filofteia și viziunea integratoare a domnului arhitect, de mare talent, Dorel Cordoș, au creat aici, la Bârsana, un adevărat sat maramureșean ancestral, voievodal, mărturie pentru timpurile viitoare a modului în care încă mai arată un astfel de sat: un sat cu biserica în centru, regină; un sat în care familia și școala – ceilalți stâlpi ai societății autentice – își au locul lor binecuvântat. Dacă România va dori și va încerca să revină la normalitate, inspirația poate veni din Maramureș.

Undeva, în cer, în soborul liturgic al Sfinților Apostoli, Sfântul Iosif Mărturisitorul și Gavril de Bârsana surâd fericiți, în ziua de hram a mănăstirii lor de suflet. . Foto.

 

  • Hram și Sfânta Liturghie Arhierească la Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Bixad

Episcopia Maramureșului și Sătmarului își întinde oblăduirea canonică peste o comuniune de „țări”. Folosirea ghilimelelor, în acest caz, nu vrea să marcheze o formulă metaforică sau improprie în sensul strict, ci vrea doar să delimiteze, noțional, sensul regional, istoric, tradițional, de cel mai larg, național, cuprinzător și al celui dintâi. În fapt, prin trecutul lor, prin zestrea lor cultural-folclorică, prin naturalețea trăirii mundane a sacrului, țările din Maramureș și Sătmar se prezintă nu numai ca „țări” întemeietoare de alte țări românești, ci și ca „țări” creatoare de stări sufletești, pentru cei care le vizitează și încearcă să le înțeleagă esența.

O astfel de țară este Țara Oașului, țară care – asemenea celorlalte țări constitutive ale Episcopiei – a învățat să se oglindească în istorie ca într-un praznic. Iar un astfel de praznic este sărbătoarea de azi, a Sfinților Apostoli Petru și Pavel, hramul Mănăstirii Bixad.

De dimineață, aleile din curtea mănăstirii s-au umplut de credincioși, care își așteptau cu drag și dor ierarhii: Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, și Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei. În luminosul Altar de vară, într-o zi asemenea, Preasfințiile Lor au săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurați fiind de un sobor de preoți și diaconi, aici amintindu-i pe Arhim. Dr. Emanuil Rus, starețul Mănăstirii Bixad, Pr. Marcel Malanca, protopopul de Oaș, Pr. Mihai Feher, proin-protopop de Oaș, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, și Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial. Grupul psaltic „Theologos”, al Catedralei Episcopale, grup condus de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, a întregit deosebita atmosferă, prin răspunsurile liturgice.

Icoanei Sfinților Apostoli Petru și Pavel, care împodobește amintitul Altar de vară, i s-a alăturat, la vremea predicii, o altă icoană, făurită din cuvinte. Căci Preasfințitul Părinte Iustin a conturat, în tușe sugestive, mișcătoare, chipul celor doi Apostoli, emblematici pentru două moduri de viețuire și mărturie. Proveniți din medii sociale diferite, având o pregătire și temperamente diferite, ei s-au (re)găsit pe ei înșiși și unul pe altul doar atunci când L-au găsit pe Hristos. În fața evidenței, în fața Adevărului de netegăduit – Hristos, Pavel și Petru și-au schimbat inimile și viețile. De aceea, cu scăderile, dar mai ales cu ridicările lor, ei se constituie în tipologii ale credinței, de extremă relevanță și pentru noi, cei de azi. De la ei învățăm că lacrimile amare ale căinței ne limpezesc vederea duhovnicească și ne ajută să-L vedem pe Hristos și să nu mai rătăcim pe nenumăratele căi ale Damascului vieții noastre. Iar moartea lor martirică ne dă măsura vieții lor mărturisitoare, pildă de asumare a credinței.

La încheierea Sfintei Liturghii, părintele stareț, Arhim. Dr. Emanuil Rus, le-a mulțumit Preasfințiilor Lor pentru că, prin arhiereasca prezență, au făcut ca sărbătorirea hramului de la Bixad să se desfășoare într-o atmosferă cu totul aparte, de aleasă trăire sufletească, și le-a dăruit, din partea obștii și a credincioșilor, câte o frumoasă icoană. Preasfințitul Părinte Iustin a făcut, la rândul său, obștii și comunității, un dar cu totul aparte: promisiunea că, în toți anii care vor veni, nu va lipsi episcop de la hramul Mănăstirii Bixad.

Sărbătoarea s-a încheiat cu sfințirea, în curtea mănăstirii, a unei monumentale troițe, realizată prin jertfa materială a domnului Cârciu Gheorghe. Cu voia lui Dumnezeu, ea va rămâne, peste veacuri, martor al binecuvântatei zile de azi. Foto.

  • Sfânta Liturghie Arhierească la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare

Duminica a III-a după Rusalii a prilejuit un nou moment de înălțare spirituală pentru numeroșii credincioși băimăreni – și nu numai – care obișnuiesc să participe la slujbele de la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime”. Astfel, azi, 28 iunie 2020, pe esplanada Catedralei, a avut loc săvârșirea Sfintei Liturghii de către Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi, între care îi amintim pe P.Cv. Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic și misionar, eclesiarhul Catedralei, Pr. Prof. Florin Hoban, inspector școlar pentru Religie în cadrul I.S.J. Maramureș, P.Cv. Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, P.Cv. Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei, și Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial. Vremea frumoasă și atmosfera sărbătorească din curtea Catedralei s-au aflat în consonanța cântărilor liturgice interpretate de Corul „Doxologia” al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, cor dirijat de Prof. Dr. Cosmin Lauran.

În duminica în care, din Evanghelie, s-a citit textul despre grijile vieții (Matei 6, 22-33), în cuvântul său, Preasfințitul Părinte Iustin a arătat că acest fragment are „un conținut duhovnicesc special, de înaltă înțelegere teologică, dar de o simplitate firească și de o normalitate cuceritoare”. Pentru vremurile pe care le traversăm, această Evanghelie devine tot mai actuală.

Nu vă îngrijorați... Căci Dumnezeu este Ziditorul și Proniatorul a toate, iar omul este purtătorul unei scântei dumnezeiești. Omul este capodopera Universului, a întregii Creații. Prin sufletul lui, omul – pământ și cer – este mai de preț decât cerul și pământul. Persoana umană, familia, umanitatea întreagă sunt proiectul scump și sfânt al lui Dumnezeu. Lumea și viața sunt darurile pe care Dumnezeu le face omului, fiecărui om, într-un mod integral și unic deopotrivă. Primul rai, primul paradis al nostru, a fost pântecele mamei. Apoi, prin Botez, am intrat în Familia Sfintei Treimi, în Familia Sfinților.

Nu fiți îngrijorați... Căci Dumnezeu poartă de grijă Zidirii întregi. Evanghelia de azi îl amintește și pe Regele Solomon. Se spune despre el că a fost cel mai frumos bărbat al vremii sale. De aceea I-a și construit lui Dumnezeu cel mai frumos templu. Pentru că frumusețea fizică trebuie să conveargă cu frumusețea spirituală. El, Solomon, I-a cerut lui Dumnezeu un singur lucru: înțelepciune. Și a dobândit-o, lăsându-ne, peste milenii, vestita pildă de judecată solomonică. Din ea putem extrage imperativul de a înțelege ceea ce este esențial în orice situație, în fiecare moment, la fiecare răscruce a vieții noastre. „Dar omul din vremurile noastre cade în multe capcane, pentru că nu își mai dă răgazul de a înțelege minunile lumii și lumea ca minune. Este atât de mult haos încât, de multe ori, nu mai reușim să descifrăm minunile și normalitatea din viața ca dar al lui Dumnezeu”. Nu mai reușim să vedem miracolul, miracolul unic, de pe fața fiecărui om. Căci „omul rațional începe să devină irațional. Iar lumea aceasta - înnebunită și înnebunitoare - vrea să desființeze normalitatea prin anormalitate, prin lipsă de rațiune. Se încearcă astăzi ca iraționalul să devină normă, anormalitatea să devină obișnuință. Ce dramă trăiește omul zilelor noastre!

Totuși, „mai sunt înțelepți mulți pe pământ”. Dar nu-i mai ascultă lumea. Ei nu sunt doar părinții duhovnicești; sunt și oameni înțelepți care L-au descoperit pe Dumnezeu în spatele cercetărilor lor – în Medicină, Chimie, Fizică și în alte științe; savanți ai lumii care au înțeles și au aprofundat sensul intim al Revelației naturale; oameni curați cu inima, care au descoperit urmele pașilor lui Dumnezeu în Creație și, descoperindu-le, L-au urmat. Dar nu pe aceștia îi caută lumea. De aceea, asistăm la modul în care, „dintr-un spectacol magnific, lumea se transformă într-o foarte proastă piesă de circ.” În acest context, particularizând, Preasfințitul Părinte Iustin a amintit de așa-numitul - și urât-numitul – proiect de introducere a educației sexuale în școli. Din exemplele implementării în alte țări putem observa care este sensul acestei „educații”: schimbarea instinctelor firești, a modului instinctual natural al procreării, care se manifestă prin dragostea dintre un bărbat și o femeie. În aceste condiții, sigur că Biserica și familia trebuie să își spună cuvântul; iar școala trebuie să fie și să rămână școală. Printr-un astfel de proiect – eșuat momentan – se încearcă distrugerea, dezintegrarea familiei. Căci „familia este primul cuib, părinții sunt primii pedagogi, iar prima icoană, prima lumină a copilului este mama. La ea privește copilul atunci când simte un pericol”. De aceea, părinții au o mare responsabilitate. Înainte de hrană și de îmbrăcăminte, de confort și de bunăstare, ei răspund de creșterea, de educarea copiilor lor. Dacă e să ne îngrijorăm de un lucru, atunci ar trebui să ne îngrijorăm tocmai de acesta: de cum ne creștem copiii. Pentru aceasta să fim îngrijorați.

În ce fel de lume dorim să trăiască acești copiii ai noști?” Ei, de multe ori, nici nu mai au copilărie. Să ne întoarcem la sensul blagienelor cuvinte, că veșnicia s-a născut la sat. În casa părintească, în casa bunicilor, în casa strămoșească copiii mai pot încă să vadă normalitatea, frumusețea naturii și a vieții, care li se vor strecura în suflet și cărora le vor duce mereu dorul. În acest fel, „lumea și societatea nu vor mai reuși să îi destabilizeze, să îi pună pe o direcție greșită, dacă vor cunoaște, în adevăr, lumea și viața în mod plenar, autentic”.

În continuare, Preasfinția Sa a amintit și drama părinților plecați la muncă în străinătate – tot din alergătură și din îngrijorarea bunurilor materiale - , precum și pe aceea a copiilor rămași acasă. „Este firesc să ne dorim să fim la nivelul la care a ajuns societatea astăzi. E bine. Dar ce e mai mult decât aceasta este osteneală și durere; și îngrijorare degeaba; și alergătură degeaba.” Deja avem copii care se sinucid din dor de mama. Într-un copil pulsează viața; în ființa lui pulsează toate idealurile și visurile. El nu are concepția sinuciderii. De aceea, dacă un copil ajunge să își ia viața, înseamnă că în sufletul lui a fost un dor care i-a produs o durere copleșitoare, pe care nu a mai putut-o îndura. Și atunci, ce rost mai are să mergi să agonisești, lipsindu-ți copiii de iubirea pe care o așteaptă în fiecare moment de la tine? „Copiii trebuie să trăiască în normalitatea părinților, în normalitatea unei vieți de familie. Normalitatea unui copil se dezvoltă în normalitatea familiei.” Acolo el înțelege ce înseamnă să fii părinte, ce înseamnă o familie; își însușește un model pe care îl va urma, la vremea lui.

O altă dramă este aceea a bătrânilor singuri. „Cine nu își crește cum trebuie copiii nu are viitor, iar cine nu-și îngrijește bătrânii, cine nu-i respectă, nu-i prețuiește, nu-i venerează, nu își merită trecutul, moștenirea materială și spirituală.” În țările „civilizate” înfloresc centrele de îngrijire pentru bătrâni. „Acolo, bătrânii au de toate, dar le lipsește dragostea; au de toate, dar nu mai au pe nimeni.” În zonele noastre tradiționale, normale, nu își dă nimeni bătrânul la azil, oricât de grea ar fi situația. „Aceasta este partea divină din noi: iubire după chipul lui Hristos. În Occident, bătrânii sunt nefericiți pentru că nu e pus Hristos în centrul grijii față de ei; pentru că nu e filantropie, ci doar asistență socială. În Ortodoxie, asistența socială se numește filantropie, pentru că în centru are iubirea după chipul lui Hristos, Cel iubitor de oameni.” Bătrânii noștri trăiesc prin și pentru iubirea, lumina și căldura din familiile noastre; pentru zâmbetul copiilor și al nepoților; pentru un cuvânt de înțelepciune sau de mângâiere și pentru a le arăta toată prețuirea și recunoștința. Centrele de asistență socială sunt bune și de folos, dar bunicii, părinții și copiii trebuie să rămână în familie, să rămână o familie. De aceste lucruri trebuie să ne îngrijim, mai ales. Acestea sunt griji binecuvântate și îngrijorări sfinte, creștinești.

Purtând în minte și în suflet pilduitoarele cuvinte arhierești, Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru încă o duminică de mult folos duhovnicesc! Foto.

  • Sfânta Liturghie în Parohia Cernești

Duminică, 28 iunie 2020, Preafințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului a liturghisit și a predicat în Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Cernești, Protopopiatul Lăpuș.

Din soborul slujitor au făcut parte Pr. Florin Stan, protopopul Lăpușului, Pr. Mihai Gheduțiu, secretar protopopesc, Pr. Andrei Vasile Tuns, parohul credincioșilor, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social și Arhid.  Gherasim Nap alături de alți părinți slujitori din parohiile învecinate. Răspunsurile liturgice au fost date de membrii Grupului vocal ASCOR Baia Mare. De asemenea, părintele Andrei Vasile Tuns a fost hirotesit iconom stavrofor - cu dreptul de a purta Sfânta Cruce iar Consiliul parohial a primit Medalia Omagială „Justinian Arhiepiscopul”. La finalul slujbei părintele paroh a mulțumit ierarhului pentru prezența în mijlocul credincioșilor și săvârșirea Sfintei Liturghii, apoi a dăruit Preasfinției Sale o bederniță reprezentând pe Sfinții Martiri Brâncoveni precum și un coș cu flori.

După Sfânta Liturghie ierarhul a binecuvântat lucrările care s-au efectuat la casa parohială. Foto.

  • Hramul Mănăstirii „Sfântul Ioan Botezătorul” – Scăriș oara Nouă

Scărișoara Nouă... O localitate în extremitatea vestică a Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. De la început te cucerește diminutivul dulce din numele acestei localități, cu trimitere la satul Scărișoara din Munții Apuseni, de unde, în urmă cu o sută de ani, au pornit întemeietorii Scărișoarei celei Noi. Așadar, o comunitate seculară – precum acei stejari neclintiți în fața crivățului de pustă –, dar nu secularizată. Căci „Scărișoara”, dincolo de rezonanța profund mistică a acestui nume în spiritualitatea răsăriteană, este și cognomenul mănăstirii de aici, avându-l ca ocrotitor pe Sfântul Ioan Botezătorul.

Prin urmare, azi, 24 iunie, când este prăznuită Nașterea Sfântului Ioan, Înaintemergătorul Domnului, a fost zi de mare sărbătoare pentru comunitatea monahală și locală a Scărișoarei. Importanța momentului a fost marcată de prezența ambilor ierarhi ai eparhiei noastre: Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, și Preasfințitul Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei. În slujirea liturgică Preasfințiile Lor i-au avut alături pe P.Cv.Arhim. Dr. Ioachim Tomoiagă, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Sibiului, P.Cv.Arhim.Dr. Macarie Motogna, exarhul mănăstirilor și starețul Mănăstirii „Sfânta Ana” – Rohia, P.Cv.Arhim. Teofil Pop, starețul Mănăstirii Moisei, fost stareț al Mănăstirii Scărișoara Nouă, P.Cv.Arhim. Spiridon Belei, actualul stareț al mănăstirii, Pr. Ioan Socolan, protopopul de Satu Mare, Pr. Marcel Malanca, protopopul de Oaș, și Pr. Florian Mocan, protopopul Careiului, dintr-un larg sobor de preoți și diaconi. Între credincioși s-au aflat și domnii Radu Bud, prefectul județului Satu Mare, respectiv Cosmin Varga, primarul comunei Pișcolt. Răspunsurile au fost date de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei, condus de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu.

La începutul cuvântului său de învățătură, în fața sutelor de credincioși, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a evocat rolul providențial pe care Preasfințitul Timotei, Arhiereu-Vicar, l-a avut, pe vremea când era stareț, întru edificarea acestui superb complex monahal, o minunăție arhitectonică și o minune a lui Dumnezeu în aceste locuri. Chip al prototipului Rohia, Mănăstirea Scărișoara Nouă are excepționale accente de originalitate, care creează – ca și în cazul mănăstirii-blazon a Episcopiei – o atmosferă unică. În acest context, Preasfinția Sa a apreciat generozitatea și ospitalitatea obștii monahale și a credincioșilor. Pesemne au dobândit larghețea inimii din larghețea orizontului care îi înconjoară mirific; sau poate invers, căci omul sfințește, consacră și configurează locul. În continuare, Preasfințitul Părinte Iustin a arătat că sărbătoarea de astăzi ne propune exemplul unui astfel de om; în fapt, al celui mai mare om născut din femeie: Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul, singurul prooroc care a văzut și a trăit împlinirea profețiilor întinse de-a lungul secolelor așteptării. De aceea, Sfântul Ioan poate fi paradigmatic pentru o cultură a duhului și a luminii, a adevărului, a vieții și a purității. Un simbol al purității este și frumoasa ie românească – sărbătorită în comunitățile noastre, din țară și din diaspora, tocmai în această zi. De altfel, mulți dintre credincioșii prezenți – între care, urmând unei frumoase tradiții, un grup de tulnicari și tulnicărese din județul Alba – purtau cu mândrie hainele de sărbătoare strămoșești.

La final, Preasfințitul Timotei, și-a exprimat profundele sentimente care îl leagă de anii de-nceput ai zidirii acestei mănăstiri, sarcină primită ca pe o ascultare, și sporită odată cu dragostea sa pentru împlinirea ei. În încheiere, Preasfinția Sa a reînnoit gândurile de bine, de sănătate și de mulțumire față de Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, cu ocazia zilei sale de naștere, din ajunul sărbătorii de azi.

Nădăjduim ca prăznuirea Nașterii Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul să constituie, pentru fiecare, o nouă treaptă din scărița urcușului duhovnicesc. Amin! Foto.

  • Sărbătoare de suflet în Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului

Iisus Hristos, Dumnezeul cel adevărat, Om adevărat fiind deopotrivă, are o zi de Naștere a Sa, prăznuită – după cum se știe – în fiecare an. El a dat și fraților lui întru omenitate și spre îndumnezeire acest dar, această bucurie a sărbătoririi zilei de naștere.

Pentru Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului, o astfel de zi este cea de azi. Căci, în urmă cu 59 de ani, se năștea, în Rozavlea Maramureșului, cel care – după un plan atunci neștiut de oameni, dar din veci în iconomia lui Dumnezeu – avea să devină episcopul eparhiei noastre. Atunci, vrednicii credincioși Ștefan și Maria Hodea au sărbătorit, cu mare bucurie, nașterea unui prunc. Azi, noi sărbătorim ziua de naștere a unui Părinte: Preasfințitul Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, părintele nostru.

În general, oamenii își sărbătoresc ziua de naștere în familie. Un episcop – care rămâne, prin vocație, călugăr - , își sărbătorește ziua de naștere în Familia lui Dumnezeu, care este Biserica. De aceea, ziua sărbătorească a început, cum era și firesc, cu săvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, în Paraclisul Centrului Eparhial din Baia Mare, cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”. Alături de Preasfințitul Părinte Iustin au slujit P. Cv. Arhim. Dr. Macarie Motogna, exarhul mănăstirilor din eparhie și starețul Mănăstirii „Sfânta Ana” – Rohia, P. Cv. Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar şi eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale și Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial, în prezența Preasfințitului Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, a membrilor Permanenței Eparhiale și a domnului Gabriel Zetea, președintele Consiliului Județean Maramureș. Răspunsurile au fost date de grupul de diaconi și teologi de la Centrul Eparhial.

După Sfânta Liturghie, Preasfințitul Timotei a oficiat Slujba Te-Deum-ului și a dat citire unui frumos mesaj ocazionat de acest moment aniversar, mesaj în care a reliefat câteva aspecte ale personalității Preasfințitului Părinte Iustin, exprimând, din partea clerului și a credincioșilor din eparhie, cele mai alese gânduri de apreciere și de mulțumire.

La final, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a mulțumit tuturor celor prezenți și a dat glas „gândurilor dimineții”, ale acestei frumoase dimineți din viața Preasfinției Sale. „Atunci când se naște un copil, o lumină se aprinde pe Terra. Când el este botezat, lumina lui se așază în Cer”. Aceste cuvinte au deschis o caldă cuvântare despre valoarea persoanei umane, a familiei creștine; despre preeminența sufletului omenesc, nemuritor. Fiecare om are chemarea de a deveni un fiu al luminii, de a lumina și de a se împărtăși de lumina lui Dumnezeu pusă în aproapele său, în modul lui specific, unic, indiferent de mediile sociale în care oamenii trăiesc și de profesiile jertfitoare pe care aceștia le au. Astfel, omul ajunge luminos, curat, sfânt; ajunge un Sfânt. Pildă spre aceasta ne este însuși Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, Sărbătoarea Nașterii sale urmând, împlinitor, zilei festive de azi.

De altfel, într-un mod fericit, semnificativ, ziua de naștere a Preasfințitului Părinte Iustin este anticipată și urmată, în proximitate, de zilele de pomenire ale Sfinților săi ocrotitori: Sfântul Iustin Martirul și Filosoful (1 iunie) și Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul (a cărui Naștere se prăznuiește, după cum am amintit, la 24 iunie). Fie ca acești doi Sfinți, atât de iubiți, alături de Maica Domnului și de toate cetele cerești, să vegheze și în continuare asupra Preasfinției Sale, spre slava lui Dumnezeu și spre mântuirea oamenilor. Foto.

ÎNTRU MULȚI ANI, PREASFINȚITE STĂPÂNE!

  • Târnosire și Sfânta Liturghie Arhierească în Parohia Breb, Protopopiatul Sighet

Atestat documentar încă din 1360, satul Breb își înalță căsuțele de lemn pe valurile mării de verdeață care îl înconjoară, la poalele Munților Gutâi. Nu mai are nevoie de vreo prezentare pentru cei obișnuiți să viziteze Maramureșul. În fapt, fiecare vizită aici se constituie într-o veritabilă sărbătoare a spiritualității și a ethosului românesc.

Acest sentiment a fost cu atât mai adevărat astăzi, 21 iunie 2020, în Duminica Sfinților Români, când Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Slujba de Târnosire a bisericii noi din localitate. După cum însăși Preasfinția Sa arăta în cuvântul de început, târnosirea unei biserici este ca o reîntemeiere a comunității, ca o reafirmare a credinței nezdruncinate; o rememorare și actualizare a gestului celor care - în vremi prea vechi pentru a fi uitate vreodată – au ridicat, din puținul lor, prin mulțimea vicisitudinilor istorice, una dintre cele mai vechi biserici ortodoxe românești.

Azi, biserica nouă le cinstește memoria și le împlinește visul dăinuirii. Privită de la distanță, azi, în ziua târnosirii, biserica nouă părea răsărită din mijlocul credincioșilor care o înconjurau, în frunte cu Episcopul lor și cu largul sobor de preoți și diaconi. Astfel, la bucuria părintelui paroh Marian-Vasile Pop și a credincioșilor din Breb s-au alăturat Pr. Vasile Aurel Pop, protopop al Sighetului, Protos. Mihail Bud, starețul Mănăstirii Budești, Pr. Alexandru Stânean din Zalău, Pr. Vlad Stânean din Horoatu Crasnei (Sălaj), Pr. Ioan Năneștean din Budești, Pr. Ioan Capolna din Sârbi, Pr. Cristian Cozma din Ocna Șugatag, Pr. Nicolae Babiuc din Călinești, Pr. Florin Tămaș din Hoteni, Pr. Viorel Zoicaș din Vălenii Șomcutei, Pr. Cosmin Tohătan din Gârdani și Părinții arhidiaconi Teodosie Bud, consilier eparhial, Ionuţ Todorca, secretar eparhial, Vlad Verdeş, inspector pentru catehizarea tineretului, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare.

Lung a fost acest drum... El reproduce parcă, în mic, lungul drum al neamului românesc către demnitate și libertate națională. Hrisovul evenimentului – document zidit, cu această ocazie, în Sfânta Masă, după rânduiala episcopilor de demult – stă mărturie în acest sens. Din el aflăm că lucrările de ridicare a noii biserici au început în anul 1981, în timpul regretatului Preot paroh Mircea Antal. Ele au fost continuate de fiul dânsului, Pr. Călin Antal, trecut și el în lumea celor drepți, în anul 2010. Actualul paroh, Pr. Marian–Vasile Pop a continuat lucrările, în anul 2018 finalizându-se pictura, iar în anul 2020 lucrările de finisare exterioară. După cum însuși părintele paroh arăta în cuvântul de mulțumire, nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil fără ajutorul lui Dumnezeu, al dârjilor credincioși din Breb și al întregii Biserici Ortodoxe Române.

Slujba de Târnosire s-a împlinit, cum era firesc, în Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, rostul oricărei sfinte zidiri și nucleul oricărei comunități. Fapt demonstrat cu prisosință de mulțimea credincioșilor care, cu toate că a fost o zi ploioasă, au transformat curtea bisericii într-o grădină a portului popular moroșenesc. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, condus de Părintele Arhid. Drd. Adrian Dobreanu. Iar la vremea predicii, nu numai cerul a plâns...

În Duminica Sfinților Români, Preasfințitul Iustin a vorbit despre demnitatea românească, despre identitatea ortodoxă, întemeiate pe moștenirea lăsată de Sfinți precum Ioan Casian, Gherman din Dobrogea și Dionisie Exiguul (cel Mic, cel Smerit) – cel atât de „Mic” încât a reușit să introducă pentru totdeauna în istorie măsura Erei Creștine; de voievozi care au preferat să-și părăsească scumpa vatră străbună, decât să se lepede de credința ortodoxă. Biserica veche din Breb - cu hramul „Sfinților Arhangheli” - , micuța biserică de lemn, contemporana lungului șir de episcopi maramureșeni, stă de aproape o jumătate de mileniu (din 1531) ca o curată mărturie, dincolo de evidență, împotriva tuturor pretențiilor și argumentelor străine. Biserica nouă – cu hramul „Sfânta Treime” – iar, de acum și cu un al doilea hram, în Duminica Sfinților Români – nu este numai fiica celei vechi; căci această adevărată catedrală se înrudește, prin hram, cu cealaltă, eparhială, maica tuturor sfintelor lăcașuri din Maramureș și Sătmar.

În duhul acestei asocieri, la final, părintele paroh Marian–Vasile Pop i-a mulțumit Preasfințitului Părinte Iustin, dăruindu-i, din partea sa și a credincioșilor, o frumoasă icoană a Sfintei Treimi. Preasfinția Sa i-a acordat părintelui distincția de iconom-stavrofor, ca o încununare a tuturor eforturilor sale. De asemenea, au fost acordate distincții eparhiale familiilor preoților ctitori, membrilor Consiliului parohial, precum și Domnului Mihai Ivaszuk, primarul orașului Ocna Șugatag–de care aparține satul Breb – pentru prezentele și viitoarele colaborări.

Îi mulțumim lui Dumnezeu că a revărsat Harul Său, într-o Duminică binecuvântată, peste un ținut binecuvântat! Foto.

  • Duminică, 21 iunie 2020, Preasfințitul Părinte TIMOTEI SĂTMĂREANUL (a doua după Rusalii, a Sfinților Români), Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului a liturghisit și a predicat la Mănăstirea Lăpușul românesc (Ruoaia), Protopopiatul Lăpuș. Foto.

  • Vizite administrative și pastorale în Protopopiatul Sighet

Joi, 18 iunie 2020, Preasfințitul Părinte IUSTIN, Episcopul Maramureșului și Sătmarului a efectuat trei vizite pastorale în Protopopiatul Sighet oferind îndrumări pastoral-misionare şi administrativ-gospodărești.

Prima vizită a Preasfinției Sale a avut loc la Palatul Cultural din Sighetu Marmației, care, după finalizarea lucrărilor de reabilitare, va purta denumirea de Centrul Pastoral Religios „Sfântul Iosif Mărturisitorul”. Este cel mai important edificiu din întreaga Patri arhie Română în care nu mai există un proiect de reabilitare a unui construcții culturale de o asemenea anvergură. Au fost prezenți Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Pr. Dr. Bogdan Gavra, Pr. Virgil Jicărean, consilier eparhial al sectorului patrimoniu sacru și picură bisericească, Ing. Mircea Lețiu precum și persoanele implicate în implementarea acestui proiect. S-a analizat stadiul lucrărilor până în prezent precum și unele aspecte tehnice și de înfrumusețare a palatului, cum ar fi vitraliile, culorile folosite ș.a.

A doua vizită pastorală a avut loc la Mănăstirea „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” Săpânța - Noul Peri, stareță fiind monahia Agnia Ciuban.

Ultima vizită a Preasfințitului Părinte Episcop Iustin a fost în Parohia „Nașterea Maicii Domnului”, comunitate care este păstorită de Pr. Iustin Leon Luțai. Foto.

  • Vizite pastorale în Protopopiatele Satu Mare și Carei

Miercuri, 17 iunie 2020, Preasfințitul Părinte IUSTIN, Episcopul Maramureșului și Sătmarului a efectuat o serie de vizite pastorale în Protopopiatele Satu Mare și Carei în opt comunități parohiale oferind îndrumări pastoral-misionare şi administrativ-gospodărești, necesare pentru o bună organizare în cadrul parohiilor.

1. Parohia „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, Protopopiatul Satu Mare (Pr. protopop Ioan Socolan, Pr. Gorgan Gabriel Gheorghe și Pr. Vălean Iulius Tiberiu );
2. Parohia „Nașterea Domnului”, Protopopiatul Satu Mare (Pr. Pater Vasile Filomel și Pr. Vasile Bene);
3. Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, Protopopiatul Satu Mare (Pr. Sabou Sandu Dinu și Pr. Florin Orășteanu);
4. Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” Hrip, Protopopiatul Satu Mare (Pr. Lucian Tompos);
5. Parohia „Sfântul Vasile cel Mare”, Someșeni, Protopopiatul Satu Mare (Pr. Alin Andreescu);
6. Parohia „Sfântul Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan” Petin, Protopopiatul Satu Mare (Pr. Claudiu Boldan);
7. Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, Homorodul de Sus, Protopopiatul Carei (Pr. Mititel Gheorghe);
8. Schitul „Sfântul Apostol Andrei” Chilia, comuna Homoroade, Protopopiatul Carei (egumenă monahia Doroteia Sarca).
9. Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, Lunca Apei (Potău), Protopopiatul Satu Mare (stareță monahia Teoctista Fugulin).

Preasfinția Sa a fost însoțit de Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic. Foto.

  • Sfânta Liturghie Arhierească la Mănăstirea Ţeghea la Duminica Tuturor Sfinţilor

Duminică, 14 iunie 2020, Duminica Tuturor Sfinţilor, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească la Mănăstirea de Maici Ţeghea din Protopopiatul Carei, judeţul Satu Mare, în fruntea unui sobor de preoţi şi diaconi.

Sfânta Liturghie Arhierească

Soborul fost alcătuit din Pr. Florian Mocan, protopopul Careiului, Arhim. Gherontie Nergheş, stareţul Mănăstirii Măriuş, Protopopiatul Satu Mare, Protos. Cleopa Sarca, stareţul Mănăstirii Portăriţa, Protopopiatul Oaş, Protos. Visarion Beuka, de la Mănăstirea Scărişoara Nouă, Protopopiatul Carei, Protos. Sebastian Drăguţan, duhovnicul mănăstirii, Pr. Ioan Recăşean, paroh în Craidorolţ, arhidiaconii Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Ionuţ Todorca, secretar eparhial, Arhid. Vlad Verdeş, inspector pentru catehizarea tineretului, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu.

În rândul credincioşilor s-au aflat Daniel Balogh, primarul comunei Craidorolţ, pe teritoriul căreia se află Mănăstirea Ţeghea, şi Mircea Leţiu, fost membru în Adunarea Naţională Bisericească, prin grija căruia, de 10 ani de zile, ajunge în Eparhia Maramureşului şi Sătmarului Sfânta Lumină pogorâtă din cer în Sfânta şi Marea Sâmbătă.

Sfânta Liturghie a fost oficiată în Altarul de Vară al Mănăstirii, iar credincioşii au păstrat distanţarea socială în marea curte a Mănăstirii Ţeghea, aşa cum a recomandat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin la începutul Sfintei Liturghii, astfel încât să fie înlăturat riscul infectării cu virusul SARS COV 2.

Cuvântul de învăţătură

La momentul pricesnei, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a rostit un vast cuvânt de învăţătură despre Sfinţi:

„Cine sunt toţi Sfinţii? Toţi cei care au fost preaslăviţi de Dumnezeu de la începutul istoriei creştinismului, de la începutul întemeierii Bisericii lui Hristos, la Cincizecime, a Bisericii văzute la Pogorârea Sfântului Duh, şi până la noi şi până la sfârşitul veacurilor, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Cei ce au fost, cei ce sunt şi cei ce vor fi bineplăcuţi lui Dumnezeu şi aleşi, şi slăviţi, şi plini de credinţă şi de har mărturisitori ai lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu, Mântuitorul lumii. Iată, deci, că Sfinţii pe care-i cinstim astăzi, pe toţi împreună, sunt din toate timpurile, din toate părţile Pământului, bogaţi şi săraci, tineri sau bătrâni, martiri sau Sfinţi care au trăit viaţa în conformitate cu Evanghelia şi nu şi-au încheiat viaţa prin martiriu, drepţi şi iubitori de Dumnezeu sau unii chiar foşti păcătoşi, care s-au căit de păcatele lor şi au devenit Sfinţi printr-o viaţă curată şi mărturisirea lui Hristos neclintită. Pe aceştia toţi îi prăznuim noi astăzi, pentru că Duhul Sfânt pe Care Mântuitorul L-a făgăduit Sfinţilor Apostoli că Îl va trimite Lor şi lumii ca mângâietor, venind peste Sfinţii Apostoli, I-a umplut de putere şi de har, de curaj, de bărbăţie şi de înţelepciune, încât nimeni nu le-a putut sta împotrivă şi au mărturisit în faţa elitelor religioase ale poporului evreu, care erau cărturarii şi fariseii, şi în faţa parlamentului lor, care era sinedriu, soborul tuturor acestor lideri, în general religios, dar ei făceau şi politica poporului ales, au mărturisit Sfinţii Apostoli cu tărie şi nu au tăgăduit, atunci când le-au poruncit să nu mai vorbească despre Hristos şi să tacă. Ei au spus cu îndrăzneală, după ce S-a pogorât Duhul Sfânt şi s-au umplut de putere, de inspiraţie şi de înţelepciune, au zis „Judecaţi voi! Să ascultăm mai mult de voi sau de Dumnezeu? Noi nu putem să nu spunem ceea ce am văzut. Noi am fost martori la viaţa Mântuitorului, Care a trăit fără pată. Viaţă unică, pe care nimeni dintre oamenii de pe pământ n-a mai trăit-o.”

Apoi, Preasfiţitul Părinte Episcop Iustin a adus alte lămuriri despre Sfinţii din toate timpurile:

„Sfinţii nu sunt doar cei din trecut. Nu sunt doar, cum a avem impresia simplistă, că sunt doar cei făcători de minuni. Sau că sunt doar cei ce s-au retras în pustiu şi trăiesc o viaţă frumoasă. Nu sunt doar aceia. Şi nu sunt doar oamenii lipsiţi de păcat. Au toate la un loc. Pot să fie şi făcători de minuni. Pot să fie şi retraşi din lume, din lumea păcatelor în lumea lui Dumnezeu, într-o mănăstire sau într-o sihăstrie. Pot să fie lipsiţi de păcate sau cu păcate foarte puţine şi foarte mici, cu o viaţă creştină îngrijită şi cu principii morale şi nu îşi permit să degradeze fiinţa umană, să decadă, să întineze haina botezului. Pot să fie, dar nu sunt numai aceştia. Ce zice Mântuitorul despre Sfinţi? Care sunt pentru El Sfinţii? Cei mai bineplăcuţi. Ce zice Evanghelia? Pentru cel ce va mărturisi pentru Mine înaintea lui Dumnezeu, înaintea oamenilor, voi mărturisi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în Ceruri. Se face avocatul tuturor mărturisitorilor, tuturor Sfinţilor. Vă daţi seama? Hristos – avocat,ul şi susţinătorul nostru!”

În continuare, Întâistătătorul Eparhiei, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, a vorbit despre calităţile pe care le au sfinţii:

„Prima calitate a Sfântului şi prima condiţie: să fii proclamat, declarat şi recunoscut de Biserică şi trecut în calendar sau cel puţin primit de Dumnezeu, chiar dacă nu toţi Sfinţii sunt trecuţi în calendar, că sunt ca stelele Cerului de mulţi şi nu pot fi trecuţi toţi în calendar, restul sunt în cerul lui Dumnezeu, dar sunt pomeniţi în această duminică toţi. Şi cei necunoscuţi. De la începutul veacurilor până astăzi. Mărturisirea lui Hristos este pecetea şi apoi urmează dreapta vieţuire şi dreapta făptuire. Să devenim mărturisitori cu adevărat ai lui Hristos. Viaţa noastră trebuie să fie conformă cu mărturisirea. Deci, nu putem numai să mărturisim cu buzele şi alta să facem în restul vieţii noastre. Şi să avem şi o dreaptă vieţuire. Care este dreapta vieţuire? Să cinstim Biserica şi slujitorii bisericeşti. Sunt cele nouă porunci bisericeşti. Să ţinem posturile, să ţinem sărbătorile şi să avem o dreaptă vieţuire, cum au fost Sfinţii Părinţi şi părinţii noştri. Şi apoi dreaptă făptuire. Fapte bune. Credinţa fără fapte este credinţă moartă”, a mai spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.

„În partea a doua a Evangheliei aflăm că Sfinţii trebuie să-şi poarte Crucea. Cel ce nu-şi va lua Crucea şi nu-Mi va urma Mie, acela nu este vrednic de Mine, a spus Mânntuitorul. Purtarea Crucii putem să o înţelegem în fel şi chip”, a precizat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, care, vorbind despre Mănăstirea Ţeghea, a caracteriozat-o drept „O oază de sfinţenie, de lumină şi har, de pace. Aceasta este Mănăstirea Ţeghea.”

Distincţii

După încheierea Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a acordat stavroforei Emanuela Mateiu, stareţa Mănăstirii Ţeghea, Ordinul „Justinian Arhiepiscopul”, cu îndemnul de a turna un clopot de 1.000 kg şi să construiască o clopotniţă, iar sfântul locaş mănăstiresc a fost distins cu Medalia „Justinian Arhiepiscopul”, în memoria Arhipăstorului care a pus piatra de temelie a bisericii în anul 1995. De asemenea, primarul Daniel Balogh al comunei Craidorolţ a fost distins cu Ordinul „Justinian Arhiepiscopul”, scos cu ocazia Anului Omagial al primarilor gospodari în Patriarhia Română. Maica stareţă Emanuela Mateiu a oferit Preasfinţitului Părinte Episcop Iustin o icoană a Maicii Domnului cu praznicele împărăteşti ale Maicii Domnului. Foto.

  •   14 iunie 2020 - Sfânta Liturghie în Parohia Vișeu - Valea Râului. Foto.

  • Hramul Mănăstirii Breaza, Protopopiatul Lăpuş

Luni, 8 iunie 2020, praznicul Sfânta Treime, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarlui, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească în Altarul de Vară al Mănăstirii Breaza, Protopopiatul Lăpuş, cu ocazia hramului, în fruntea unui sobor de preoţi şi arhidiaconi.

Sfânta Liturghie Arhierească

Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Dr. Macarie Motogna, exarhul mănăstirilor şi schiturilor din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului şi stareţul Mănăstirii Rohia, Pr. Dr. Florin Stan, protopopul Lăpuşului, Arhim. Gavriil Burzo, duhovnic şi al doilea întemeietor al mănăstirii, primul fiind Pr. Dr. Florea Mureşanu, profesor universitar de teologie şi fost protopop al Clujului, Pr. Mihai Cornel Gheduţiu, secretar protopopesc al Lăpuşului, Pr. Ioan Ciceu, proin-protopop al Lăpuşului, Pr. Emil Bozga, slujitor al mănăstirii, Protos. Ioil Nicoară, stareţul Mănăstirii Dealu Mare, Protos. Gavriil Miholca, de la Mănăstirea Rohiiţa, Pr. Eugen Burzo, paroh în Suciu de Sus, localitate în care este situată Mănăstirea Breaza, Pr. Marcel Vasoc, paroh în Suciu de Jos, Pr. Ioan Ropan, paroh în Groşii Ţibleşului, Pr. Ionuţ Puicar, slujitor în Suciu de Sus, alţi preoţi invitaţi şi arhidiaconi.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Bizantin „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, iar la priceasnă a cântat un grup de tinere din Suciu de Sus: Cecilia Bozga, Mădălina Bud, Mădălina Filip şi Mariana Cuşner.

În întâmpinarea Preasfinţitului Părinte Episcop Iustin a venit primarul comunei Suciu de Sus, Viorel Paşca, pe teritoriul căreia se află Mănăstirea Breaza.

Credincioşii s-au aşezat distanţat unii de alţii, după îndemnurile pe care le-au făcut Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin şi monahiile prin afişe postate în curtea mănăstirii. Au rămas mai grupaţi doar membrii aceleiaşi familii, care locuiesc sub acelaşi acoperiş, şi astfel de familii au fost multe la acest hram în curtea mănăstirii.

Cuvântul de învăţătură

Un interesant şi cuprinzător cuvânt de învăţătură a rostit credincioşilor, răspândiţi în marea incintă a Mănăstirii Breaza, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, în care s-a referit la „cinstirea lui Dumnezeu în Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt”.

„Şi pentru că Biserica lui Hristos este întemeiată de Fiul lui Dumnezeu pe dogma şi învăţătura Preasfintei Treimi, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, această rânduială sfântă ne-a fost descoperită de Dumnezeu în diferite feluri. Şi anume, Dumnezeu în Treime se arată în mod nedesluşit şi înfăţişează pluralitatea că nu este singur în Cerul cel Preasfânt.”

Apoi, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vorbit despre întemeierea omului de către Dumnezeu Tatăl, Care, suflând în faţa lui, s-a făcut omul fiinţă vie şi cuvântătoare, pentru că a primit viaţă din viaţa lui Dumnezeu. Dumnezeu Însuşi, persoană a Sfintei Treimi, este viaţa şi Dumnezeu ţine în existenţă toată viaţa. Ce putem noi prinde cu privirea este infim faţă de imensitatea Universului, dar deosebit de important din punct de vedere existenţial.

„Mântuitorul este Unul din Sfânta Treime, Născut din Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, a precizat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Dacă Dumnezeu Tatăl este Creatorul Cerului şi al Pământului, aşa cum mărturisim noi în Simbolul de Credinţă, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este Mântuitorul lumii, salvatorul umanităţii. El este viaţa vieţii noastre. El ne-a dat Trupul şi Sângele Său ca să-L mâncăm şi să avem întru noi viaţă veşnică. Dumnezeu în Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, s-a descoperit mai desluşit în Noul Testament şi Fiul lui Dumnezeu a vorbit foarte, foarte direct cu Sfinţii Săi Apostoli despre ceea ce s-a întâmplat la Pogorârea Sfântului Duh, despre Duhul Care este Domnul de viaţă dătătorul şi Mângâietorul. Aşa L-a numit Mântuitorul pe Duhul cel Preasfânt: Mângâietorul. El este Cel ce i-a inspirat pe prooroci şi i-a întărit, i-a transformat pe Apostoli din pescari în cărturari, din fricoşi în curajoşi, din neştiutori de carte i-a transformat în scriitori de cărţi ale Noului Testament. I-a transformat în mari organizatori ai Bisericii lui Hristos şi mărturisitori ai adevărului despre Iisus Hristos Mântuitorul lumii şi salvatorul umanităţii. Deci, i-a schimbat total Duhul lui Dumnezeu pe Sfinţii Apostoli. I-a îmbrăcat în putere. Şi acelaşi Duh al lui Dumnezeu, Care i-a inspirat pe Apostoli, este transmis şi nouă în Biserică tot în numele Preasfintei Treimi atunci când ne botezăm, pentru că Apostolii au primit poruncă de la Mântuitorul să meargă să vestească Evanghelia în toată lumea, să boteze în numele Sfintei Treimi, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Şi noi, când am intrat în Biserica lui Hristos, am intrat prin Taina Sfântului Botez, poarta prin care intrăm în creştinism şi devenim părtaşi Harului Duhului Sfânt şi a toată lucrarea Bisericii, care se transmite prin Sfintele Taine. Duhul Sfânt ne transformă, Duhul Sfânt ne dă putere, Duhul Sfânt ne dă creştere, Duhul Sfânt ne dă lumină, Duhul Sfânt este cel ce face din oameni pământeşti oameni duhovniceşti sau cereşti. Duhul Sfânt lucrează ca în viaţa creştinului să se producă performanţă. El ne ajută să performăm, să creştem. Să devenim ceea ce Dumnezeu vrea, aşa cum ne-a creat, după chipul şi asemănarea Lui. Este un efort mare şi singuri nu am putea fără lucrarea Duhului Sfânt în viaţa noastră. Noi primim pecetea la botez. Arvuna. Suntem chemaţi să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu, dar dacă nu ne îmbrăcăm cu armele dreptăţii şi dacă nu ne însuşim veşmintele potrivite, nu vom putea intra în Împărăţie la cina Împăratului. Presupune efort, lucrare deosebită. Presupune păzirea credinţei, mărturisirea ei, însuşirea, mărturisirea şi păzirea ei. Să avem dreaptă mărturisire, dreaptă vieţuire şi dreaptă făptuire. Toate să fie după porunca lui Dumnezeu. Să ne rugăm lui Dumnezeu în Treime ca să ne dea lumină. Să dea lumină conducătorilor să ţină la popor. Să ne rugăm lui Dumnezeu în Treime ca să ţină la popor. Să dea viaţă curată şi mărturisitoare păstorilor, episcopilor, preoţilor, călugărilor ca să păstrăm România binecuvântată şi sfântă sub ocrotirea lui Dumnezeu”, a sfătuit Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin pe credincioşii prezenţi la hramul Mănăstirii Sfânta Treime

Ordinul „Justinian Arhiepiscopul” pentru primarul comunei

Primarul Viorel Paşca al comunei Suciu de Sus este unul din cei mai harnici din judeţul Maramureş. Este un bun credincios şi poartă respect faţă de tot ceea este sfânt şi ţine de Biserică. Împreună cu credincioşii ortodocşi din Consiliul Local a hotărât ca drumul ce pleacă din apropiere de centrul reşedinţei de comună şi duce până la Mănăstirea Breaza, cale de 7 km, să fie asfaltat din fondurile proprii ale primăriei, nu din fonduri europene. Pentru acest fapt şi pentru că l-a apreciat şi respectat mult pe Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Justinian, pentru că a ajutat de multe ori mănăstirea în situaţii dificile, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin i-a dăruit Ordinul „Justinian Arhiepiscopul”, scos în Anul Omagial al satului românesc şi al primarilor gospodari, cum a fost numit 2019.

Parastas după Părintele Prof. Univ. Dr. Florea Mureşanu

Întemeietorul Mănăstirii Breaza este Pr. Prof. Univ. Dr. Florea Mureşanu, fost protopop al Clujului, dar înlăturat de comunişti din Cluj şi trimis ca preot într-un capăt de ţară, la marginea eparhiei, în Suciu de Sus, o localitate mare, în jur de 1000 de familii, nu departe de poalele Ţibleşului. Dar nici aici nu este lăsat în linişte şi este arestat şi trimis la canal, ca deţinut politic, cu scopul de a-l extermina. Aici, la canal, face promisiune lui Dumnezeu, că, dacă scapă cu viaţă, va ridica o mănăstire. Lucru care se şi întâmplă: în anul 1954 începe construcţia mănăstirii de lemn de sub Culmea Brezei, la confluenţa judeţelor Maramureş, Bistriţa-Năsăud şi Cluj. Mănăstirea, organizată ca schit de maici, care cuprindea o bisericuţă de lemn şi două chilii, a fost terminată în 1958. Lume multă venea la mănăstire, unde Părintele păstor al sucenilor le vorbea cu mult patos şi persuasivitate despre Evanghelia Mântuitorului, despre Sfânta Treime. Pentru gestul său de a construi o mănăstire în cea mai cumplită perioadă de distrugere a bisericilor şi mănăstirilor (să ne aducem aminte că peste un an, în toamna lui 1959, au fost închise mănăstirile şi călugării alungaţi prin decretul de tristă amintire), preotul Florea Mureşanu a fost arestat, în 1958, pentru a doua oară, şi condamnat la 25 ani de muncă silnică. Nu a mai rezistat chinurilor la care a fost supus şi a murit în închisoarea din Aiud în 1961. Se zice că după schingiuirile care l-au lăsat aproape fără viaţă, i-a fost spintecat abdomenul cu un cuţit, după care şi-a dat duhul în mâna lui Dumnezeu. Mănăstirea a fost transformată în staul de oi, apoi incendiată, împreună cu cărţile preotului erudit Florea Mureşanu. A fost cu adevărat un Sfânt Martir Mărturisitor, a cărui viaţă încă nu a fost cercetată deajuns.

Arhimandritul Gavriil Burzo, paroh în Suciu de Sus, care a făcut închisoare ca deţinut politic, din anul II de liceu, pentru că a întocmit un memoriu semnat de peste 400 de credincioşi din sat pentru eliberarea preotului Florea Mureşanu din a doua sa detenţie, după care au plâns la propriu la arestarea lui, s-a îngrijit, în 1990, de sfinţirea locului şi punerea pietrei de temelie pentru reclădirea bisericii Mănăstirii Breaza, iar în 1991 au început lucrările la noua biserică, construcţie de care s-a ocupat îndeaproape Părintele Arhimandrit Gavriil. Noua biserică a fost târnosită în 19 iunie 1990 de Înaltpreasfinţitul Justinian Arhiepiscopul şi Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, pe atunci Arhiereu-Vicar.

În memoria Părintelui Florea Mureşanu, după Sfânta Liturghie, un grup de preoţi a oficiat, ca de fiecare dată în ziua hramului, un parastas.

Maica stareţă stavrofora Antonia Ţineghe, stareţa sfântului locaş de închinare, a oferit Preasfinţitului Părinte Episcop Iustin un coş cu flori şi o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, cu migală şi pricepere lucrată în mozaic, în mănăstire, după o tehnică veche şi rar folosită în zilele noastre. Foto.

  • 8 iunie 2020 - Hramul Parohiei „Sfânta Treime” Șieu. Foto.

  • Hramul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare. A fost dezvelită, în „Zilele culturale ale Băii Mari”, statuia în mărime naturală a Înalpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian

Duminică, 7 iunie 2020, praznicul Pogorârea Sfântului Duh, Cincizecimea sau Rusaliile, cum mai este cunoscută, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, împreună cu Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, au oficiat Sfânta Liturghie Arhierească la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, cu ocazia hramului, care se ţine, prin tradiţie, în duminica de Rusalii, în fruntea unui sobor de preoţi şi diaconi alcătuit din slujitorii Catedralei. Sfânta Liturghie a fost oficiată pe esplanada largă a sfântului locaş de închinare, în faţa unei mulţimi de credincioşi care au umplut generoasa curte a sfântului locaş, păstrând regulile sanitare de distanţare.

Primirea ierarhilor a fost făcută de tinerii din A.S.C.O.R. Baia Mare şi cei din A.T.O.C.E.M., asociaţia de tineri ai Catedralei, preşedinte Arhid. Ionuţ Pleş.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date Corul „Doxologia” al Catedralei, dirijat de Prof. Dr. Cosmin Lauran.

Între credincioşii care s-au rugat la Sfânta Liturghie a acestui praznic împărătesc s-au aflat Gabriel Zetea, preşedintele Consiliului Judeţean, şi Cătălin Cherecheş, primarul municipiului Baia Mare, care este membru în Adunarea Eparhială şi în Adunarea Naţională Bisericească.

La sfârşitul Sfintei Liturghii au fost binecuvântate spicele de grâu pe care le duc credincioşii la casele lor şi au fost înălţate rugăciuni pentru ocrotirea ţarinilor de tot felul de dăunători, de grindină şi de ploi peste măsură, ca să aducă rod bogat în acest an.

Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” derulează de mai mulţi ani, împreună cu Primaria municipiului Baia Mare, proiectul „Zilele Culturale ale Băii Mari”, care, anul acesta, din cauza pandemiei, au o amploare mai mică.

Cuvântul de învăţătură

Un cuprinzător cuvânt de învăţătură a rostit Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin despre praznicul Cincizecimei, când Sfântul Duh s-a pogorât peste Sfinţii Apostoli şi a luat chip văzut Biserica lui Hristos, care este stâlp şi temelie a adevărului, pe care forţele iadului nu o vor putea distruge.

„Biserica lui Hristos este stâlp şi temelia adevărului, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Ea este deţinătoarea întregului tezaur şi patrimoniu sacru, prin succesiune de la Hristos şi Sfinţii Apostoli până astăzi, de peste 2000 de ani. Ea a fost încredinţată spre chivernisire Sfinţilor Apostoli, care, într-o altă dimensiune a lucrării lor, şi de data aceasta administrativă, pe lângă predică şi propovăduire, au primit capacitatea de organizare a Bisericii, latura administrativă, pentru că ei, pe unde au mers, au întemeiat comunităţi, au hirotonit diaconi, preoţi, episcopi, în cetăţi, pentru toate comunităţile, şi au orânduit Biserica lui Hristos pe pământ. Biserica este pământească, dar nu se confundă cu o instituţie omenească. Biserica este pământească, este pe pământ biserica de zid, unde ne manifestăm ca instituţie, dar este Biserica vie. Trupul lui Hristos suntem toţi, fiecare mădular în parte. Unii sunt apostoli, unii prooroci, alţii Apostoli, alţii episcopi, alţii preoţi, alţii diaconi, alţii drept credincioşi, dar toţi suntem Biserica lui Hristos. Ne slujim unii pe alţii şi toţi slujim Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Suntem Împărăţia lui Dumnezeu şi ajutăm răspândirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Cei ce nu înţeleg şi nu L-au iubit pe Hristos nu înţeleg nici astăzi Biserica Lui. Au încercat mulţi s-o desfiinţeze, s-o denigreze, s-o învingă, s-o distrugă, dar nu au putut, pentru că nu este o instituţie ca oricare alta. Este o instituţie care se manifestă pe pământ, dar are conducere în Cer: Sfânta Treime. Hristos Mântuitorul este capul Bisericii, iar slujitorii sunt chivernisitori, cei care împart darurile pe care Hristos le-a trimis în Biserică, pe care le-a păstrat prin succesiune de două mii de ani, neîmpuţinând adevărul Evangheliei, adevărul credinţei, fiind fideli faţă de tot ce a făcut şi i-a învăţat Mântuitorul, au transmis mai departe, prin viu grai şi în scris, adevărul revelat, care este cuprins în Sfânta Scriptură. Şi aceia care se luptă cu Biserica nu înţeleg... Nu se confundă Biserica lui Hristos, cea fără prihană, nu se confundă cu slujitorii. Şi apostolii au greşit şi s-au lepădat. Şi au fost slabi şi au fost fricoşi şi ei. Şi Hristos i-a întărit şi i-a iertat. Şi i-a iubit. Aşa cum şi credincioşii sunt slabi şi şovăielnici, şi îndoielnici, şi fricoşi, şi preotul trebuie să fie mai puternic decât ei, deşi şi el este om. Trebuie să-i întărească, să-i ajute să reziste, să stea în picioare. Ar trebui să stăm în picioare toţi în această dramă pe care am trăit-o în timpul pandemiei. Să nu fugim de la datorie. Să ne împlinim comandamentele pentru care am fost chemaţi şi trimişi de Dumnezeu în lume. Să rezistăm la acest asalt întunecat al diavolului, pentru că, până la urmă, orice încercare îngăduită de Dumnezeu este o ispitire, o cernere, o ispită de la vrăjmaşul. Această încercare a noastră şi această izolare a fost o mare durere, o mare rană, o mare tristeţe, dar Dumnezeu ne ajută, că puterea este la El. Este în Biserică. În Sfânta şi Dumnezeiasca Biserică. Biserica noastră Ortodoxă este una apostolică, pentru că Întâiul chemat Apostol al lui Hristos, Sfântul Apostol Andrei, ne-a adus Evanghelia şi nouă. A vorbit în limba protopărinţilor noştri, în lima în care vorbeau ei, pentru că Duhul Sfânt le-a dat putere să vorbească în alte limbi... Să ne rugăm Bunului Dumnezeu ca să se arate în noi, în viaţa noastră, a fiecărui creştin, a fiecărei familii, a fiecărei comunităţi, a poporului român, să se arate roadele Duhului Sfânt, să dovedim că suntem creştini. Putem să facem o analiză a propriei persoane, a propriei familii, a propriei comunităţi, a societăţii în care trăim, cât de mult lucrează Duhul lui Dumnezeu în viaţa noastră şi a poporului român. Şi dacă este ceva de îndreptat, să îndreptăm. Numai aşa ne putem salva: prin credinţă în Dumnezeu, prin iubirea Maicii Domnului, prin urmarea şi mărturisirea lui Iisus Hristos cu toată tăria noastră, indiferent că suntem astăzi liberi sau că mâine vom fi constrânşi să ne lepădăm. Vor veni şi acele vremuri. Să avem tăria să mărturisim ca şi Apostolii pe Hristos în toată vremea şi înaintea tuturor, aşa cum au făcut-o ei, chiar şi a mai marilor lumii de astăzi, care încearcă să-L alunge pe Dumnezeu din lume.”

Binecuvântarea statuii Înaltpreasfinţitului Părinte Justinian Arhiepiscopul

La intrarea în curtea Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare a fost ridicată, cu sprijinul primarului Cătălin Cherecheş al Băii Mari şi a Consiliului Local, o statuie din bronz, în mărime naturală, a Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian, dezvelită azi, cu ocazia hramului sfântului locaş episcopal de închinare şi a Zilelor Culturale ale Băii Mari. Statuia este opera maestrului Ioan Marchiş, sculptor maramureşean, autor al mai multor opere de for public din Baia Mare, judeţ şi din ţară. Aşa ca la Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia, unde îşi are mormântul la poarta mănăstirii, şi aici statuia îi este aşezată la intrarea principală în curtea Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, în poziţia de binecuvântare a tuturor credincioşilor care intră în curtea sfântului aşezământ de închinare.

Dezvelirea statuii a fost făcută de Preasfiţitul Părinte Episcop Iustin, Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, preşedintele Gabriel Zetea al Consiliului Judeţean, primarul Cătălin Cherecheş al Băii Mari şi sculptorul Ioan Marchiş, spre bucuria tuturor credincioşilor prezenţi. După dezvelire, Fanfara Municipiului Baia Mare, dirijată de Florian Mătăsaru, solistă soprana Cristina Ion, a cântat Imnul Naţional, după care a fost oficiată slujba de binecuvântare.

„ În Duh trăim cei vii împreună cu cei plecaţi şi nu suntem despărţiţi chiar dacă fizic suntem despărţiţi, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Sufletele lor sunt împreună cu noi. Simţim prezenţa Înaltpreasfinţitului Justinian mereu împreună cu noi. A iubit atât de mult Catedrala aceasta, a iubit atât de mult poporul lui Dumnezeu, în special poporul din Maramureş şi Sătmar, dar tot poporul român drept credincios şi preoţimea lui Hristos a iubit-o şi preţuit-o deosebit de mult. Dumnezeu a inspirat pe domnul primar Cătălin Cherecheş, care l-a preţuit pe Înaltpreasfinţitul Justinian şi l-a venerat, ca şi noi, de altfel, l-a inspirat Dumnezeu şi ne-a propus să-i facem Înaltpreasfinţitului o statuie. Merită Înaltpreasfinţitul Justinian să aibă o statuie şi statuia a fost executată deja de artistul şi omul de cultură Ioan Marchiş. Este o lucrare unicat. Cred că Înaltpreasfinţitul Justinian a meritat să aibă această statuie în mărime naturală, pentru că viaţa dânsului a fost trăită între Dumnezeu şi neamul Său, între Hristos şi Biserica Sa. Ne onorează că i-am făcut această statuie şi am aşezat-o în incinta Catedralei. Este cu mâna în semn de binecuvântare şi o să vă binecuvinteze de fiecare dată când veniţi la Catedrală, pentru că a iubit mult Catedrala. Îi mulţumim Bunului Dumnezeu pentru acest dar pe care l-a primit, care va împodobi parcul Catedralei.”

„Am o mare bucurie că Preasfinţia Sa Iustin mi-a îngăduit să dăruim comunităţii noastre acest simbol, a spus primarul Cătălin Cherecheş. Şi, mai mult, vreau să-i mulţumesc artistului nostru, domnului Ioan Marchiş, pentru inspiraţia pe care a avut-o pentru a aşeza chipul Părintelui şi Voievodului nostru spiritual, Arhiepiscopul Justinian, aici, în faţa Catedralei, de unde ne va călăuzi, ne va face să privim cu bunătate înainte, ne va face să ne iubim mai mult, ne va face să ne rugăm mai mult, ne va face să fim mai buni unii cu alţii, ne va face să fim mai iertători şi, cu siguranţă, să fim mai curajoşi. Eu şi Preasfinţia Sa Iustin am mers mai departe, pentru că l-am avut şi îl avem în suflet, şi în minte, şi în spirit pe Părintele şi Voievodul nostru.”

Ioan Marchiş, sculptorul lucrării, a vorbit, în câteva cuvinte, despre cum s-au desfăşurat lucrările de realizare a statuii, după care Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin i-a oferit Ordinul „Justinian Arhiepiscopul” şi Gramata care îl însoţeşte pentru efortul depus în realizarea statuii Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian.

De asemenea, Fanfara Municipiului Baia Mare, împreună cu dirijorul Florian Mătăsaru a fost distinsă cu Medalia „Justinian Arhiepiscopul”. Foto.

  • 7 iunie 2020 . Vecernia plecării genunchilor

După amiază, de la ora 17,00, la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime”, pe esplanadă, Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar a oficiat, din încredinţarea Preasfinţitului Părinte Episcop Iustin, care a asistat, Vecernia plecării genunchilor.

Slujba Vecerniei s-a încheiat cu o procesiune în jurul Catedralei „Sfânta Treime”, renunţându-se, pentru prima dată, din cauza pandemiei de coronavirus, la procesiunea tradiţională din municipiul Baia Mare, de la Piaţa Revoluţiei până la espalana Catedralei.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, a vorbit credincioşilor despre închinarea în duh şi adevăr şi despre semnificaţia Vecerniei plecării genunchilor, când ne rugăm pentru iertarea greşelilor tuturor moşilor şi strămoşilor noştri adormiţi întru Domnul.

„Această practică duhovnicească şi tradiţia Bisericii vine să ne arate nouă şi tuturor celor din veac adormiţi dragostea noastră pentru ei, a spus Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul. Faptul că nu-i uităm în rugăciune, faptul că ne aducem aminte de ei, faptul că îi pomenim în sfintele rugăciuni, faptul că ei au fost înaintea noastră şi au adus Biserica, mulţi dintre ei, până în zilele noastre, de aceea se împlineşte şi în această lucrare a Bisericii cuvântul pe care Sfântul Apostol Pavel îl adresează evreilor: Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu. Priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa. Aceştia sunt moşii şi strămoşii noştri, înaintaşii noştri, Sfinţii Părinţi care s-au nevoit pentru noi, pentru eroii noştri care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori, aşa cum îi pomenim la toate sfintele rugăciuni, pentru demnitatea, unitatea poporului român şi slava Sfintei noastre Biserici. De aceea sărbătoarea de astăzi şi Vecernia din această seară este cea mai importantă Vecernie din timpul liturgic al unui întreg an bisericesc, pentru că ne rugăm nu numai pentru noi, ca să ne dea Dumnezeu sănătate, bucurie în Duhul Sfânt, ci mai ales ne plecăm inimile şi ne aducem aminte de moşii şi strămoşii noştri, şi-i cerem lui Dumnezeu să aşeze sufletele lor cu drepţii care s-au mutat din veac.” Foto.

  • Slujba Înmormântării monahiei Agaftia Briciu. Foto.

  • Sfânta Liturghie - Sfântul Iustin Martirul și Filosoful. Foto.

Mesajul Preasfințitului Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului adresat Preasfințitului Părinte Episcop Iustin la sărbătoarea Sfântului Iustin Martirul și Filosoful

Preasfinția Voastră,
Preasfințite Părinte Iustin,
Preacuvioși și preacucernici părinți din Permanența Eparhială,

„Iustin filosoful, bărbat sfânt și prieten a lui Dumnezeu, a crezut în Hristos venind dintre samariteni. Fiindcă acest Iustin era samaritean de neam și după ce a crezut în Hristos și a exersat mult în asceză, arătând o viață de virtute, a dat la sfârșit mărturie pentru Hristos învrednicindu-se de o cunună desăvârșită în orașul romanilor pe timpul guvernatorului Rusticus și a Împăratului Adrian”.

Astfel îl descria în secolul al IV-lea Epifanie de Salamina pe ilustrul apologet Iustin, care s-a născut în anul 100 și a primit cunună mucenicească în anul 165 la Roma.

Numele de la Botez și de la călugărie sunt daruri de la Dumnezeu, pentru că Sfinții sunt în primul rând rugători pentru noi, iar în al doilea rând sunt învățători. Ei ne învață prin cuvânt și prin viața lor care este voia lui Dumnezeu pe care noi trebuie să o împlinim. În acest sens, și noi cu multă bucurie duhovnicească ne-am arătat recunoștința față de Dumnezeu, Care este minunat întru Sfinții săi, săvârșind Sfânta Liturghie în comuniune euharistică, mulțumind lui Dumnezeu pentru darurile revărsate asupra Preasfinției Voastre. Recunoștința și păzirea poruncilor lui Dumnezeu sunt două atitudini care includ întotdeauna mulțumirea deplină față de El, Părintele luminilor.

Poți să îi spui cuiva că îi mulțumești pentru ceva și apoi să dispari din relația cu el. Adesea se întâmplă între noi oamenii acest lucru, dar când lui Dumnezeu îi arăți prețuire și recunoștință veșnică, Îi și mulțumești, în același timp, neîntrerupt.

Așadar, întreaga noastră viață trebuie să fie o liturghie permanentă. La această permanentizare euharistică și slujire sacerdotală ați fost chemat încă din sânul mamei Preasfinției voastre. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel ne grăiește lămurit în Epistola către Evrei capitolul 5, 1-4: „Căci orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate; El poate să fie îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, de vreme ce şi el este cuprins de slăbiciune. Din această pricină dator este, precum pentru popor, aşa şi pentru sine să jertfească pentru păcate (...) și nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu după cum şi Aaron”.

În lumina celor afirmate de Sfântul Apostol Pavel, vedem în lucrarea apostolească a Preasfinției Voastre această chemare tainică exprimată nu numai de zecile de mii de cuvinte de învățătură rostite de pe amvonul Rohiei, ca tânăr ierodiacon, ieromonah, arhimandrit și apoi arhiereu al Marelui Arhiereu Hristos, ci mai ales credința lucrătoare prin iubire, arătată nouă tuturor, fiilor duhovnicești ai Preasfinției Voastre.

O altă dimensiune existențială a Preasfințitului Iustin, este vocația de ctitor de altare sfinte. Este de ajuns să privim ctitoria de la Rohia și măreața Catedrala Episcopală, închinată lui Dumnezeu cel în Treime Slăvit, din Baia Mare; două chivote sfinte care poartă amprenta chipului interior al Preasfinției Voastre.

Preasfinția Voastră, cunoaștem din istoricul Catedralei noastre dar și din istoria trăită, visul înălțării ei, dar jertfa, osteneala și încercările în mare parte nu le cunoaștem decât Preasfinția Voastră. Această măreață realizare, în vremuri atât de grele, este dovada credinței mărturisitoare de neclintit potrivit cuvântul Evangheliei de la Slujba Tedeumului: „Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice” (Marcu 11, 12).

Mulțumind Preasfintei Treimi pentru darurile revărsate prin Preasfinția Voastră asupra Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, Permanența Eparhială, Adunarea Eparhială, protoierii, preoții, stareții, starețele, monahi și poporul dreptcredincios din Maramureș și Sătmar, îl rugăm pe Sfântul Iustin Martirul și Filosoful să mijlocească în fața lui Dumnezeu să vă hărăzească viață îndelungată, cu multă, plină de împliniri și bucurii multe, mult curaj și ajutor sfânt de la Dumnezeu în depășirea tuturor încercărilor prin care trecem în păzirea unității Duhului în legătură păcii.

Întru mulți și binecuvântați ani!

† Timotei Sătmăreanul,
Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului

 

  • Sfânta Liturghie Arhierească în duminica a VII-a după Paşti

Duminică, 31 mai 2020, duminica a VII-a după Sfintee Paşti, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească la Paraclisul Episcopal din Baia Mare, „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”, cu începere de la ora 10,00, şi a rostit cuvânt de învăţătură.

Soborul slujitor a fost alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar şi mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta treime” Baia Mare, Pr. Adrian Morar, referent social în cadrul acestui sector, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Ionuţ Todorca, secretar eparhial. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Arhid. Ionuţ Pleş, slujitor al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” şi preşedintele Asociaţiei Tinerilor Ortodocşi ai Catedralei Episcopale Maramureşene (ATOCEM), Diac. Lucian Burnar, de la secretariatul Episcopiei, teologul Onuţ Păcurar, responsabilul magazinului bisericesc de la Centrul Eparhial.

Cuvântul de învăţătură

La momentul chinonicului, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a rostit un cuvânt de învăţătură, în care s-a referit la Evanghelia duminicii şi la adevăratele învăţături creştine, pe care le avem sintetizate în Crez:

„Pentru noi, creştinii, acesta este adevărul pe care îl mărturisim: Dumnezeu este făcătorul cerului şi al pământului şi ziditorul nostru şi de Dumnezeu atârnă viaţa noastră, sufletul nostru, existenţa noastră întreagă, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Apoi Dumnezeu este Mântuitorul lumii, prin Iisus Hristos Fiul Său, pe Care L-a trimis în lume, Care ne-a dăruit Biserica Sa, unde ne arată adevărul, calea şi viaţa. El Însuşi este în Biserica Sa şi este calea, adevărul şi viaţa, iar în Biserică primim lumina şi darul Duhului Sfânt în Sfintele Taine şi lumina Evangheliei, lumina din Taine, lumina din Liturghie, din cuvânt, din iconografie, din tot ce-i în biserică primim lumină. De la botez se zice: Botezatu-te-ai, luminatu-te-ai, mântuitu-te-ai, sfinţitu-te-ai. De atunci începem această călătorie de luminare şi suntem însoţiţi de lumina Duhului Sfânt în toată viaţa noastră ca să vedem calea spre mântuire, spre sfinţire. Şi în Biserică, Sfinţii Părinţi, că duminica aceasta sunt pomeniţi cei 318 Sfinţi Părinţi de la Sinodul I Ecumenic, au aşezat toate dogmele, toată învăţătura de credinţă. În primul rând Simbolul Credinţei, care este învăţătura cea mai simplă, pe înţelesul tuturor creştinilor. Crezul conţine toată învăţătura de credinţă a Bisericii, care este în biblioteci întregi şi care este pentru teologi. Rostim Simbolul Credinţei mărturisind credinţa cea adevărată. Şi apoi, odată cu mărturisirea credinţei adevărate, trebuie să avem şi dreaptă vieţuire, şi dreaptă făptuire. Acestea sunt virtuţile pe care creştinul luminat şi omul lui Dumnezeu trebuie să le împlinească. Să ne ajute Dumnezeu ca să cunoaştem care este viaţa cea adevărată, să-L cunoaştem pe Singurul Adevăratul Dumnezeu, făcătorul Cerului şi al Pământului, Tatăl nostru cel din Ceruri şi pe Fiul lui Dumnezeu, pe Care L-a trimis, pe Iisus Hristos Mântuitorul lumii, iar Duhul Sfânt să adumbrească viaţa noastră, să ne întărească, pentru că este Domnul de viaţă făcătorul şi susţinătorul vieţii noastre.” Foto.

  • Sfânta Liturghie la Mănăstirea Văleni

    Duminică, 31 mai 2020 (a VII-a după Sfintele Paști, a Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic), Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului a liturghisit și a predicat la Mănăstirea Văleni, Protopopiatul Sighet.

Din soborul slujitor au făcut parte Pr. Vasile Aurel Pop, protopopul Sighetului, Pr. Lect. Univ. Dr. Marius Nechita, directorul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Iosif Mărturisitor ul” din Baia Mare, Ierom. Ilarion Felner, egumen al lăcașului de cult, Pr. Nicolae Babiuc, paroh în Călinești, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social și Arhid. Gherasim Nap.

Între credincioșii prezenți la acest eveniment s-a aflat doamna deputat Dr. Viorica Cherecheș și domnul Mihai Ștefan Nemeș, primarul comunei Călinești.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit întru preot pe Diac. Bogdan Bancoș, pedagog în cadrul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare. Foto.

  • Sfânta Liturghie Arhierească de Înălţarea Domnului

Joi, 28 mai 2020, praznicul Înălţarea Domnului şi Ziua Eroilor, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească pe esplanada Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, în frunetea unui sobor alcătuit din preoţii şi diaconii sfântului locaş de închinare, în prezenţa unui mare număr de credincioşi, care s-au aşezat distanţat unii de alţii, după florile tricolore desenate pe asfalt de tinerii din ASCOR şi ATOCEM, încă de la începutul stării alertă.

 

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de un grup de fete şi băieţi din ASCOR Baia Mare şi Asociaţia Tinerilor Ortodocşi ai Catedralei Episcopale Maramureşene (ATOCEM), dirijat de Arhid. Ionuţ Pleş, slujitor al Catedralei, iar la priceasnă au cântat elevele Paula Coteţ, de la Liceul de Artă, şi Marcela Ştefania Latiş, de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare.

În timpul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a rostit rugăciunea pentru oprirea pandemiei, iar după încheierea Sfintei Liturghii a oficiat un parastas pentru pomenirea eroilor neamului românesc, a Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian, care azi ar fi împlinit 99 de ani, şi „ alături de dânsul și pe regii României, întregitori de țară: Regele Ferdinand și Regina Maria, Regina mamă Elena a României, Regele Mihai și Regina Ana, care, prin lucrarea și ocârmuirea lor înțeleaptă, au înălțat România creștină între națiunile respectate ale Europei, iubindu-și țara și poporul pentru care au trăit, cu care s-au bucurat și au suferit împreună cu el în toată viața lor. Veșnică să le fie odihna și pomenirea din neam în neam!” , s-a rugat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.

 

Cuvântul de învăţătură

În timpul Sfintei Liturghii, la momentul pricesnei, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a rostit un cuvânt de învăţătură despre Înălţarea Domnului la cer.

„Învăţătura teologică a Evangheliei de azi ar fi următoarea: Mântuitorul, purtând Trupul Său, se reîntoarce la Dumnezeu Tatăl, dar nu se întoarce ca un duh, ci se întoarce purtând trupul nostru. Înnobilat, trecut prin toată viaţa aceasta pământească, prin toată suferinţa, tăvălit prin toată mizeria lumii. Nimeni nu a suferit cum a suferit Hristos în mod nedrept. El, marele binefăcător. Câtă pătimire, câtă ocară, scuipări, bătăi, biciuiri, încât trupul Lui a fost o rană peste tot. Hristos a luat în Trupul Său toate ale omului, ale omului căzut, ale omului degradat, ale omului înpătimit şi robit de cel rău şi pornit să ucidă. Toate le-a suferit. Numai că le-a suferit ca un Dumnezeu, pentru că a fost Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Şi a înnobilat trupul nostru, aşa cum se cuvine să-l înnobilăm noi în timpul unei vieţi.”

În continuare, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vorbit credincioşilor despre înnobilarea omului:

„Ce-i viaţa?, s-a întrebat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Este o şcoală, la finalul căreia este marele examen. O şcoală de toate gradele, de toate categoriile. De la grădiniţă, la clasa zero, ciclul primar, gimnazial, liceal, universitar. Cam asta este şcoala. Şi la final te întâlneşti cu Creatorul, Căruia trebuie să îi dai răspuns despre felul în care ai parcurs toate aceste etape ale vieţii. Trebuie să înnobiăm viaţa, să trăim folositor. Să dăm sens vieţii. Trupul însuşi trebuie să-l înnobilăm. Sfinţii asta au făcut. De aceea sunt cinstiţi, iar trupurile lor neputrezitoare, şi creştinii se închină şi le cinstesc, şi le sărută şi s-ating de sfintele lor aseminte, de sfintele lor moaşte şi atunci sunt vindecătoare. De ce sunt? Nu cu putere de la ei. Au pe Hristos şi Duhul lui Dumnezeu în fiinţa lor, pentru că au trăit toată viaţa în Duhul lui Hristos şi Duhul Evangheliei şi adumbrit de Duhul lui Dumnezeu şi de lucrarea Duhului Sfânt în viaţa lor.”

Spre finalul cuvântului de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vorbit despre îndumnezeirea omului:

„Trebuie să înţelegem că Hristos, purtând o părticică din trupul nostru, l-a înălţat la Ceruri, prin transfigurare, prin Înviere. Dumnezeirea Mântuitorului S-a desăvârşit împreună cu umanitatea noastră. Şi S-a Înălţat la ceruri purtând trupul nostru. Şi ne-a arătat drumul spre Dumnezeu Tatăl. După Înviere şi Înălţarea la Cer, Mântuitorul devine interior nouă. Acesta-i miracolul. Că este deodată în cer şi pe pământ. El stă de-a drepta Tatălui, dar este cu noi în toate zilele, până la sfârşitul vieţii. Devine interior nouă. Acesta este miracolul care se petrece cu noi de mii de ani şi pe care forţele iadului nu-l pot înlocui şi nu-l pot birui. Este păstrat în Biserica lui Dumnezeu, care are această formă de zid, unde este tazaurul, unde sunt slujitorii lui Dumnezeu, precum Apostolii. Arhiereul este, spun Sfinţii Părinţi, după chipul lui Hristos, iar preoţii sunt după chipul Apostolilor.” Foto.

  • Astăzi, 28 mai a.c. se împlinesc 99 de ani de la nașterea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Justinian Chira, Voievodul Spiritual al Maramureșului.

Cu acest prilej, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate de Preafințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, Înaltpreasfinția Sa va fi pomenit alături de regii României, întregitori de țară: Regele Ferdinand și Regina Maria, Regina mamă Elena a României, R egele Mihai și Regina Ana care, prin lucrarea și ocârmuirea lor înțeleaptă au înălțat România creștină între națiunile respectate ale Europei, iubindu-și țara și poporul pentru care au trăit, cu care s-au bucurat și au suferit împreună cu el în toată viața lor.

Înaltpreasfințitul Părinte Justinian Chira a încetat din viață în anul 2016, la vârsta de 95 de ani. Mormântul Înaltpreasfințitului se află la Mănăstirea Rohia, mănăstire pe care a păstorit-o timp de aproape 30 de ani.

Veșnică să îi fie odihna și pomenirea din neam în neam!

  • Joi, 28 mai 2020, Presfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, a oficiat, din încredinţarea Preasfinşitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, Sfânta Liturghie Arhierească pe Altarul de Vară al Mănăstirii Scărişoara Nouă, Protopopiatul Carei, unde a slujit împreună cu obştea sfântului locaş. Foto.
  • Concursul Național de Muzică bizantină „Ziua Învierii”

Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, în această săptămână a avut loc audierea, jurizarea , transmiterea rezultatelor finale și stabilirea ierarhiei în cadrul Concursului Național de Muzică b izantină „Ziua Învierii”, ediția a V-a (online), Baia Mare, 2020, ediție care a fost organizată de Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului î n colaborare cu Asociația c ulturală „Theologos”.

Partitura impusă pentru concursul din acest an a fost „Învierea lui Hristos văzând...”, glasul al II-lea (sursa : www. stavropoleos.ro) iar partitura la alegere a trebui t să fie compusă într-un glas diferit decât cel al partiturii impuse; de asemenea, alături de cele două înregistrări în format 4K sau HD participanții au trimi s partitura la alegere în format *pdf sau *jpeg.

La acest eveniment s-au înscris 17 persoane cu vârsta cuprinsă între 13-34 ani, parte masculină și feminină, participanți care au provenit din mai multe zone ale țării.

Juriul de specialitate (comisia de evaluare) a fost alcătuit din persoane consacrate și dedicate muzicii bizantine, cu renume internațional: prof. univ. dr. Nicolae Gheorghiță, prorector al Universității Naționale de Muzică din București și coordonator al Corului „ Psalmodia ” ; arhid. conf. univ. dr. Gabriel Constantin Oprea, Universitatea Națională de Muzică din București și dirijorul Grupului psaltic „ Stavropoleos ” și asist. univ. dr. Adrian Sîrbu, Universitatea de Arte „ George Enescu ” Iași și dirijorul Corului Academic „ Byzantion ” .

În urma evaluării înregistrărilor trimise, membrii juriului au efectuat două clasificări pe două categorii de vîrstă: mediul preuniversitar (13-18 ani) și mediul universitar, postuniversitar (19-34 ani), deliberând astfel: premiul I: arhid. Mihai Dragoș (parohia „Sfântul Apostol Andrei”, Oradea, județul Bihor) și Glăvan Ionela Amelia (Seminarul Teologic Liceal Ortodox „ Sfânta Ecaterina ” , Prislop, județul Hunedoara); premiul al II-lea: Florea George (Facultatea de Teologie „Sfântul Andrei Șaguna”, Sibiu, județul Sibiu), Ifrose Iuliana (Vaslui, județul Vaslui), Carp Andrei (Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi“, Mănăstirea Neamț) și Lupașcu Andrei Mihnea (Liceul Teologic „Episcop Melchisedec”, Roman, județul Bacău); premiul al III-lea: Nedelcea Ioan Alexandru (Universitatea Națională de Muzică din București), Vois Florian (Botiz, județul Satu Mare), Malanca Teodor (Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Iosif Mărturisitorul”, Baia Mare, județul Maramureș) și Scutelnicu Daniel (Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi“, Mănăstirea Neamț); mențiuni: monahia Ambrozia (Mănăstirea Borșa Pietroasa, județul Maramureș), Vlad Iulia Ioana (Colegiul Național „Vasile Lucaciu”, Baia Mare, județul Maramureș) și Benciu Ioana Emanuela (Colegiul de Arte, Baia Mare, județul Maramureș). Diplome de participare au primit următorii concurenți: pr. Gabriel Chereji (Parohia Ortodoxă Cuța, județul Satu Mare), Colpos Gelu Florin (Facultatea de Teologie „Sfântul Andrei Șaguna”, Sibiu, județul Sibiu), Băban Claudiu Mădălin (Universitatea din Oradea, Departamentul de Muzică, Oradea, județul Bihor) și Ivan Ana (Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti).

Etapa deliberării juriului cât și cea a transmiterii rezultatelor către participanți a avut loc în mediul online prin intermediul platformei Zoom.

„La finalul acestui concurs doresc să mulțumesc Preasfințitului Părinte Iustin, ierarhul nostru, pentru susținerea acestui proiect, aflat deja la a cincea ediție, are o deschidere și o afinitate aparte față de muzica psaltică, membrilor juriului pentru pentru implicare, jurizare și pentru toate aprecierile, sugestiile și recomandările oferite tuturor participanților ; domniile lor sunt p ersoane deosebite, cu rezultate remarcabile în viața muzicii bizantine și care călăuzesc zi de zi tineri care doresc să îmbrățișeze acest drum. De asemenea, felicit pe cei 17 participanți înscriși la acest concurs ; î ntr-un fel sau altul toți sunt câștigători , însă ierarhia (clasamentul) rezultă din înmulțirea dinamică a talanților în slujba muzicii psaltice . Nu în ultimul rând doresc să aduc mulțumiri doamnei Ramona Rachită din Statele Unite ale Americii care îmbrățisează cu dragoste acest concurs încă de la înființare cu sprijin financiar ” , a precizat arhid. prof. drd. Adrian Dobreanu, coordonatorul acestui eveniment și dirijorul Grupului bizantin „ Theologos ” al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. Foto.

  • Sfânta Liturghie Arhierească la Mănăstirea Rohia

Duminică, 24 mai 2020, duminica a VI-a după Sfintele Paşti, a vindecării orbului din naştere, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească în Altarul de Vară al Mănăstirii de metanie, Rohia, din Muntele cel Sfânt, în fruntea unui sobor de preoţi alcătuit din obştea Mănăstirii Rohia.

Sfânta Liturghie Arhierească

Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Dr. Macarie Motogna, stareţ şi exarh al mănăstirilor şi schiturilor din Eparhia Maramureşului şi Sătmarului, Pr. Dr. Florin Stan, protopopul de Lăpuş, slujitorii Mănăstirii, diaconi.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de o parte a membrilor Grupului Bizantin „Theologos”al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu.

Sfânta Liturghie Arhierească a fost transmisă pe pagina de facebook a Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, de realizatorul TV Trinitas, Ciprian Bohotici. Credincioşii, deşi a plouat continuu, au stat nemişcaţi în curtea mănăstirii şi au păstrat distanţa prevăzută de reglementările în viagoare, de 2 metri între ei. A fost prezemt şi primarul Mitru Leşe al oraşului Tg. Lăpuş, nelipsit de la Sfintele Liturghii Arhiereşti.

Cuvântul de învăţătură

Un vast cuvânt de învăţătură a rostit Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, pornind de la pericopa evanghelică a duminicii, în care a spus câteva lucruri demne de reţinut:

„Câteva învăţături se desprind din această Evanghelie. În primul rând, pentru că suntem în perioada luminii pascale, înţelegem că Iisus Hristos este lumina lumii, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Apoi vedem că orbul a fost foarte răbdător, iar, deşi nu L-a rugat pe Hristos nimic, Hristos răspunde răbdării lui şi îi redă vederea, pentru că Dumnezeu, Care l-a zidit pe om perfect, suferă când omul îşi pierde integritatea fizică şi mai ales sufletească. Suferă când omul are un handicap, o suferinţă fizică. Şi atunci Dumnezeu redă omului integritatea fizică, pentru ca să se poată bucura de viaţa pe care i-a dat-o. Dumnezeu Lumina Lumii, prin faptul că l-a vindecat pe cel orb de orbirea din naştere, pe lângă vederea pe care i-a dăruit-o, a scos la suprafaţă lumina din el. Lumina din om o scoate Dumnezeu. Biserica aduce la suprafaţă, prin toată lucrarea ei, lumina din om. Rămâne după noi în lume câtă lumină am făcut. Omul trebuie să lumineze, dar luminează nu de la sine, ci primeşte lumină din lumina lui Hristos, din lumina Preasfintei Treimi, din lumina lui Dumnezeu şi luminăm în funcţie de câtă lumină cerem de la Dumnezeu şi câtă suntem în stare să primim. Apoi, a cest orb este chemat să asculte şi să creadă. El ascultă, nu zice nimic. Se duce la scăldătoarea Siluan, îşi spală ochii şi vede. Este, pe de o parte, răbdător şi, pe de altă parte, smerit şi ascultător. Hristos îl transformă pe orbul din naştere în Apostol al Său. A devenit propovăduitor al lui Hriostos.”

Actualizând predica, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a făcut trimiteri la ceea ce se întâmplă în ziua de azi:

„Vin vremuri grele, când cultura şi spiritualitatea vor reveni la matcă, pentru că vor fi izgonite din lume. În societatea de consum nu este nevoie de cultură, de artă, de literatură. Nu e nevoie. În societatea de consum oamenii doresc să bea, să câte, să joace, să se distreze, să se desfăteze, să trăiască pentru trup, nu pentru minte şi pentru suflet. Ori cultura însemnează minte, însemnează spiritualitate, însemnează personalitate, însemnează autoritate, demnitate, libertate. Vine vremea când cultura se va refugia din nou în Sfintele Mănăstiri. Biserica a început cultura noastră românească şi strămoşească, şi şcoala. Biserica este şcoală pentru toată viaţa, iar şcoala noastră românească a început în tinda bisericii, la modul figurat. În incinta mănăstirilor au început primele şcoli. Acolo au fost primele spitale. Şi se întorc vremurile. Biserica e aici. Nu se schimbă în funcţie de evenimente, momente, curente, modă. Hristos azi şi în veci este acelaşi. Vor reveni. Vremurile sunt aceleaşi. Aşa că să ne rugăm Bunului Dumnezeu ca să fim creştini şi să vedem ce se întâmplă în jurul nostru, ca să putem înţelege şi să vedem calea de urmat. Biserica ne va arăta drumul, numai să o şi ascultăm. Dacă în 1990, de Duminica Orbului, când au fost primele alegeri, Biserica ar fi zis haideţi să ne întoarcem la monarhie, haideţi să-l aducem pe rege, poate că poporul ne-ar fi ascultat, deşi toţi eram spălaţi pe creier şi ni se părea că vine regele cu fetele şi ne mănâncă bogăţia. Ne-au mâncat-o ăştialalţi, de 30 de ani, şi pe noi înşine, pe toţi. Dacă aveam rege, regele era în biserică cu famnilia lui. Aveam altă demnitate, alt popor, altă audienţă în Occident, altfel eram priviţi, pentru că familia regală are moralitate, are credinţă în Dumnezeu, este unsul lui Dumnezeu. N-am reuşit să fecem acest lucru. Poate nici nu ne-ar fi permis nimeni. Nici n-am îndrăznit, dar am ales şi am tot ales şi până la urmă, când e de cules, nu mai avem ce culege. Am rămas cu alesul, însă Biserica şi poporul lui Dumnezeu merg mai departe. E Biserica aici cu noi şi între noi. Şi ne va ajuta să ieşim la liman. Să ne ajute Dumnezeu să fim creştini ai luminii, să avem ochi să vedem, să vedem în primul rând pe Hristos Fiul lui Dumnezeu, să credem în El şi să-l urmăm. Să iubim mama noastră Biserica, să ne iubim familia, să ne iubim dascălii. Să iubim oamenii mari şi oamenii buni ai neamului nostru românesc, care aduc plus valoare şi care ne educă şi ne arată calea de urmat a unui popor atât de greu şi atât de multîncercat.” Foto.

  • Sfânta Liturghie la Mănăstirea Țeghea

Duminică, 24 mai, de la ora 10:00 (a VI-a după Paști, a vindecării orbului din naștere), Preasfințitul Părinte TIMOTEI SĂTMĂREANUL, Arhiereu vicar al Episcopei ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului a săvârșit Sfânta liturghie la Mănăstirea „Nașterea Maicii Domnului” Țeghea, Protopopiatul Carei.

Din soborul slujitor au făcut parte Protos. Sebastian Drăguțan, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social și Arhid. Gherasim Nap.

Răspunsurile la strană au fost date de absolvenți  ai Liceului Teologic Ortodox „Nicolae Steinhardt” din Municipiul Satu Mare, coordonați de diac. prof. Vraja Alin Ionuț. Foto.

  • Sfânta Liturghie Arhierească la Paraclisul Episcopal

Joi, 21 mai 2020, praznicul Sfinţilor Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii Constantin şi mama sa Elena, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească la Paraclisul Episcopal de la Centrul Eparhial din Baia Mare, în fruntea unui sobor alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Pr. Adrian Morar , referent în cadrul sectorului social-filantropic şi misionar, Arhid. Teodosie Bud, consilier economic, şi Arhid. Ionuţ Todorca, secretar eparhial.

La strană au dat răspunsurile la Sfânta Liturghie Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Diac. Lucian Burnar, de la Secretariat, şi teologul Onuţ Păcurar, responsabilul magazinului bisericesc. În timpul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a înălţat rugăciuni de pomenire pentru Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, la trecerea sa în lumea drepţilor. Întreaga Sfântă Liturghie a fost transmisă în direct pe pagina de Facebook a Episcopiei.

Cuvântul de învăţătură

Un cuprinzător cuvânt de învăţătură a adresat credincioşilor Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, în care le-a vorbit despre cei doi Mari Sfinţi care sunt prăznuiţi azi, Împăratul Constatin şi Mama Sa Elena.

„Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena li se potriveşte numele cu destinul pe care Dumnezeu a hotărât să-l aibă în viaţa Bisericii lui Hristos, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Sfânta Împărăteasă Elena a fost abandonată de soţul ei, care, la îndemnul lui Diocleţian, şi-a abandonat soţia, iar Sfânta Împărăteasă Elena a abandonat viaţa publică şi şi-a închinat restul vieţii ei creşterii Sfântului Constantin, fără, poate, să gândească ce dar va fi pentru Biserica lui Histos şi pentru creştinii mult prigoniţi până la el. Diocleţian a fost ultimul împărat, iar persecuţiile lui au fost cele mai cumplite: bisericile au fost închise, comunităţile şi creştinii deposedaţi de bunuri, obiectele sacre au fost incinerate şi toate locurile sfinte profanate de către păgâni. Societatea se pare că vrea să se întoarcă din nou la vremuri de păgânătate.”

Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a făcut, apoi, o comparaţie cu Regina-Mamă Elena a României, care, după ce a fost părăsită de Regele Carol I, l-a crescut pe Regele Mihai încă de copil într-o credinţă ortodoxă adevărată, ea fiind de origine greacă, iar Mihai I al României devenind un credincios şi iubitor al Bisericii lui Hristos:

„Sfânta Împărăteasă Elena şi-a crescut fiul în principiile vieţii creştine şi în credinţa în Dumnezeu. Ea însăşi era creştină. Împăratul Constantin nu era botezat şi s-a botezat doar la maturitate, dar l-a crescut în principiile vieţii creştine, în moralitate şi credinţa în Dumnezeu. Parcă seamănă tabloul mamă-fiu Elena-Constantin cu Regina-Mamă a României, care a fost abandonată de regele Carol II pentru o femeie mai lumească. Regina-Mamă a României, tot de origine greacă, l-a crescut pe regele Mihai aşa cum l-aţi văzut şi cum l-am cunoscut noi doar la sfârşitul vieţii. Ce-a spus regele? Educatorul meu principal a fost mama mea şi cartea mea de căpătâi a fost Sfânta Scriptură şi instituţia pe care am iubit-o cel mai mult n-a fost regalitatea, ci a fost Biserica. Aceasta este mama adevărată. Iar Regina-Mamă a României, Elena, îşi ducea copilul de mână pe Dealul Patriarhiei, la Catedrala Patriarhală de astăzi, şi acolo stăteau în stranele rânduite pentru capetele încoronate. Şi ea şi Principele Mihai se spovedeau şi se împărtăşeau din acelaşi potir, cu aceeaşi linguriţă. N-a făcut diferenţă Patriarhul Miron Cristea sau slujitorii de la Catedrala Patriahiei între Regină şi Principe şi restul poporului, pentru că ei înşişi nu au făcut şi nu au cerut să îi împărtăşească preferenţial sau să-şi aducă o linguriţăde aur sau de argint de acasă cu care să-i împărtăşească. Vedeţi, asta face diferenţa între familia regală, între educaţia pe care a primit-o Regele Mihai şi respectul pe care l-a avut din copilăria lui până la 96 de ani faţă de Sfânta Biserică, credinţa puternică în Dumnezeu şi în rânduielile şi tradiţiile poporului român ortodox şi educaţia pe care o au copiii neamului nostru de astăzi, care derapează şi care îşi judecă şi îşi osândesc părinţii că se împărtăşesc din acelaşi potir, cu aceeaşi linguriţă cu trupul şi sângele Domnului. Educaţia şi respectul fac diferenţa. Niciodată nu se pomeneşte în viaţa Regelui şi a Reginei-Mamă că ar fi făcut diferenţă între ei şi poporul lui Dumnezeu. Erau în Biserică egali. Respectau toate rânduielile şi tradiţiile neamului nostru românesc, iar Regele Mihai este primul rege născut pe pământ românesc, botezat ortodox şi care a crescut în Biserica Ortodoxă şi sub oblăduirea mamei lui, o creştină profundă, o creştină înţeleaptă practicantă. Aşa a fost mama Împăratului Constantin. Am dorit să fac această comparaţie, pentru că istoria, uneori, se repetă şi Dumnezeu, din când în când, hotărăşte ca să se mai nască câte o mamă sfântă, care va aduce şi ea pe lume copii aleşi, binecuvântaţi şi cu viaţă de sfinţenie sau chiar sfinţi. Sfânta Împărăteasă Elena şi-a crescut copilul în credinţă, până la maturitate. L-a pregătit, l-a educat în familie, l-a purtat şi la şcoli şi, la maturitate, Constantin a devenit un lider important al lumii creştine. Pentru că Dumnezeu a hotărât ca acest copil, crescut în credinţă, în principii morale, cu respect faţă de legea lui Dumnezeu şi faţă de credinţa creştinilor şi faţă de Biserica lui Hristos, să ajungă un mare împărat, Constantin, primul împărat creştin, după trei secole de prigoană. Creştinii se rugau în catacombe, erau marginalizaţi şi izolaţi în vremea aceea cumplită. Erau urmăriţi şi ucişi, prigoniţi şi martirizaţi. Şi Dumnezeu a voit ca Împăratul Constantin, acest fiu, crescut în legea sfântă, creştinească, de o mamă binecuvântată, să preia frâiele Împeriului Roman.”

Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a subliniat, în continuare, reformele aduse de Sfântul Împărat Constantin în viaţa Bisericii şi pentru întreaga lume, unele fiind actuale şi în ziua de azi.

„După ce a eliberat Roma de ultimul împărat păgân persecutor, în anul 313, a dat un Edict, la Milano, prin care, pentru prima dată creştinii puteau să iasă din catacombe la suprafaţă şi să se roage, să-şi manifeste cultul. N-a devenit religie de stat creştinismul, dar i-a dat libertate prin acest Edict. Odată cu libertatea pe care a dat-o creştinilor, le-a dăruit şi libertate episcopilor, care erau în închisori. Toţi s-au întors din locurile de prigoană la eparhiile lor şi slujitorii la bisericile lor. Le-au dat locurile unde se făceau judecăţile ca să le transforme în biserici. Foarte multe decrete imperiale a dat, prin care a statornicit mai multe lucruri. A dat episcopilor dreptul să judece procesele celor care nu doreau să se înfăţişeze în faţa tribunalelor păgâne, pentru că erau creştini. A statornicit ziua duminicii ca zi de odihnă. A dat drept episcopilor ca, prin înţelepciunea lor şi felul lor de a gândi şi de a se raporta la omeni, să graţieze pe cei închişi pe nedrept. A redat proprietăţile Bisericii, care a fost deposedată de bunuri. A abrogat pedeapsa cu moartea prin răstignire, prin zdrobirea fluierelor picioarelor şi prin stigmatizare cu fierul roşu. De la el avem duminica fixată ca zi de odihnă şi o are toată omenirea. Este o rânduială creştină, pe care creştinii o ţineau de la Învierea Domnului, dar el a hotărât ca duminica să fie ţinută înclusiv de păgâni. Nu i-a fost uşor, că păgânii erau numeroşi, dar l-a ajutat Hristos, pentru că făcea lucruri pentru umanitatea întreagă. De la el avem fixată data Sinodului I Ecumenic, din anul 325, pe care l-a convocat la Niceea, cu participarea a 318 Sfinţi Părinţi, nu doar episcopi, ci şi monahi, preoţi, diaconi. Când i-a văzut Împăratul Constantin venind din toate părţile Imperiului pe mărturisitorii lui Hristos, unul fără o mână, altul fără ureche, altul fără nas, altul fără un ochi, altul fără un picior, toţi ciuntiţi şi măcelăriţi de păgâni şi de prigonitori, când i-a văzut, i-a îmbrăţişat şi i-a sărutat pe toţi. A pezidat începutul Sinodului şi în cuvântarea lui a zis aşa: ceea ce veţi hotărî voi în Sinodul Sfânt şi Mare, cu majoritatea, de voturi aşa va fi. Aşa voi gândi şi eu cum veţi gândi voi. Pentru că ştiu că voi sunteţi inspiraţi de Duhul Sfânt, iubitorilor şi mărturisitorilor ai lui Hristos. Nu puteţi gândi greşit, voi care purtaţi pe trupurile voastre aceste semne ale mărturisirii adevărului. Voi nu puteţi greşi. Şi aşa s-a întâmplat că la acest Sfânt Sinod s-a statornicit învăţătura că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, de o Fiinţă cu Tatăl. Atunci s-au alcătuit primele şapte articole ale Simbolului Credinţei.”

Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, din încredinţarea Preasfinţitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească la Mănăstirea „Sfinţii Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii Constantin şi mama sa Elena” Budeşti, Protopopiatul Sighet, în fruntea unui sobor de preoţi şi diaconi din care au făcut parte Pr. Vasile Aurel Pop, protopopul de Sighet, Protos. Mihail Bud, stareţul Sfântului locaş, Pr. Mircea Conţ, paroh în Culcea, Pprotopopiatul Baia Mare, alţi preoţi invitaţi.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinşitul Părinte Timotei Sătmăreanul a vorbit credincioşilor despre Sfinţii Împăraţi Constantin şi Mama sa Elena, despre edictul de la Milano, prin care s-a dat libertate de slujire creştinilor, despre lucrurile statornicite în biserică şi viaţa societăţii de primul împărat creştin Constantin, despre bisericile ridicate de cei doi împăraţi, despre descoperirea de către Împărăteasa Elena a lemnului Sfintei Cruci pe care a fost Răstignit Mântuitorul. Foto.

 

 

  • Sfânta Liturghie Arhierească la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare după ridicarea stării de urgenţă

Duminică, 17 mai 2020, Duminica Samarinencei, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat, pe esplanada Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, prima Sfântă Liturghie Arhierească după ridicarea stării de urgenţă de vineri, 15 mai 2020, în fruntea unui sobor de preoţi şi diaconi alcătuit din preoţi şi diaconi ai Catedralei.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul „Doxologia” al Catedralei, dirijat de Prof. Dr. Cosmin Lauran.

Pentru ca să se păstreze distanţa sanitară, în curtea Catedralei au fost marcate, pe asfalt, cu vopsea, de voluntarii Catedralei şi membrii filialei ASCOR Baia Mare, locurile pe care credincioşii să le ocupe în timpul Sfintei Liturghii. Locul a fost reprezentat dintr-o floare alcătuită din trei inimi şi tricolorul din Drapelul Naţional, fiind creată, astfel, ad hoc, o operă de artă de bun gust.

Pe o ploaie torenţială ce nu se mai oprea, care a generat o mare de umbrele, un numeroasă mulţime de credincioşi a ocupat în întregime curtea Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” pe tot timpul Sfintei Liturghii. „Eu cred că sunt lacrimile Maicii Domnului pentru că i s-au întors fiii acasă, adică la biserică, iar noi nu suntem creştini doar de vreme bună, suntem creştini de toată vremea. Şi când este timp frumos, şi când este ger, şi când plouă, şi când este timp mai puţin prielnic, suntem şi rămânem creştini”, a explicat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.

Anafura a fost înmânată credincioşilor în pungi de hârtie inscripţionate cu imaginea Catedralei şi destinaţia ei explicită, pusă de voluntarii Catedralei cu respectarea strictă a regulilor sanitare.

Sfânta Liturghie a fost transmisă integral pe adresa de internet a Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului şi pe postul Maramureş TV.

Cuvântul de învăţătură

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin s-a oprit asupra pericopei evanghelice a Samarinencei, citită în tipul Sfintei Liturghii.

„Trebuie să reţinem că Mântuitorul elimină graniţele dintre oameni, mentalităţile şi cere iubire reciprocă şi respect reciproc între oameni, respectul demnităţii umane, respectul pentru faptul că fiecare om este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Aceasta este prima învăţătură. Şi a venit să ofere tuturor oamenilor de pe pământ, nu numai poporului ales, şansa de a crede în Dumnezeu. Desfiinţează graniţele şi fiecare popor, reţineţi, este un nou popor al lui Dumnezeu. Apoi, stă de o vorbă cu o femeie păcătoasă, neconsiderând că L-a atins, într-un fel, păcatul acestei femei sau publicitatea ei negativă pe care o avea în comunitate. Sunt multe păcate într-o localitate şi oamenii se cunosc şi ştiu fiecare ce slăbiciuni are. Şi atunci are oprobiul public acel om care are anumite păcate. Ori, femeia aceasta era recunoscută în localitate ca o femeie păcătoasă, care a călcat legea. Mântuitorul trece peste aceste concepţii învechite, ca să salveze un suflet. S-o vindece de greaua ei pătimire şi încet-încet o catehizează, o luminează, o determină să dorească altceva, să dorească apa cea vie. Apa cea vie ce este? Duhul cel Preasfânt pe care Îl primim în Sfintele şi Dumnezeieştile Taine, care se face în noi izvor de apă vie. De apă curgătoare spre viaţa veşnică, ce ne sfinţeşte, care ne vindecă, care ne înnobilează, ne mântuieşte şi ne îndumnezeieşte. Apoi, cu siguranţă că Mântuitorul a urmărit să ajungă în acea localitate şi să facă ce n-a putut face în ţinutul gadarenilor, unge gadarenii I-au cerut să plece de la ei. Samarinenii L-au rugat să rămână şi a rămas la ei trei zile. Şi au crezut în El. S-au convertit, iar pe femeia aceasta au transformat-o într-o mărturisitoare. A făcut lucru de apostol. S-a dus şi a mărturisit: veniţi şi vedeţi şi voi un Om, care mi-a spus toate. Nu cumva Acesta este Cel pe Care Îl aşteptăm. Cel făgăduit. Cel de Care ştim şi noi din Legea lui Moise că trebuie să vină. Şi mulţi au crezut în Hristos. Şi ei înşişi au mărturisit: Credem că Acesta este Mesia Hristos Fiul lui Dumnezeu.”

În continuare, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a explicat credincioşilor ce este, de fapt, Apa cea Vie:

„Şi, în final, să reţinem următorul lucru: Apa cea Vie este credinţa cea adevărată, care a revelat-o Dumnezeu prin prooroci, apoi, la plinirea vremii, prin Mântuitorul Însuşi, apoi a fost transmisă nouă prin Sfintele Scripturi, prin Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Evanghelişti şi se găseşte în Sfânta şi Dumnezeiasca Scriptură. Scriptură care este propovăduită prin slujitorii lui Dumnezeu în Sfânta Biserică. Sfânta Biserică este Fântâna lui Iacob. Este locul unde se află Apa cea Vie. Fântâna cea mai adâncă. Unde este apa cea mai bună? Într-o fântână adâncă. Într-o fântână cu apă curată şi rece. Acolo este apa cea mai curată şi bună de băut. Care aduce sănătate trupească, dar este şi tămăduitoare pentru viaţa noastră biologică, dar şi pentru viaţa noastră duhovnicească. Nu ne place să bem apă de suprafaţă. Ne place să bem apă vie, nu apă de viitură. Nu apă de adunătură, de strânsură. Nu apă de suprafaţă, apă turbure, care ne deranjează fizic şi ne pune în pericol sănătatea. Fiecăruia dintre noi ne place să bem Apa cea Vie. Apa cea dătătoare de sănătate. În Biserică o găsim. Aici este fântâna cea adâncă. Şi sunt izvoarele Harului. Izvorul vieţii celei veşnice, care este Apa cea Vie, adusă de Mântuitorul prin revelaţie. Sfinţii Părinţi au zidit fântâna, ca şi Puţul lui Iacob. Ca Fântâna lui Iacob. Au pus pietre şi au zidit fântâna. Şi între pietre au pus mortar: toată rânduiala Bisericii, Liturghia, iconografia, imnografia. Toate sunt zidite în această Fântână a lui Iacob, care este Biserica lui Hristos, veche de două mii de ani, şi unde avem Apa cea Vie. De aceea noi nu putem părăsi Biserica. Şi nu avem voie să o părăsim, pentru că ea ne asigură foamea şi setea de Dumnezeu. Nu v-a fost sete şi foame de Dumnezeu, de Liturghie, de imnografie, de cuvântul lui Dumnezeu, deşi ne-am întâlnit prin televizor? Nu-i suficient. Iată că astăzi aţi venit şi staţi ca şi lacrimile fiilor pământului înaintea lui Dumnezeu, mărturie că v-aţi dorit atât de mult să aveţi Liturghie. Ce vrei mai mare mărturie pentru necredincioşii de astăzi, care lovesc Biserica lui Hristos şi tulbură liniştea şi pacea comunităţilor, şi pacea creştinilor? Ce vrei mai mare dovadă? Unde ar putea ei să ţină, într-o ploaie permanentă, la orice festival sau spectacol, să-i ţină pe oameni să stea, să asculte? Să ne ajute Dumnezeu să ne adăpăm din Apa cea Vie a Bisericii lui Hrostos, din Evanghelie, din lumina Evangheliei, din Tainele Bisericii, din credinţa noastră ortodoxă strămoşească. Pe care s-o mărturisim, pe care s-o trăim, pe care s-o împlinim în vieţuirea noastră creştină.”

Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, din încredinţarea Preasfinţitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească la Mănăstirea Scărişoara Nouă împreună cu obştea mănăstirii şi a rostit cuvânt de învăţătură. Foto.

  • Sfânta Liturghie la Mănăstirea Scărișoara Nouă.

    Duminică, 17 mai 2020, de la ora 10:00 (a V-a după Paști, a Samarinencii), Preasfințitul Părinte TIMOTEI SĂTMĂREANUL, Arhiereu vicar al Episcopei ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului a săvârșit Sfânta liturghie la Mănăstirea „Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul” Scărișoara Nouă.

    Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Spiridon Belei, starețul lăcașului de cult, Protos. Visarion Beuca, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social și Diac. Alexandru Ionuț Socolan. Sfânta Liturghie a fost oficiată pe altarul de vară amplasat în curtea mănăstirii cu respectarea măsurilor igienico-sanitare impuse de autorități și a legislației în vigoare precum și a îndrumărilor bisericești transmise în Eparhie privind starea de alertă.Foto.

Îndrumare pentru săvârșirea Sfintelor Slujbe și Liturghii în parohiile și mănăstirile din Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului, după ridicarea stării de urgență din 15 mai 2020

​Hristos a înviat!

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, am traversat o perioadă grea pentru credința noastră, care ne-a pus răbdarea creștină la mare încercare, prin faptul că, din 16 martie până în 15 mai a.c., a fost instituită starea de urgență pe întreg teritoriul țării, cu izolarea la domiciliu pe tot parcursul acestei perioade, timp în care nu am putut să ne rugăm împreună în sfintele biserici.

​Ne-a ajutat Dumnezeu și am trecut cu bine peste această vreme de secetă duhovnicească și pustiu ascetic, impus de regulile sanitare și de ordinele militare, din cauza pandemiei de coronavirus. Cel mai greu ne-a fost tuturor să sărbătorim Sfintele Paști separați unii de alții, păstorii de păstoriți, duhovnicii și părinții din mănăstiri de ucenicii lor și iubitorii vetrelor monahale.

Cu toate aceste restricții, Sfânta Liturghie, însă, n-a încetat la toate Sfintele Altare de enorie și mănăstire, care, împreună cu rugăciunile și sfintele slujbe ale părinților și ale credincioșilor și glasul rugător al clopotelor au contribuit alături de eforturile făcute de autorități și, mai ales, de sacrificiul medicilor și al personalului din sănătate, ca scenariul cel mai pesimist și dramatic să nu se petreacă, ci să fie mult sub previziuni. Slavă lui Dumnezeu!

​Din 15 mai starea de urgență se ridică și se revine la starea de alertă. Pericolul, deși nu mai este atât de mare, nu a trecut cu totul. Prin urmare, Sfânta Patriarhie și responsabilii din Guvern de gestionarea acestei situații, au hotărât să se revină la practica de la începutul pandemiei.
​Începând cu ziua de Duminică, 17 mai, Sfintele Slujbe se vor ține în aer liber, în fața bisericilor, sau pe altarele de vară, cu respectarea distanței de 1,5 metri între persoane și purtarea măștii de protecție de către credincioși.

​Întrucât Patriarhul României, în consultare cu Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, au hotărât instituirea unei măsuri trecătoare și credem, scurtă, aceea de amânare a administrării Sfintei Euharistii în public, în cadrul Sfintei Liturghii, continuând, însă, să dăruim credincioșilor Sfânta Euharistie în situațiile care impun acest lucru și după regulile pe care le-am respectat și în perioada Postului Mare, vă îndemnăm să respectați această hotărâre.

​Pentru mângâierea și binecuvântarea credincioșilor participanți la slujbă, preoții vor mirui credincioșii cu untdelemn sfințit după Sfânta Liturghie, iar aceștia vor lua, la casele lor, pe parcursul săptămânii, Aghiasma Mare, pe nemâncate, spre sfințire și spre întărire.
​În ceea ce privește săvârșirea Sfintelor Taine și a celorlalte servicii religioase, se vor respecta recomandările date de Sfânta Patriarhie și autoritățile sanitare.

​Mulțumitori fiind față de Dumnezeu în Treime: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, că ne-a întărit și dăruit putere în toată această vreme, față de Maica Domnului că a mijlocit pentru noi în rugăciune și ne-a ocrotit, dăm slavă Mântuitorului Hristos, Cel înviat din morți a treia zi, că ne-a învrednicit de Lumina Învierii Sale în tot zbuciumul, îngrijorarea, teama și întunericul acestei lumi și că, iată, în răstimpul de la Înviere la Înălțarea Domnului, mai exact în Duminica a V-a după Sfintele Paști, ne-a trimis pe noi, slujitorii Săi, în mijlocul credincioșilor, să le spunem că „Hristos a înviat” și a venit la noi, în singurătatea noastră, dăruindu-ne pace, bucurie și tărie și ne-a poruncit să vă dăm această veste mare, salutându-vă cu salutul sfânt și veșnic „Hristos a înviat!” și să ne răspundeți cu credință și convingere nestrămutată „Adevărat a înviat!”.

​Cu noi este Dumnezeu!

Slavă Lui pentru toate!

Baia Mare,
14 mai 2020

† IUSTIN
Episcopul Maramureșului și Sătmarului

  • Slavă Ție, Dumnezeului nostru, slavă Ție!

Slujbele religioase cu participarea credincioșilor vor putea fi săvârșite începând cu data de 15 mai, în curtea sau în fața lăcașurilor de cult (exterior), cu respectarea reglementărilor impuse de autorități.

  • Sfânta Liturghie Arhierească în duminica vindecării slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda - ultimele Sfinte Liturghii din Eparhie oficiate în stare de izolare totală în pandemia mondială -

Duminică, 10 mai 2020, de la ora 10,00, duminica vindecării slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a oficiat ultima Sfântă Liturghie Arhierească în izolarea totală, impusă de pandemie mondială, în care a fost cuprinsă şi ţara noastră, care s-a caracterizat prin absenţa totală a credincioşilor în biserici la slujbele religioase. De duminica viitoare, Sfintele Liturghii vor putea fi săvârşite în aer liber, cu respectarea regulilor impuse de Guvern, în Altarele de Vară ale bisericilor, în pridvoarele lăcaşurilor de închinare sau, pur şi simplu, în spaţii improvizate în curtea bisericii. Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a săvârşit Sfânta Liturghie Arhierească din duminica aceasta în Paraclisul Episcopal din Baia Mare, cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”, din incinta Centrului Eparhial, în fruntea unui sobor de preoți și diaconi alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic și misionar și mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Pr. Adrian Morar, referent în cadrul sectorului social-filantropic și misionar, Arhid. Teodosie Bud, consilier economic, Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Arhid. Vlad Verdeș, inspector pentru catehizarea tineretului, Diac. Lucian Burnar de la Secretariatul Episcopiei şi teologul Onuț Păcurar, responsabilul Magazinului Bisericesc din cadrul Centrului Eparhial. Pentru ca să poată fi urmărită de cei interesaţi, Sfânta Liturghie Arhierească, în absenţa credincioşilor, a fost transmisă în direct pe adresa de Facebook a Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, ca de fiecare dată de la emiterea decretului prezidenţial de decretare a stării de urgenţă pentru combaterea răspândirii coronavirusului SARS CoV-2, care a provocat o pandemie ce a cuprins toate ţările globului, astfel fiind respectate întocmai prevederile ordonanţelor militare care prevedeau desfăşurarea slujbelor religioase fără credincioşi, pentru prevenirea răspândirii infecţiilor cu SARS CoV-2 în cadrul pandemiei actuale.

Cuvântul de învăţătură

Un cuvânt de învăţătură cuprinzător şi ziditor a rostit Preasfiţitul Părinte Episcop Iustin, pornind de la Sfânta Evanghelie a duminicii, a vindecării slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda. După ce a vorbit despre prilejul cu care Mântuitorul a fost prezent la scăldătoarea Vitezda, situată în apropierea unei intrări în templul din Ierusalim şi a minunii vindecării, doar prin puterea cuvântului Său, a slăbănogului din unul din pridvoarele acesteia de o suferinţă pe care o îndura de 38 de ani într-o singurătate desăvârşită, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a spus:

„Este important să actualizăm, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, că trăim vremuri grele. De fiecare dată, Părintele Nicolae de la Rohia spunea că trebuie să actualizăm cât ne ajută puterile şi inspiraţia şi experienţa. Să actualizăm mereu Evanghelia că are întotdeauna reverberaţii şi găseşte în actualitate situaţii care seamănă leit cu cele din vremea Mântuitorului. Iată, noi trăim o singurătate mare, în izolare, îngăduită de Dumnezeu, trimisă ca ispită de la cel rău. Oricum, îngăduită de Dumnezeu, că nimic nu se întâmplă fără ştirea lui Dumnezeu. Singurătatea este cel mai cumplit lucru. Oricât ar fi omul de bolnav, dacă are pe cineva drag lângă el, suferinţa lui este alinată, boala este atenuată, durerea lui este mângâiată de prezenţa celor dragi. Când n-are pe nimeni, însă, este de două ori îndurerată. Suferinţa se îndoieşte sau se înzeceşte. Asta este expresia slăbănogului din Evanghelie: N-am pe nimeni, Doamne. Şi atunci a zis Hristos: Mă ai pe Mine. Câtă singurătate este pe lumea aceasta. Trăim în lumea virtuală. Comunicăm. Prin mesaje. Prin imagini transmise. Ne bucurăm de tehnologie, dar nu mai trăim în comuniune. Trăim în comunicare, dar nu mai trăim în comuniune. Comuniunea nu o dă decât familia. Casa, familia, Biserica. O comunitate care trăieşte împreună plenar şi serveşte nişte cauze corecte se simte în comuniune. Chiar dacă nu numai în Biserică. Poţi să trăieşti într-o instituţie, care, condusă cum trebuie, poate să aibă o comuniune deosebită. Dacă suntem creştini şi avem Duh evanghelic, vom încerca să inspirăm celor din jurul nostru o bucurie, un entuziasm. Bucuria de a lucra, de a munci. De a trăi. Da, este foarte greu. Foarte greu. Dar şi mai grea este singurătatea. Decât armonia într-o familie sau într-o instituţie. Şi familiile sunt foarte dezorganizate şi dezbinate. Şi lipsite de iubire. Lipsite de sinceritate şi de moralitate. Nu judecăm. Dumnezeu este Judecătorul nostru. Constatăm şi încercăm să luminăm şi să învăţăm şi să corectăm cât putem, că asta este datoria Bisericii. Dar Biserica constată cu durere cât de singură este lumea astăzi. Şi una peste alta, singurătatea noastră a fost sporită de această vreme pe care o trăim. Şi care, iată, ne-a despărţit de două luni de zile. Ne-a despărţit de Biserică. Ne-a despărţit de Hristos. Ne-a despărţit de Potir. Ne-a despărţit de cele sfinte. De sfintele icoane. De Sfintele Liturghii. De tot ce înnobilează şi sfinţeşte, vindecă şi tămăduieşte viaţa şi fiinţa noastră. Şi acestea sunt lucruri existenţiale.”

Apoi, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vorbit despre direcţia în care se duce lumea de azi, prin care vrea să formeze omul nou:

„Cei care vin, progresiştii aceştia de astăzi şi neomarxiştii, n-au patrie, n-au rădăcini, n-au neam, n-au mamă, n-au tată, n-au familie. Sunt roboţi: omul nou. Acesta vrea să fie omul nou. Numai că Biserica reuşeşte, din mila lui Dumnezeu şi prin harul şi lucrarea şi susţinerea Duhului Sfânt şi asistenţei lui Hristos, reuşeşte ca omul nou să fie după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, nu acest om robotic, pe care vor să-l creeze în lumea de astăzi. Biserica reuşeşte.”

A altă idee asupra căreia a insistat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a fost izolarea pe care au suferit-o deţinuţii politici din închisorile comuniste şi supravieţuirea datorită rugăciunii:

„În puşcăriile comuniste, cei ce au avut credinţă puternică au rezistat. Când eşti credincios, te rogi pentru ceilalţi. Şi ai conştiinţa că şi ceilalţi se roagă pentru tine. Se creează o punte. Se creează o putere, o forţă. Un Duh de Har Dumnezeiesc. Un tunel de Har Dumnezeiesc între persoane, în comunitate, în societate, în Biserică. Asta este starea pe care o trăim când eşti în Biserică, pe care nu ţi-o poate oferi nimeni. Simţi că eşti cu toţii împreună. Suntem egali. De profesii diferite, de vârste diferite. Nivel de educaţie diferit. Acolo ne simţim egali. Împăraţii şi săracii sunt toţi împreună. Aşa şi ei (cei din închisorile comuniste n.n.) au trăit această dramă a singurătăţii, a izolării, a nu avea pe nimeni. Ba, dimpotrivă, nu numai că nu aveau pe nimeni, dar erau prigoniţi, batjocoriţi, călcaţi în picioare, schingiuiţi, ca şi Hristos la proces şi pe Cruce. Şi cu toate acestea, au avut forţa, prin credinţă, prin credinţa în Dumnezeu, să reziste. Şi cei ce au supravieţuit gulagului comunist şi lagărelor comuniste au fost foarte longevivi, pentru că s-au obişnuit cu duritatea vieţii. Şi cu chinurile şi cu încercările. Şi când au ieşit afară, viaţa li s-a părut paradis. Totul a fost o bucurie. Părintele Nicolae de la Rohia, după ce a devenit creştin, tot era lumină. Stâlp de foc, iar când se împărtăşea parcă avea aureolă. Era o bucurie totală, deşi avea o boală de intestine de care s-a îmbolnăvit în puşcărie, toată viaţa a fost bolnav şi toată viaţa a ţinut regim, avea o bucurie pentru că L-a cunoscut pe Hristos şi Hristos l-a primit în creştinism. S-a botezat, s-a încreştinat în puşcărie şi a primit darul nemuririi, al învierii şi al vieţii veşnice. Asta a spus el. Hristos îţi dă nădejdea învierii şi a vieţii veşnice, a nemuririi. Totul era lumină. El ne spunea că izolarea aşa se depăşeşte. Păi, aşa am depăşit şi noi. Noi, clericii, am fost la Altar, am slujit. Credincioşii au fost la casele lor. N-au putut să se apropie de biserică. N-au fost bisericile închise. Mie nu-mi place expresia aceasta bisericile închise. Bisericile au fost deschise. Credincioşii au fost opriţi să vină la biserică prin sancţiuni legislative datorită ordineor militare. Bisericile au fost deschise. Din când în când s-a intrat în biserică, în particular. Uşile n-au fost pecetluite ca Mormântul Mântuitorului, Doamne fereşte, închise cu lanţuri. Nu. Este un fel de a spune: deschideţi bisericile. Nu. Lăsaţi credincioşii să se întoarcă la biserică, am spus noi, pentru că clopotele îi cheamă şi Hristos îi aşteaptă. Asta este soluţia pentru starea în care ne găsim. Şi Biserica este o instituţie divino-umană, care luminează, care vindecă. Care binecuvintează. Care înnobilează. Care n-a făcut rău vreodată nimănui şi n-a produs vreun rău. N-a îmbolnăvit Biserica pe nimeni, ci a luminat, a înnobilat, l-a făcut pe om bun. L-a transformat din om pământesc, din om fără Dumnezeu, în om ceresc, în om nobil, în fiu al lui Dumnezeu.” Foto.

  • Sărbătorită în cea de-a doua duminică a lunii mai, respectiv la 10 mai 2020, Ziua Naţională a Portului Tradiţional din România a fost instituită prin Legea 102/2015.
  • I N M E M O R I A M

La data de 26 aprilie 2020 la biserica Naşterea Maicii Domnului din cart. Soarelui din mun. Satu Mare a avut loc slujba de înmormântare a P.C. Pr. Tătăran Vasile, la care a participat PreaSfinţinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereul Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, împreună cu P.C. Pr. Ioan Socolan, protoiereul Sătmarului, şi alţi preoţi slujitori.

Pr. Tătăran Vasile, născut la data de 09.03.1955 în loc. Oraşul Nou, jud. Satu Mare, din părinţii Gheorghe şi Ana, după terminarea studiilor de cultură generală a fost admis la Seminarul Teologic din Caransebeş în anul 1970, absolvindu-l în anul 1975. A fost studentul Institutului Teologic de la Sibiu, pe care l-a absolvit în anul 1984.

Începând cu data de 1 decembrie 1978 este numit preot paroh la Parohia Ortodoxă Română Gherţa Mare, jud. Satu Mare, unde a păstorit până la data de 1 martie 2000 când a devenit slujitor al bisericii Naşterea Maicii Domnului din Satu Mare până la data de 24 aprilie 2020 când a trecut la Domnul.

Pe perioada pastoraţiei sale, s-a dovedit a fi un vrednic slujitor al Sfântului Altar al Bisericii lui Hristos fiind iubit şi respectat de credincioşii pe care i-a păstorit şi pe care i-a cunoscut cu diferitele ocazii şi evenimente.

  • APEL LA RAȚIUNE ȘI ÎNȚELEPCIUNE!

Mesajul Preasfințitului Părinte IUSTIN, Episcopul Maramureșului și Sătmarului pentru reintrarea în normalitate a vieții creștinilor

​Vremurile sunt grele, nemaitrăite și cum nu ne-am fi putut imagina vreodată că vor fi, sau că generația noastră le va trăi.

​Un dușman mic, invizibil și, aparent neînsemnat, a intrat în conflict cu toată umanitatea, îngenunchindu-i libertatea, demnitatea și imunitatea. Oare din îngăduința lui Dumnezeu a venit peste noi? Oare natura l-a creat, sau oamenii l-au confecționat? Sunt frământări și întrebări care stau pe buzele tuturor și care au primit un răspuns parțial, sau au rămas fără răspuns.

​Cert este că toată planeta a fost îngenucheată și știința medicală, atât de avansată a lumii noastre, debusolată și tulburată peste măsură, fără să poată da o soluție armonizată cu capacitatea de răbdare limitată a oamenilor. Totul este în așteptare cu răbdare. Stat după stat, de la cele mai puternice, la cele din categoria de mijloc și la cele mai sărace (peste 150 de state), au introdus starea de urgență și au limitat la maxim drepturile și libertățile cetățenilor, încetinind la minim turația motoarelor economiei, cu riscul de a intra într-o criză economică și mai mare decât cea a pandemiei, dar viața are prioritate!

​În România, starea generală de urgență a fost introdusă în 16 martie 2020 și, din acest moment, toate instituțiile au fost chemate să se conformeze ordinelor militare, specifice stării de urgență, prin încetarea oricăror activități cu publicul și izolarea la domiciliu, pentru a limita la maxim riscul răspândirii în masă a COVID-19.

​Biserica Ortodoxă Română și celelalte culte legale din România au răspuns afirmativ, adaptându-și programul pastoral la noile condiții impuse de starea de urgență. Din 16 martie 2020, slujbele cu participarea credincioșilor au fost suspendate, ajungându-se la formula (fericită de altfel) ca trei persoane (preot, cântăreț, paraclisier) să poată săvârși zilnic serviciile religioase, conform cu fișa postului și menirea lor, în biserică (locul lor de muncă), iar credincioșii au avut posibilitatea să urmărească Sfintele Liturghii și slujbe la televiziunea TRINITAS TV, să le asculte la Radio TRINITAS, dar și să urmărească online slujbele transmise de păstorii lor: ierarhi, preoți și monahi, la nivel local.

​A fost o experiență care s-a învățat mai greu și s-a corectat din mers, care a stârnit păreri pro și contra din partea unor intelectuali ortodocși cu o gândire duhovnicească mai veghetoare, dar a adus multă mângâiere credincioșilor care au văzut și auzit că păstorii lor sunt la altare, liturghisind și rugându-se pentru ei. Aceasta, contrar părerilor conservatoare, a liniștit sufletele și inimile tulburate de izolare ale credincioșilor lipsiți de Sfânta Liturghie și de Sfânta Euharistie.

​Pe de altă parte, numele lui Hristos, Liturghia, Euharistia, imnografia și iconografia au ieșit din spațiul sacru al bisericilor și au intrat acolo unde vrăjmașul lui Dumnezeu se aștepta mai puțin, în spațiul virtual, pe internet, acolo de unde Biserica lui Hristos a primit cele mai multe lovituri și răni. La asta vrăjmașul nu s-ar fi așteptat.

​Mai mult, fiecare casă și fiecare familie și-a alcătuit propriul altar, casele credincioșilor devenind astfel, fiecare în parte, o biserică, precum în primele secole ale creștinismului.

​Cea mai dureroasă experiență a fost, de departe, atât pentru cler cât și pentru popor, imposibilitatea de a fi împreună în noaptea de Înviere, a primi Sfânta Lumină și a cânta „Hristos a Înviat”.

​Biserica s-a adaptat și la această situație, organizând preoții și comunitățile spre a face posibil ca Sfintele Paști și Sfânta Lumină să ajungă la fiecare parohie, prin consilierii și voluntarii creștini din parohii.

​A fost greu, enorm de greu, să fim despărțiți de sărbătorile pascale, dar în cele din urmă umilința și neputința răstignirii au fost transformate în biruința Învierii, o altfel de Înviere, în timp de pandemie.

​Biserica a dovedit, dacă mai era nevoie, că este o instituție veșnică, așa cum a întemeiat-o Hristos, iar drept urmare nu improvizează pe moment, ci se adaptează la vremuri și situații, fie ele și de urgență, și vine cu soluții pastorale adecvate pentru mângâierea credincioșilor și asigurarea păcii și liniștii sociale.

​Acum, când pericolul infectării și îmbolnăvirii s-a redus, când majoritatea țărilor încep să ridice treptat restricțiile și să revină la o normalitate, reținută din punct de vedere social și când facem o analiză, constatăm că țara noastră a trecut testul pandemiei cu bine, în sensul că au fost înregistrate un număr mic de decese (841), 13.837 persoane infectate și 5454 vindecate și că scenariul cel mai sumbru nu s-a confirmat în România, putem spune cu credință și recunoștință față de Dumnezeu că, alături de medicii și ostenitorii din sănătate, rugăciunile făcute în toată România creștină de toți credincioșii, Sfintele Liturghii săvârșite în bisericile din parohii și mănăstiri, dangătul de rugăciune al clopotelor, toate au atenuat impactul tragic pe care l-ar fi putut avea pandemia peste România!

​Unii specialiști (fără a fi neapărat credincioși), în studiul virușilor de ultimă generație, care provoacă adevărate pandemii la nivel planetar, vorbesc despre faptul că singura armă de apărare împotriva acestor noi pericole, care s-ar putea să mai vină peste planetă, este, pe lângă igienă și izolare, o înaltă spiritualitate, sau trăirea vieții după legile morale, naturale și în legătura omului cu Dumnezeu - Izvorul vieții.

​Este exact ce zice Mântuitorul: „Duhul este cel ce dă viață, trupul nu folosește la nimic”. Adică, degeaba apărăm trupul de îmbolnăviri, dacă îl lipsim de forța sufletească a duhului și credința în Dumnezeu.

​În concluzie: apelul nostru la rațiune și înțelepciune către autoritățile din România înseamnă următorul lucru: nu mai țineți creștinii departe de bisericile lor! Clopotele îi chemă, iar Hristos îi așteaptă. Au trecut două luni de izolare. Poporul a rezistat și pentru că are o Biserică înțeleaptă și împăciuitoare, prudentă, și preocupată de binele comun al tuturor și condusă de ierarhi înțelepți. Păstorii Bisericii Ortodoxe nu au făcut în această perioadă „haiducie pastorală”, în sensul de a îndemna la nesupunere și revoltă. Dacă ar fi fost așa, nu ar fi putut nimeni și nimic să stăpânească oceanul de credință al poporului român, pe care nici regimul comunist nu l-a putut seca cu toată forța lui demonică. În schimb, Biserica a promovat cu responsabilitate liniștea și pacea socială, cu respectarea legilor adoptate în situația de urgență.

​La înțelepciunea, răbdarea și responsabilitatea Bisericii, autoritățile trebuie să răspundă simetric, cum se procedează între două instituții care se susțin și se respectă reciproc, conform Legii Cultelor. Acest lucru îl așteaptă creștinii! Credincioșii nu mai pot fi ținuți departe de biserică, de Liturghie, de rugăciune și comuniune. Altfel, nu ne vor ajunge toate medicamentele să-i tratăm de depresie, de disperare, de sărăcie și câte pericole nu mai pot fi enumerate. Românii sunt oameni frumoși, voioși și credincioși. De aceea au trecut cu greu, dar cu bine, peste această experiență traumatizantă, însă, din 15 mai, când se ridică starea de urgență, trebuie revenit treptat la normalitate, așa cum gradual s-au instituit și restricțiile.

​Biserica se cuvine să fie principala instituție deschisă credincioșilor, revenindu-se la săvârșirea slujbelor în aer liber, cu păstrarea distanței sociale.

​Se poate reveni, de asemenea, la situația în care, în spațiile de cult, numărul credincioșilor participanți să fie la limita evitării oricărui pericol, restul urmând să asculte slujbele de afară.

​Trebuie ținut cont și de faptul că, atât comunitățile cât și familiile și-au organizat pentru acest an diferite evenimente, sfințiri de biserici, botezuri, cununii, iar anularea lor înseamnă suprimarea pulsului vieții și normalității unei comunități.

​Acestea ar fi măsurile înțelepte pentru care nu trebuie să faci un studiu de impact, ci doar să ieși din costumul de protecție birocratică, funcționărească și să începi să vezi, să auzi, să simți, să cobori în societate și comunitate și să asculți pulsul inimii oamenilor și dorul și suspinul credincioșilor de libertate, de normalitate, de demnitate, de DUMNEZEU!

​Acest apel firesc vine din Nord - Vestul României, din Maramureș și Sătmar, un ținut cu oameni frumoși, voioși, ospitalieri și profund credincioși, care nu prea au avut timp să se îmbolnăvească în această perioadă, deși îngrijorările autorităților județene și locale erau foarte mari din cauza revenirii în țară, din zonele roșii ale Europei a zeci de mii de români.

​Cu toate acestea, în Maramureș până la ora aceasta doar 76 de persoane au fost diagnosticate pozitiv, din care 59 s-au vindecat, iar în Satu Mare 52 de persoane diagnosticate pozitiv din care s-au vindecat 31. Explicația ar putea fi aceasta: aici se trăiește viața plenar, în adevărata bucurie, responsabilitate, muncă, rugăciune și credință în Dumnezeu, iar Biserica este instituția cea mai iubită, cinstită, cercetată și dorită ca:

Locaș de rugăciune și comuniune împreună cu Dumnezeu;

Spital de alinare și vindecare;

Școală pentru toată viața.

Astfel vede și înțelege tot românul adevărat, încreștinat și luminat, Biserica părinților, moșilor și strămoșilor săi.

​Așa să ne ajute Dumnezeu!
​Hristos a înviat!

​Baia Mare,
​05 mai 2020

† IUSTIN
Episcopul Maramureșului și Sătmarului

  • Mesajul Preasfințitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului cu prilejul Zilei Internaționale a Pompierilor

Astăzi este despre voi, dragi pompieri, eroi și luptători cu întâmplările, pericolele, dramele și tragediile pe care uneori nu le putem evita, dar le putem limita și atenua!

În lupta voastră de a salva în primul rând vieți și apoi bunuri materiale și bunuri sacre pe care le avem în tezaurul comunităților, parohiilor și al mănăstirilor din Maramureș și  Sătmar îl aveți în primul rând partener pe Dumnezeu, Dătătorul și susținătorul vieții și al Creației Sale! Aveți pe Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș, patronul Pompierilor din România și nu în ultimul rând, ne aveți pe noi pe toți, instituțiile bisericești, publice, laice și ierarhice, care vă arătam prețuire și admiratie, și, la nevoie, vă sărim în ajutor atunci când situația o cere!

Vă dorim spor și ajutor sfânt de la Dumnezeu iar focul, apa, vântul și furtunile, să dea Cel de Sus să fie pentru noi toți doar fenomene firești și aducătoare de binecuvântare și progres uman!

La mulți ani buni și binecuvântați, iar pe cei căzuți la datorie, Dumnezeu să-i așeze printre eroii neamului nostru!

+ Iustin,
Episcopul Maramureșului și Sătmarului

  • Sfânta liturghie Arhierească în Duminica Mironosiţelor

Duminică, 3 mai 2020, de la ora 10,00, Duminica Mironosiţelor, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească în Paraclisul Episcopal din Baia Mare cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” din incinta Centrului Eparhial, în fruntea unui sobor de preoți și diaconi alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic și misionar și mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Pr. Adrian Morar, referent în cadrul sectorului social-filantropic și misionar, Arhid. Teodosie Bud, consilier economic, Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Arhid. Vlad Verdeș, inspector pentru catehizarea tineretului, Diac. Lucian Burnar de la Secretariatul Episcopiei, teologul Onuț Păcurar, responsabilul Magazinului Bisericesc din cadrul Centrului Eparhial. Pentru ca să poată fi urmărită de credincioşi, Sfânta Liturghie Arhierească, fără prezenţa acestora, a fost transmisă în direct pe adresa de Facebook a Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, conform prevederilor ordonanţelor militare care prevăd desfăşurarea slujbelor religioase fără credincioşi, pentru prevenirea răspândirii infecţiilor cu SARS CoV-2 în cadrul pandemiei din această primăvară.

Cuvântul de învăţătură

Un amplu cuvânt de învăţătură despre Femeile Mironosiţe şi rolul lor în Biserica lui Hristos a rostit Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, la momentul pricesnei.

„Biserica le-a consacrat o duminică, pentru că, asemenea Apostolilor, ele L-au urmat îndeaproape pe Mântuitorul în toată perioada celor trei ani şi jumătate de activitate dumnezeiască, unele dintre ele fiind foarte bogate, provenind din familii nobiliare, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Toate Femeile Mironosiţe sunt menţionate în Sfintele Evanghelii ca parcurgând ultimele momente din călătoria pământească a Mântuitorului. Maica Domnului era nelipsită. Ea era sufletul şi Sfinţenia Femeilor Mironosiţe. Inima şi iubirea lor erau asemănătoare cu a Maicii Domnului faţă de Iisus Hristos, o iubire sfântă, o iubire curată, o iubire de o fidelitate neîntâlnită chiar şi la Apostoli în ultimele momente pământeşti ale Mântuitorului. Astăzi cinstim icoana Sfintelor Femei Mironosiţe, care, întocmai ca Apostolii, L-au urmat pe Hristos, L-au însoţit şi L-au mărturisit după Înviere, pentru că ele au fost cele care, mai întâi, au primit în dar de la Mântuitorul, pentru curajul lor, bucuria de a se întâlni cu Mântuitorul Înviat. Le cinstim astăzi pe Femeile Mironosiţe pentru că Însuşi Mântuitorul le-a cinstit şi le-a răsplătit şi sunt meţionate pe rând în Sfintele Evanghelii. Cele pe care le menţionează Sfântul Evanghelist Marcu au asistat inclusiv la luarea de pe Cruce a Mântuitorului de către Iosif din Arimateea, sfetnicul cu bun nume, tot un demnitar al comunităţii iudaice, dar care, credea în Hristos în taină şi Îl iubea, ca de altfel, şi Nicodim, care au pregătit trupul Domnului pentru punerea în mormânt. Iosif s-a dus la Pilat şi a cerut trupul mort. Ei sunt pomeniţi în Sfintele Evanghelii şi în Slujba Prohodului Domnului.” În continuare, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vorbit despre mesajul pe care Mântuitorul îl transmite prin Femeile Mironosiţe Apostolilor, ele fiind primele persoane cărora li se arată după Înviere:

„După Înviere, Mântuitorul le face Femeilor Mironosiţe darul de a le arăta Trupul Său Înviat, le salută, le aduce bucuria şi pacea şi le dă o misiune: să se ducă şi să vestească Apostolilor că El este viu şi că va merge în Galileea. Acesta a fost primul dar pe care Mântuitorul l-a făcut Femeilor Mironosiţe, ele devenind binevestitoare. De atunci şi până astăzi Biserica lui Hristos le cinsteşte şi le-a aşezat alături de Maica Domnului, care era împreună cu ele. În icoană sunt zugrăvite toate Femeile Mironosiţe.

Amintind că astăzi este adevărata zi a femeii creştine, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a a dus un elogiu femeii şi mamelor creştine:

„Astăzi este ziua tuturor femeilor creştine, a precizat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Ale mamelor creştine din toate timpurile. Ale mamelor noastre sfinte care au umplut cerul de Sfinţi şi pământul de oseminte. Cimitirele sunt pline de osemintele creştinilor buni, care au trăit viaţa, au mărturisit credinţa, au avut dreaptă credinţă, dreaptă mărturisire, dreaptă vieţuire, dreaptă făptuire şi au plecat în nădejdea învierii şi vieţii de veci şi au acolo, la căpătâi, crucea. Crucea mărturie, că prin cruce primesc lumina Învierii şi viaţa veşnică. Sunt pline calendarele şi sinaxarele de sfinţii pe care i-au născut mamele creştine. Este plină umanitatea şi pământul de ştiinţa cărţii, de ştiinţa Duhului, de arta frumuseţii şi a divinităţii, pentru că mamele creştine au ştiut să crească eroi, savanţi, medici, învăţători, profesori, slujitori ai lui Dumnezeu şi au ştiut să fie ziditoare din momentul în care Dumnezeu le-a zis „nu vă temeţi”. Nu s-au mai temut să aducă pe lume fii şi fiice, pentru că au ştiut că nu sunt ai morţii şi ai pământului şi ai întunericului, ci sunt ai lui Dumnezeu, fiii lui Dumnezeu după har, mamele voievozilor noştri, mamele marilor oameni. Maica Domnului este mama tuturor neamurilor şi ale tuturor femeilor de pe pământ şi începutul sfinţeniei. Prin ea a venit harul. De aceea a şi salutat-o Arhanghelul Gavriil, trimisul lui Dumnezeu, bucură-te cea plină de har. Domnul este cu tine. Binecuvîntată eşti tu între femei. Şi împreună cu Maica Domnului sunt toate Femeile Mironosiţe şi toate femeile creştine şi toate fecioarele înţelepte care păstrează candela aprinsă, candela în ţelepciunii, cu untdelemnul înţelepciunii şi a faptelor bune. Mamele care au născut voievozii, Mamele care au născut savanţii, mamele care au născut cercetătorii, care au dus lumea mai departe au fost mame sfinte. Începând cu mama Sfântului Constantin, primul împărat creştin, şi a împodobit lumea cucerită de el cu biserici şi altare, pentru că a avut acea mamă sfântă, Sfânta Împărăteasă Elena. Şi ei sunt întocmai cu Apostolii cinstitţi, ca Maria Magdalena. Şi apoi atât de multe mame strălucite: ale Sfinţilor Părinţi, mama Sfântului Ioan Gură de Aur, care nu s-a mai căsătorit, a rămas văduvă la 20 de ani, mamele Sfinţilor Părinţi din veacul de aur, Sfânţii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Grigorie de Nisa, Ambrozie, Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Atanasie al Alexandriei, Chiril al Ierusalimului, Sofronie, mari părinţi ai Bisericii lui Hristos. Au fost Sfinţi Părinţi pentru că au fost părinţii lor sfinţi şi mamele lor sfinte. Aşa i-au crescut.”

Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a amintit în continuare despre rolul şcolilor epocii în viaţa creştinismului, şcoli prin care s-au creat atâtea valori de-a lungul veacurilor:

„Asta a fost educaţia, şcoala de acasă şi şcoala din biserică. Astăzi vrem să ne lipsim de şcoala din biserică. Biserica e şcoală pentru toată viaţa, e artă şi cicivilizaţie, lumină, spital, e aşezământ social, e tot ce vrei. Biserica, dacă poţi să înţelegi, dacă ai lumină în mine şi raţiune omenească. Dacă n-au înţelepciune dumnezeiască (oamenii de azi n.n.), măcar raţiune omenească sa ai ca să înţelegi că Biserica n-a făcut vreodată rău omului, ci îl salvează, îl ajută, în îndrumă, în educă, în transformă din om al pământului, în om al cerului. Îl transformă din om pământesc în om ceresc, asta face Biserica. În înnobilează, îl sfinţeşte o viaţă întreagă ca să se poată întoarce în familia lui Dumnezeu. Cât de mult a făcut Biserica pentru femeia creştină! I-a dăruit inclusiv această zi, (Duminica Mironosiţelor n.n.). Ne-a dăruit-o ca icoană. Pentru fiecare din noi mama este icoana sfinţeniei supreme. Pentru fiecare dintre noi. Mama noastră oricât de modestă sau bătrână, oricât de săracă ar fi fost, lipsită de posibilităţi materiale şi de titluri nobiliare. Mama noastră este icoana sfinţeniei şi o aşezăm lângă Maica Domnului fiecare dintre noi. Şi acolo este şi ne poartă în rugăciuni. Ne-a purtat în iubire, ne-a crescut cu jertfelnicie, ne-a crescut cu dragoste, ne-a crescut cu eforturi mari, ne-a purtat la şcoală, ne-a creat un viitor şi apoi ne-a urmărit până s-a stins ca o candelă viaţa ei, dar nu s-a stins sufletul, pentru că ne-a luat cu ea acolo unde s-a dus şi ne poartă în rugăciuni. Să cinstim pe Maica Domnului, pe Femeile Mironosiţe şi toate mamele creştine şi fecioarele creştine înţelepte care au candela aprinsă în aşteptarea Mirelui. Pentru că, iată, Mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind. Aceasta este privegherea: Liturghie, Credinţă, Înviere, Lumină şi Har.” Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a felicitat Asociaţia Femeilor Ortodoxe „Mironosiţele Femei” a Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, coordonator preot Viorel Bud, preşedintă Varvara Pop, care desfăşoară o activitate de ajutorare a celor nevoiaşi de peste 10 ani. În Eparhie mai există Mănăstirea istorică din Ieud, cu hramul „Duminica Mironosiţelor” şi două biserici, în Baia Mare şi localitatea Săsar. Foto.

  • Sfânta liturghie la Mănăstirea Scărișoara Nouă

Duminică, 03 mai (a treia după Sfintele Paști, a Mironosițelor), de la ora 10:00, Preasfințitul Părinte TIMOTEI SĂTMĂREANUL, Arhiereu vicar al Episcopei ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului a săvârșit Sfânta liturghie la Mănăstirea „Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul” Scărișoara Nouă.

Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Spiridon Belei, starețul lăcașului de cult, Protos. Visarion Beuca, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social și Arhid. Gherasim Nap. Foto.

  • Mesajul Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, la Duminica Mironosițelor

Nu vă puneți cu femeile mironosițe!

Apostolii, cu excepția Sfântului Ioan Evanghelistul, au fugit ca să nu fie reținuți și ei la prinderea lui Iisus în Grădina Ghetsimani, în Joia Sfintelor Pătimiri, în urma trădării lui Iuda!

Femeile mironosițe însă au rămas cu Iisus, la proces, la umilințe, bătăi, schingiuiri și au auzit toate jignirile care i s-au adus Fiului lui Dumnezeu! În cele din urmă au ascultat, prăbușite de durere alături de Maica Domnului, sentința finală, definitivă și irevocabilă, rostită de Pilat: „condamnare la moarte prin răstignire!” Ele nu au capitulat nici în fața acelei sentințe știind că este nedreaptă și criminală, ci au continuat să rămână aproape de Iisus, care-și purta crucea spre Golgota!

Mai mult, în mersul acelui convoi îngrozitor de sinistru, Hristos era flancat de-o parte și de alta de fioroșii soldați romani în zalele lor de lupta, care aveau menirea să descurajeze pe oricine ar fi încercat să dea o mâna de ajutor Celui ce cădea sub povara grea a crucii. Și totuși, printre necruțătorii soldați romani, Veronica, una din femeile mironosițe, rupând cordonul, ajunge la Iisus, și îngenunchind, îi oferă mahrama, Să-și șteargă sângele și sudoarea de pe față! Drept răsplată de la Hristos, primește înapoi mahrama cu chipul Său imprimat pe ea! Este prima imagine iconică, prima icoană creștină a Fiului lui Dumnezeu Întrupat!

În concluzie, nu vă puneți cu femeile creștine, deoarece ele au apărat pe Hristos, au apărat și împodobit Biserica Lui Dumnezeu, ele au apărat Familia creștină, martirii din timpul comunismului și au născut și au crescut eroii neamului! Ele nu se tem de forțele întunecate ale iadului căci au primit cele dintâi mesajul de la Hristos Înviat, drept rasplată pentru curajul lor: „Bucurați-vă și nu vă temeți!“

Cu acest prilej, dorim să urăm la mulți ani tuturor femeilor mironosițe ale Eparhiei noastre: moroșence și băimărence, sătmărence și oșence, chiorence, codrence și lăpușence!

Hristos a înviat!

+ Iustin,
Episcopul Maramureșului și Sătmarului

  • Astăzi, 29 aprilie, cu prilejul Zilei Veteranilor de Război, aducem prețuire și profundă recunoștință tuturor cadrelor militare pentru contribuţia eroică adusă în cadrul bravei Oştiri Române pentru apărarea integrităţii teritoriale, a suveranităţii, unităţii, libertăţii şi demnităţii Patriei noastre dragi ROMÂNIA şi a Poporului Român; pentru lupta de păstrare a valorilor noastre fundamentale şi sfinte: Biserica Ortodoxă strămoşească, Familia noastră românească şi Satul românesc cu toate tradiţiile și frumuseţile lui unice, care ne-au făcut cunoscuţi peste tot în lume.

† IUSTIN
Episcopul Maramureșului și Sătmarului

  • Mesajul Preasfințitului Părinte IUSTIN, la trecerea în lumea celor drepți a Notarului Vasile DRAGOȘ

Născut în Țara Chioarului, mai exact în localitatea Finteușul Mare, într-o zonă de o frumusețe paradisiacă și de o noblețe voievodală, fratele nostru întru credință, Notarul Vasile Dragoș, și-a încheiat călătoria pământească la frumoasa vârstă de 77 de ani.

Mâine, marți, 28 aprilie, când va avea loc Slujba înmormântării la capela de cimitir de pe strada Vasile Lucaciu, clopotele bisericilor din Baia Mare vor bate îndoliat, la ora 12:00, pentru despărțirea de un vrednic slujitor al Legii și Justiției pământești, dar și fidel păstrător al Legii lui Dumnezeu și al rânduielilor Sfintei noastre Biserici Ortodoxe Strămoșești. În calitatea Sa, de om al promovării și susținerii dreptății semenilor în lumina justiției umane și divine, a fost ales, la propunerea vrednicului de pomenire Protopop al Băii Mari, Gavriil Mociran, membru în Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului și în cel mai înalt și prestigios for bisericesc central, Adunarea Națională Bisericească.

Când, în 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a răspuns solicitărilor clerului și poporului din Maramureș de reînviere a Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, deputatul Vasile Dragoș a venit de la Cluj, în calitatea nouă și onorantă de deputat, la Maramureș, împreună cu vrednicul de pomenire Înaltpreasfințitul Părinte Justinian, pentru a rectitorii, împreună cu toți cei implicați, istorica și martirica Eparhie a Maramureșului și Sătmarului. Din ceea ce știm de la Domnia Sa și de la cei cu care a lucrat în mandatele de membru al Adunării Eparhiale a Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, a contribuit mult și în chip decisiv la întabularea proprietăților bisericești, ajutând pe toți cei care i-au cerut acest lucru, cu multă competență și determinare, ca Biserica Ortodoxă să-și reintre în drepturile ei firești. Personal, mi-l amintesc ca pe un om luminos și frumos la suflet și la chip, hotărât în susținerea proiectelor eparhiale, aducând contribuții decisive la reașezarea lucrurilor în matca lor firească.

Dacă astăzi, Episcopia Maramureșului și Sătmarului se găsește în cea mai prestigioasă poziție a sa în existența ei istorică, de peste șase secole, de multe ori martirizată, gândindu-ne la furtunile, nedreptățile și suprimările la care a fost supusă de stăpâniile străine ale Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului, putem spune cu recunoștință că Notarul Vasile Dragoș și-a adus contribuția de om al dreptului, cu toată fidelitatea și iubirea de Neam, Țară și Biserica Ortodoxă Strămoșească.

La data de 21 noiembrie 2015, cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la reînființarea Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, am conferit domnului Vasile Dragoș, în mod solemn, în Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare cea mai înaltă distincție a Eparhiei și anume „Crucea Voievodală Maramureșeană” pentru mireni. Acum, când ne despărțim vremelnic de iubitul nostru frate în credință și prestigiosul om al slujirii Legii în Județul Maramureș, suntem încredințați de faptul că, dacă Dumnezeu a hotărât să-l cheme la Sine în Săptămâna Luminată, când ușile împărătești ale bisericilor sunt deschise timp de 40 de zile, până la Înălțarea Domnului, spre a-i deschide ușile Împărăției Sale veșnice, așezându-l în lumina și iubirea Preasfintei Treimi, alături de părinții, moșii și strămoșii Domniei Sale.

Pentru slujirea cu fidelitate și dăruire a Eparhiei noastre și în calitate de apropiat al Înaltpreasfințitului Părinte Justinian, spre a-i aduce un ultim omagiu și pentru a cinsti și mângâia familia îndoliată, îi conferim, post mortem, prestigioasa distincție Ordinul „Crucea Justinian Arhiepiscopul”.

Totodată, transmitem condoleanțe sincere familiei îndoliate din partea ierarhilor, a ostenitorilor Centrului Eparhial și clerului din Episcopia Maramureșului și Sătmarului și ne exprimăm profundul regret că, din cauza situației provocate de pandemia de Coronvirus în care ne găsim, nu putem fi la căpătâiul fratelui nostru întru credință, Vasile Dragoș, iar înmormântarea nu poate beneficia de desfășurarea ei firească, familia neavând alături rude, prieteni și oameni care l-au iubit și prețuit, dar toți suntem uniți în rugăciune, ca Dumnezeu să-i facă parte de odihnă veșnică și să-i ierte sufletul bun și luminos de orice a greșit în această viață. Foto.

Veșnică să-i fie pomenirea, nemuritoare să-i fie amintirea și Hristos Cel Înviat din morți să-l primească în lumina și bucuria Preasfintei Sale Învieri! Amin!

Baia Mare,
27 aprilie 2020

† IUSTIN
Episcopul Maramureșului și Sătmarului

 

  • Sfânta Liturghie Arhierească de Duminica Sfântului Apostol Toma

Duminică, 26 aprilie 2020, de la ora 10,00, Duminica Sfântului Apostol Toma, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească în Paraclisul Episcopal cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” din incinta Centrului Eparhial din Baia Mare, în fruntea unui sobor de preoți și diaconi alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic și misionar și mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Pr. Adrian Morar, referent în cadrul sectorului social-filantropic și misionar, Arhid. Teodosie Bud, consilier economic, Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Arhid. Vlad Verdeș, inspector pentru catehizarea tineretului, Dic. Lucian Burnar de la secretariatul Episcopiei, teologul Onuț Păcurar, responsabilul magazinului bisericesc din cadrul Centrului Eparhial.

Cuvântul de învăţătură

După ce Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vorbit despre Săptămâna Luminată şi praznicele din perioada acesteia, despre îndoiala Sfântului Apostol Toma, precum şi ale altor personaje biblice, despre prezenţa lui Iisus Hristos Cel Înviat din morţi în mijlocul lor, despre starea omenesască a Sfinţilor Apostoli, a prezentat ce trebuie să facem ca să trecem dincolo de viaţa duhovnicească, aşa cum a făcut marii mărturisitori ai credinţei:

„Dumnezeu ne îndeplineşte şi ne dăruieşte ceea ce este existenţial şi esenţial pentru mântuire şi ne învaţă să depăşim limitele dintre corporalitate, materialitate şi să trecem dincolo de viaţa duhovnicească, cum au făcut părinţii mari ai pustiei, marii mărturisitori ai credinţei. Ei au simţit prezenţa lui Hristos. Părintele Nicolae de la Rohia spunea că îl simte pe Hristos contemporan cu el. Mă simt contemporan cu Hristos. Nu mi se pare că a trăit acum 2000 de ani. Eu simt că sunt contemporan cu Hristos. Pentru că a citit bine Epistolele pauline, unde se spune că Hristos ieri, azi şi în veci este acelaşi. Le-a citit cu multă atenţie, ca pe o rugăciune, nu ca pe carte de literatură. Şi a citit cu toată convingerea Scriptura. De aceea s-a şi convertit la creştinisasm şi trăia în fiecare zi ca şi cum L-ar fi întâlnit pe Hristos în foişor. Aşa trăia Părintee Nicolae. Aşa trăia lumina Învierii lui Hristos şi Adevărul Învierii lui Hristos. Noi suntem chemaţi să depăşim linia care ne separă materia de cer. Pământul de Cer. Suntem alcătuiţi din pământ şi cer, noi, fiecare om. Din materie, din pământ şi suflet nemuritor. Dintr-o scânteie dumnezeiască. Numai că, după ce depăşim momentul Învierii şi al Săptămânii Luminate, iar o luăm pe cărările vieţii. Iar o luăm şi iar devenim mai mult materie decât duh, decât har, decât Lumină. Sfinţii lui Dumnezeu au fost Lumină. Au fost foc mistuitor, pentru că Duhul lui Dumnezeu a lucrat în viaţa şi în fiinţa lor, încât au devenit transparenţi lui Dumnezeu şi absenţi păcatelor, absenţi lumii. Deşi trăiau în lume, trăiau ca şi cum n-ar fi fost în lume. Învăţăm că Dumnezeu acceptă slăbiciunile noastre, dar în momentul în care ne-a dat argumentul suprem că a venit de la Tatăl şi că se întoarce din nou la Tatăl şi că se duce să ne pregătească nouă loc, şi ne-a dat argumentul că a Înviat şi S-a arătat Sfinţilor Săi Ucenici şi Apostoli, mai multe arătări timp de 40 de zile, şi a acceptat ca să fie vertificat de Toma, şi a mâncat înaintea lor, şi ne-a arătat concret că este El, El Cel ce S-a Întrupat, El Cel ce a propovăduit, El Cel ce a Pătimit, Cel ce S-a Răstignit, Cel ce a murit şi a Înviat, în acel moment noi nu avem nicio scuză să spunem că nu credem, că ne îndoim. Ateii de astăzi folosesc argumentul acesta al îndoielii lui Toma spunând că şi Apostolii s-au îndoit. Şi Toma s-a îndoit şi că părintele copilului lunatec a zis cred Doamne, ajută necredinţei mele, folosesc cu vicleşug aceste argumente că s-au îndoit Apostolii. Da, pentru că aveau aceste îndoieli ale Apostolilor, pentru că Evangheliştii au fost cinstiţi, n-au fost vicleni, n-au cosmetizat, au scris realitatea evenimentelor. Au scris tot cu sinceritate, ca să ne fie nouă de folos. De aceea au scris, că s-au îndoit, dar după aceea au crezut şi s-au bucurat, n-au mai avut teamă, s-au umplut de putere, au lucrat pentru Hristos şi propovăduirea adevărului Învierii Lui în toată lumea: în Ierusalim, în Samaria şi până la marginile Pământului. Să ne fie pilda lui Toma şi adevărul pe care l-a mărturisit el şi pe care l-au mărturisit şi Apostolii în timpul vieţii că Hristos este Fiul Dumnezeului Celui Viu Mântuitorul lumii, Lumină pentru viaţa noastră, putere de a sta în faţa tututor potrivnicilor noştri care tăgăduiesc Dumnezeirea lui Hristos, adevărul Întrupării, Pătimirii, Morţii şi Învierii Lui. Să ne fie această forţă unică a adevărului Învierii lui Hristos călăuzitoare în viaţă şi să ne construim proiectul vieţii noastre creştine pe temelia adevărului Învierii lui Hristos, să luminăm viaţa noastră cu Lumina Evangheliei lui Hristos, să ne încălzim inimile noastre de căldura şi să le aprindem de focul harului Dumnezeiesc în sfintele biserici, în Sfintele Taine, în Sfintele Liturghii şi împărtăşindu-ne, când Dumnezeu va rândui, cu Trupul şi Sângele Domnului pentru a primi viaţă din viaţa lui Hristos şi Înviere din Învierea Lui şi să mărturisim cu Toma, Domnul meu şi Dumnezeul şi Mântuitorul Meu”, a spus în încheiere Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Foto.

 

  • Sfânta Liturghie de Izvorul Tămăduirii prăznuirea Sfântului Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş -

Vineri, 23 aprilie 2020, de la ora 10,00, Izvorul Tămăduirii, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească în Paraclisul Episcopal cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” din incinta Centrului Eparhial din Baia Mare, în fruntea unui sobor de preoți și diaconi alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic și misionar și mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Pr. Adrian Morar, referent în cadrul sectorului social-filantropic și misionar, Arhid. Teodosie Bud, consilier economic, Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Arhid. Vlad Verdeș, inspector pentru catehizarea tineretului, Dic. Lucian Burnar de la secretariatul Episcopiei, teologul Onuț Păcurar, responsabilul magazinului bisericesc din cadrul Centrului Eparhial.

Cuvântul de învățătură

Preasfințitul Părinte Episcop Iustin s-a referit, în prima parte a cuvântului, la sărbătoarea Izvorul Tămăduirii și la Maica Domnului, cea mai mare între sfinți, căreia îi este dăruită această sărbătoare, vorbind despre felul cum a apărut și despre istoricul ei. În această zi, în toată țara noastră, în special în mănăstiri, este sărbătoare, trecută cu cruce roșie în calendar, pentru că foarte multă lume are evlavie la Maica Domnului, iar multe biserici au acest hram. În toate bisericile și la toate mănăstirile este zi de mare sărbătoare. Astăzi se sfințește aghiasma mică, pe care o duc credincioşii acasă.

Apoi Preasfințitul Părinte Episcop Iustin s-a referit la Sfinții zilei: Sfinții Ierarhi Ilie Iorest, Simion Ștefan și Sava Brancovici, mitropoliții Transilvaniei și la Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș, ocrotitorul Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, al Seminarului Teologic din Baia Mare, Episcop maramureșean martir pentru credința ortodoxă, făcând un scurt recurs la istorie.

„Biserica lui Hristos din Maramureș a mers pas la pas cu Biserica poporului român, Biserica Ortodoxă, a spus Preasfințitul Părinte Episcop Iustin. În același Duh a lucrat și aceeași lumină a Evangheliei a primit-o, a păstrat-o, a propovăduit-o, a sporit-o și a răspândit-o în sufletele oamenilor, în familiile credincioșilor, în comunitățile din satele binecuvântate ale Maramureșului, care nu era atât de mic cât este acum. Maramureșul Voievodal este o provincie românească, nu este un județ. De aceea, provinciile românești sunt pomenite așa: Țara Românească, Moldova, Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș. Maramureșul este un ținut care a avut slava și gloria lui în istorie, care i-a venit de la Dumnezeu și de la statornicia, de la voinicia, de la vitejia, de la dârzenia locuitorilor, care, devenind creștini, pe lângă faptul că erau eroici, au devenit și martiri sau mărturisitori ai lui Hristos. Viața bisericească organizată în Maramureșul Voievodal este străveche. A mers pas la pas cu viața bisericească organizată a poporului român. Părintele Academician Dumitru Păcuraru spune că Episcopia Maramureșului este una dintre cele mai străvechi Episcopii din Transilvania. Este soră cu Mitropolia Bălgradului. Adică Mănăstirea Peri, stavropighie constantinopolitană, ctitorie a Drăgoșeștilor, care, la 1391, la cererea fiilor lui Dragoș, Balc și Drag, devine stavropighie constantinopolitană, cu primul său egumen sau stareț, Cuviosul Pahomie, și unde Constantinopolul, la cererea voievozilor, a trimis și episcopi. Cuviosul Pahomie avea atribuții cvasiepiscopale, dar nu a fost Episcop niciodată, dar era nevoie în această parte de lume de Episcop. Istoria consemnează numele episcopilor locali, episcopilor de țară sau hors episcopi. Nu aveau reședință în mediul urban, în orașe, în cetăți, ci rezidau prin mănăstiri, prin schituri, pentru că românii erau persecutați, Transilvania era ocupată, era sub stăpânire maghiară. Românii nu aveau voie să-și dezvolte civilizația și cultura lor. Și atunci, ei, ca să-și conserve valorile, tradiția, credința, au rezistat în acest fel. Cu episcopi locali, cu episcopi călători, cu episcopii călătoare, care se mutau dintr-o mănăstire în alta, dintr-un schit în altul. Sunt cunoscuţi cu numele şi Istoria Bisericii din Maramureş de Nuţu Roşca, ce adună foarte mult material, multe documente, inclusiv documentul emis de Patriarhia de Constantinopol şi semnată de Patriarhul de atunci Antonie, emisă la 16 august 1391, le consemnează. Deci, mănăstirea aceasta, care, desigur, nu s-a înfiinţat atunci, atunci a fost pecetluită şi a devenit stavropighie, ea poate are rădăcini mai vechi, este soră cu Mănăstirea Râmeţi. În jumătatea secolului al XIV-lea aceste două mănăstiri existau. Sfântul Ghelasie de la Râmeţi, Arhiepiscopul Bălgradului, care a sihăstrit şi a vieţuit prin Munţii Râmeţului şi la mănăstirea existentă atunci, a fost contemporan cu Mănăstirea Peri. Aceste două mănăstiri au strălucit. Două Episcopii erau în Transilvania: cea de la Geoagiu-Râmeţi şi cea de la Peri Maramureş. Acestea sunt primele episcopii, cele mai străvechi în pământul românesc al Transilvaniei. Un şir de Ierarhi, de 30 de episcopi mărturisitori cunoscuţi cu numele, care au păstorit în Maramureş, în diferite locuri mănăstireşti şi schituri, unii au păstorit de la Bălgrad (de la Alba Iulia de azi) şi peste Maramureş. Sunt 30 la număr, cunoscuţi cu numele. Un şir de episcopi mărturisitori, care păstoreau 3-4-5 ani şi, datorită stăpânirii străine şi vitregiilor ei, dispăreau, fie erau întemniţaţi, fie erau persecutaţi şi plecau în Moldova sau Ţara Românească, însă poporul a rămas consecvent şi dreptcredincios. Un popor voievodal. Un popor pe care nu l-a putut nimeni abate.”

În continuare, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vorbit despre viaţa Sfântului Iosif Mărturisitorul de Maramureş:

„Sfântul Iosif Mărturisitorul din Maramureş a fost un sfânt mare, un mare mărturisitor şi un mare apărător al poporului lui Dumnezeu şi al dreptei credinţe, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. El a fost dintr-o familie nobiliară bogată, un nobil, cu rădăcini până la 1450. A fost un preot căsătorit. Un preot nobil. I-a decedat soţia şi drept urmare, fiind un om foarte evlavios şi navând copii, s-a retras într-o mănăstire din Maramureş, unde erau foarte multe astfel de locaşuri de cult. La 1690 acest preot nobil, retras în mănăstirfe şi, între timp, călugărit, care şi-a păstrat numele de Iosif, a fost chemat de preoţimea din Maramureş, în vremuri foarte tulburi, când calvinismul încercase să schimbe dreapta credinţă prin forţa autorităţilor maghiare, a fost chemat la epiescopat. Şi a venit o altă încercare mare pentru poporul român şi pentru credinţa lui ortodoxă strămoşească, şi anume Imperiul autro-ungar. Curtea de la Viena pierzând foarte mulţi credincioşi catolici prin trecerea la protestantism, a încercat să recupereze pierderile, printr-o politică religioasă de stat, atrăgând la unire cu Biserica Catolică popoarele ortodoxe, iar noi, Transilvania, făcând parte din Imperiul austro-ungar, atunci s-a încercat atragerea românilor la unirea cu biserica Romei. Românii nici nu vroiau să audă. Episcopii de la Alba Iulia şi Maramureş au fost persecutaţi. Sfântul Iosif Mărturisitorul a fost ales de preoţii din Maramureş Episcop la 1690, exact în frământările acestea mari şi a fost hirotonit de marele Mitropolit al Moldovei, Dosoftei, care se găsea în pribegie datorită frământărilor şi luptelor pentru tron din Moldova. A plecat în pribegie în Polonia şi a luat cu el şi Sfintele Moaşte ale Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Lângă racla Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava a făcut legământul că nu va trăda Ortodoxia. Că nu va trăda dreapta credinţă. Că nu va trăda poporul şi legea strămoşească. A ţinut mai multe soboare, însă lupta de atragere a românilor la unire cu Biserica Romei a continuat şi s-a intensificat.”

„La 1700, Atanasie Anghel, care era mitropolit la Bălgrad, împreună cu 38 de protopopi, au cedat în urma unor promisiuni că vor scăpa de iobăgie, că vor păstra legea, calendarul, crezul, săbătorile, posturile aşa cum sunt, a precizat Întâistătătorul Eparhiei Maramureşului şi Sătmarului. Nicolae Iorga spune despre Atanasie Anghel că documentul pe care l-a semnat este cel mai josnic act de trădare pe care l-a făcut un vlădică de neam român. Cel mai dezonorant. Cel mai cumplit act de trădare. Sfântul Iosif a fost chemat şi el la Viena, la 1701, ca să adere la unirea cu Roma. A dat nişte răspunsuri în faţa cărora nu a putut sta nimeni în faţa lui. Avea înţelepciunea Duhului Sfânt. L-au trimis din nou acasă şi i-au interzis să mai fie păstor. Păstorise 10 ani. S-a întors acasă şi la 1705 a fost chemat la Sibiu de guvernul care conducea Principatul Transilvaniei, a fost judecat, condamnat pe nedrept şi închis. Datorită dârzeniei maramureşenilor şi revoltei pe care au pornit-o, i-au dat drumul. S-a întors acasă în Maramureş, dar n-a putut să ocupe scaunul de episcop. Dimpotrivă, din nou a fost chemat în faţa unei judecăţi şi a fost închis, pentru o perioadă, în celebra şi cumplita închisoare de la Hust, construită de Maria Tereza, şi tot la revoltele maramureşenilor, care nu acceptau ca păstorul lor, fără vină, să fie condamnat şi închis, iar i s-a dat drumul, tot fără portofoliu, fără să-i dea dreptul să-şi ocupe scaunul. A fost eliberat, dar nu i s-a mai permis de către autorităţi să fie Episcop cu drepturi depline. A continuat el să fie episcop, să slujească, să le vorbească preoţilor, să-i sfătuiască, dar n-a avut drepturi depline recunoscute de Curtea de la Viena. Aşa a pătimit Sfântul Iosif Mărturisitorul, acest mare sfânt, pe care-l sărbătorim astăzi, apărând dreapta credinţă. El s-a stins din viaţă bătrân, după ce a reuşit, pentru o scurtă perioadă de timp, câteva luni, în 1711, să reocupe scaunul episcopal, însă s-a stins din viaţă bătrân şi rănit la suflet şi cu trupul istovit şi nu i se cunoaşte, ca şi lui Moise, locul mormântului său. A rămas o taină. Dar a rămas rugul, care nu se mistuie: credinţa.

Cuvântul Preasfinţitului Părinte Episcop Iustin s-a referit în continuare la păstrarea credinţei strămoşeşti de către maramureşeni:

„Datorită dârzeniei, dreptei lui credinţe, legământului pe care l-a făcut la racla Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava în faţa Mitropolitului cărturar Dosoftei, Sfântul Iosif Mărturisitorul n-a semnat niciun document în legătură cu uniaţia. Datorită faptului că n-a semnat niciun document, maramureşenii n-au cunoscut unirea cu Roma. Când vine generalul Bukov în Transilvania, la 1762, trimis de Maria Tereza ca să vadă ce-i cu unirea, constată că românii au rămas tot cum au fost. Câteva procente, cam 5% dacă trecuseră la uniaţie, restul erau ortodocşi. Şi a zis Maria Tereza că mănăstirile sunt problema. Sunt adevărate cetăţi, bastioane ale dreptei credinţe. Trebuie să le distrugem. Şi atunci a pornit acel atentat la identitatea şi credinţa noastră. Culmea, că a venit din partea altor creştini. E foarte greu să înţelegi: creştinii să-i suprime pe alţi creştini. Au distrus 150 de mănăstiri şi schituri. Cele de piatră cu tunurile şi celor de lemn le-au dat foc, le-au aprins. Mare durere a fost. Credincioşilor li s-au pregătit închisorile şi spânzurătorile. Ori treceţi la uniaţie, ori muriţi. N-au avut de ales. Cu toate acestea, maramureşenii n-au cedat. Dimpotrivă, viaţa bisericească a continuat şi Părintele Păcuraru menţionează pe ultimul Episcop ortodox cunoscut cu numele în Maramureş, alt nobil: Gavriil de Bârsana, care a păstorit la 1739, în vatra Mănăstirii Bârsana de azi. După Gavriil de Bârsana, 198 de ani maramureşenii nu au mai avut voie să aibă episcop de legea lor, ortodox. Nu a permis stăpânirea străină. Toate bunurile au fost preluate de Curtea de la Viena, în 1790. În 1937, s-a reînfiinţat Episcopia Maramureşului. Ceea ce a sădit Sfântul Iosif Mărturisitorul a rămas. Cărbunii au rămas în vatră. Credinţa a rămas în popor. De ce? Pentru că a fost un act samavolnic, de silnicie, nedrept, incorect. Nu i-a întrebat nimeni pe maramureşeni: vreţi să vă abandonaţi credinţa, vreţi să o părăsiţi. Nu i-a întrebat nimeni. S-au trezit pur şi simplu trecuţi la altă religie. Fără să-i consulte, fără să se facă un referendum, fără să-i întrebe cineva. Însemnă că a fost un act nedrept, neconsimţit de popor. De aceea a rămas credinţa în popor în forma ei adevărată, existenţială. Maramureşenii au rămas mărturisitori ai dreptei credinţe ca Sfântul lor Păstor, ca Sfântul Iosif, pe care îl sărbătorim astăzi. Este o istorie îndurerată, îndoliată, o istorie însângerată. Dar Dumnezeu a venit şi a aşezat la loc lucrurile. Faptul că pe Înaltpreasfinţitul Părinte Justinian Dumnezeu l-a inspirat ca atunci când Biserica Ortodoxă a făcut primele canonizări, în 20 iunie 1992, printre cei 20 de Sfinţi canonizaţi, Sfântul Iosif să fie canonizat şi trecut în calendar în rândul Sfinţilor. Şi de atunci şi până în veac să fie cinstit cu marii Sfinţi. În 2005, la propunerea Mitropolitului Moldovei de atunci, actualul Patriah Daniel, a fost trecut în rândul Sfinţilor şi cel ce l-a canonizat, Sfântul Mitropolit Dosoftei. În 2003, în 9 septembrie, în prezenţa celor doi Patriarhi, Teocctist şi Petros al VII-lea al Alexandriei Egiptului, la 30 de ani de arhierie ai Preasfinţitului Justinian, a fost făcută şi proclamarea solemnă a Sfântului Iosif Mărturisitorul. De atunci a devenit ocrotitorul Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului. O icoană vie. O icoană de Ierarh. O icoană în care şi-a îndeplinit făgăduinţele faţă de Hristos şi faţă de Mitropolitul care l-a hirotonit, Sfântul Mitropolit Dosoftei.” Foto.

  • Sfânta liturghie la Mănăstirea Scărișoara Nouă

Vineri, 24 aprilie, cu prilejul sărbătorii închinate Maicii Domnului - Izvorul Tămăduirii și a cinstirii Sfântului Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș, Preasfințitul Părinte TIMOTEI SĂTMĂREANUL, Arhiereu vicar al Episcopei ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului a săvârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul” Scărișoara Nouă.

Paraclisul de la demisolul bisericii îl are ca ocrotitor și pe Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul d in Maramureș, pe lângă Sfinții Martiri Brâncoveni și Sfântul Ioan Gură de Aur.

Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Spiridon Belei, starețul așezamântului monahal, Protos. Visarion Beuca, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social și Arhid. Gherasim Nap. Foto.

  • Sfânta Liturghie Arhierească de sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință

Joi, 23 aprilie 2020, de la ora 10,00, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească în Paraclisul Episcopal cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” din incinta Centrului Eparhial din Baia Mare, în fruntea unui sobor de preoți și diaconi alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic și misionar și mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Pr. Adrian Morar, referent în cadrul sectorului social-filantropic și misionar, Arhid. Teodosie Bud, consilier economic, Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Arhid. Vlad Verdeș, inspector pentru catehizarea tineretului, Dic. Lucian Burnar de la secretariatul Episcopiei, teologul Onuț Păcurar, responsabilul magazinului bisericesc din cadrul Centrului Eparhial.

Cuvântul de învățătură

Un cuprinzător cuvânt de învățătură a rostit Preasfințitul Părinte Episcop Iustin despre viața Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și sacrificiul suprem pe care l-a făcut, preferând să-și piardă viața decât să renunțe la viața întru Hristos Domnul.

„Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință este un model pentru tinerii creștini, este un model pentru ostașii creștini, pentru iubitoarea de Hristos oștire a țării noastre și a fost model de inspirație pentru cum poate fi biruit vrăjmașul cel nevăzut și cum pot fi învinși vrăjmașii unui neam sau ai neamului creștinilor, a spus Preasfințitul Părinte Episcop Iustin. De aceea este atât de iubit și prețuit Sfântul Mare Mucenic Gheorghe pentru că este icoană pilduitoare pentru viața creștină.”

Apoi, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a vorbit credincioșilor care urmăreau pe internet predica despre iubirile veșnice ale unui creștin adevărat, pe care le deprindem de-a lungul vieții și din pilda pe care ne-o dă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe:

„Ce desprindem din viața Marelui Mucenic Gheorghe? În primul rând constatăm că s-a născut într-o familie profund creștină, care i-a oferit o viață aleasă, cu principii morale sănătoase, o educație creștină, omenie, măsură, fidelitate față de valori, respect față de oameni, a precizat Întâistătătorul Eparhiei Maramureșului și Sătmarului. Toate le-a învățat în familie. Familia este cuibul valorilor sfinte și nemuritoare. Familia este cuibul iubirilor veșnice. În familie se deprind, se învață și se consacră iubirile veșnice. Care sunt iubirile veșnice? Dumnezeu și credința în El și în Legea Lui, familia și normalitatea, mama și tata, părinții, casa - cuibul acesta în care ne-am născut, în care am venit pe lume, în care am crescut, în care ne-am dezvoltat iubirea față de Biserică, pe care a întemeiat-o Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu și unde învățăm toate lucrurile importante și existenațiale pentru viața noastră pământească. Învățăm iubirea față de neamul în care ne-am născut, față de țara în care trăim, învățăm să fim oameni de omenie, învățăm principiul evanghelic: ce voiți să vă facă vouă oamenii faceți-le și voi asemenea. Înțelegem atunci de ce toate ideologiile și păgânismul însuși și împărații păgâni au persecutat familiile creștine. Și toate ideologiile care s-au inspirat de la împărații păgâni, care, la rândul lor, au fost inspirați de cel rău, de diavolul, vrăjmașul lui Dumnezeu, al frumuseții divine, al frumuseților veșnice, al normalității, toate ideologiile comuniste, totalitariste, marxiste, toate au țintit desființarea și degradarea familiei, desființarea credinței în Dumnezeu, desființarea valorilor morale. De ce? Pentru că așa se poate destructura o societate și se poate distruge. Pentru că acestea au fost ideologii distructive. Au luptat și luptă și astăzi împotriva familiei, care este cuibul în care învățăm iubirile veșnice, nu iubirile acestea efemere, carnale, trecătoare, instinctuale, care sunt și ele lăsate de Dumnezeu pentru procreere. Învățăm iubirile veșnice nemuritoare, care asigură și nemurirea personală, a sufletului, a omului trup și suflet, și nemurirea familiei, nemurirea neamurilor și dăinuirea lor în lume. Acestea au fost țintite și lovite de împărații păgâni și de ideologiile din toate timpurile. Cele mai cumplite lovituri le-a primit în ultimul secol, secolul trecut, creștinismul de la comunism, de la ideologia atee, comunistă, de inspirație marxistă, care a lovit familia în mod necruțător, morala, credința în Dumnezeu, ca s-o destructureze, s-o desființeze, pentru că aici este puterea, aici este forța. În familie învățăm să fim împreună, să ținem unii la alții. Învățăm ce să iubim și ce să respectăm, și ce să prețuim. Învățăm valorile adevărate, nu răsturnarea lor. De aceea, lupta aceasta a vrăjmașului prin toate ideologiile până în vremea noastră. Până la cei ce astăzi sunt succesorii lor. Se deslușesc, se desconspiră neomarxiștii de astăzi ca fiind succesorii acestor ideologii criminale, care au ucis milioane de vieți și care au desfiinșat și au degradat și retrogradat pe nobilii creștini ai lumii, pe nobilii artelor, pe nobilii filozofiei, pe nobilii literaturii, ai poeziei. Elitele le-au degradat și le-au ucis și le-au închis în temnițele comuniste. Le-au suprimat. Cei care astăzi promovează aceeași ideologie sunt copiii lor. Se revendică de la ei. Care urăsc familia, urăsc Biserica, urăsc pe Dumnezeu, urăsc pe Iisus Hristos, urăsc Biserica Lui. Urăsc Tainele. Urăsc pe Maica Domnului. Vorbesc atât de urât despre Maica Domnului, femeia supremă, femeia mamă pe care Dumnezeu a așezat-o în centrul Pământului și ne-a dăruit prin ea pe Mântuitorul, Care S-a Născut de la Duhul Sfânt. Urăsc puritatea, frumusețea, fecioria, demnitatea, ascultarea, blâdețea, sfițenia ei. Ei vor femei degradate. Femei ușuratice, nu femei sfinte. Nu mame. Nu femei eroice. Și de aceea, lovitura la adresa familiei, a moralei, a Bisericii, a credinței, a lui Dumnezeu. De aici este lupta. Revenind, Sfântul Gheorghe s-a dezvoltat și a crescut într-o familie creștină. De aceea a putut să fie erou până la sfârșit. Erou al lui Hristos. Eroii lui Hristos se numesc martiri sau sfinți. Îi cinstim ca pe sfinți. Și de aceea îl cinstim astăzi pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință.”

Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a mai vorbit apoi despre învățăturile pe care le desprindem din icoanele în care este zugrăvit Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință. Foto.

 

  • Sfânta liturghie la Mănăstirea Scărișoara Nouă

Joi, 23 aprilie, cu prilejul sărbătorii închinate Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, Preasfințitul Părinte TIMOTEI SĂTMĂREANUL, Arhiereu vicar al Episcopei ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului a săvârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul” Scărișoara Nouă.

Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Spiridon Belei, starețul așezamântului monahal, Protos. Visarion Beuca, Arhid. Dumitru Botiș, inspector soci al și Arhid. Gherasim Nap. Foto.

  • Sfânta Liturghie din a treia zi de Paști

Marți, 21 aprilie 2020, a treia zi a praznicului Învierea Domnului, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie în Paraclisul Episcopal din Baia Mare în fruntea unui sobor de preoți și diaconi alcătuit din angajații acestuia: Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic și misionar, Pr. Adrian Morar, referent al sectorului social, Arhid. Teodosie Bud, consilier economic, Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial, iar la strană Arhid. Vlad Verdeș, inspector pentru catehizarea tineretului, Diac. Lucian Burnar, de la secretariat, și teologul Onuț Păcurar, responsabilul magazinului bisericesc de la Centrul Eparhial.

Cuvântul de învățătură

Un amplu cuvânt de învățătură a rostit Preasfințitul Părinte Episcop Iustin pornind de la Evanghelia care s-a citit în această zi, a călătoriei spre Emaus, dar cu extindere spre întreaga Evanghelie a Sfântului Apostol și Evanghelist Luca despre Învierea Domnului:

„Mântuitorul S-a descoperit celor doi ucenici la frângerea pâinii, a spus Preasfințitul Părinte Episcop Iustin. Sub chipul pâinii. Ne-a dat la Cina cea de Taină Pâinea Sa, pâinea, ca să omâncăm, și vinul ca să îl bem. Și ce-a zis în timpul activității Sale? Eu sunt pâinea care s-a pogorât din cer. Dacă veți mânca Trupul Fiului Omului și veți bea Sângele Fiului Omului nu veți muri în veci, ci veți avea viață veșnică. Păi, de ce vor să ne despartă de Hristos, Cel ce-a murit și a Înviat pentru noi? Cel ce ne-a lăsat Trupul și Sângele Său? Pentru ca să nu avem viață în veci! Umanitatea de azi este o umanitate funebră, a morții. Nu vrea viața veșnică, nu vrea viața de dincolo de viața aceasta. Vrea să trăiască clipa. Vrea viața aceasta biologică. Nu respinge Biserica și creștinismul aceasta. Viața este frumoasă, un dar al lui Dumnezeu, dar Biserica o corectează, o limitează, ca să o trăim în cumințenie, să o trăim ziditor, să știm că avem suflet, să știm că viața aceasta este un examen. Acest timp al nostru în trup este un examen. De toate gradele. Este șapte ani de acasă, școală gimnazială, liceu, facultate, doctorat, multe doctorate. Totul este o școală în viața noastră, până dăm exemenul final. Noi credem în nemurire. Nu ne temem de pandemie, nu ne temem de viruși. Au reușit să ne îngenuncheze acuma virușii. Da, sunt pericole de toate felurile, dar avem pentru toate răspunsuri din partea lui Dumnezeu: nu vă temeți de cine ucide trupul, iar de suflet nu pot să se atingă.”

Apoi, tot din Evanghelia Sfântului Evanghelist și Apostol Luca, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a mai adus lămuriri credincioșilor în legătură cu cei cărora li S-a arătat Mântuitorul după Înviere:

„Mântuitorul, după Înviere, nu S-a arătat dușmanilor Săi. A avut, are și va avea dușmani în toate timpurile. Dușmanii lui Hristos sunt cei care Îi neagă Dumnezeirea, care Îl resping, care neagă învățătura și rânduiala Bisericii și credința creștinilor și puterea lor de a crede în Dumnezeu, putere care face minuni. Putere creștinilor a făcut și face minuni în toate timpurile. Ei neagă. Aceștia sunt dușmanii lui Hristos. Și sunt neadormiți. Nu reușesc să intre între prietenii Mântuitorului. De ce? Pentru că ei sunt cei care au strigat și acolo la Cruce și L-au huiduit pe Hristos. Ce-au strigat ei la Cruce? Dacă ești Tu, coboară-Te, fă o minune acuma viu. Coboară-Te de pe Cruce, proclamă-Te împărat, fii ca și noi, gustă din puterea lumii, gustă din slava lumii acesteea, fii împreună cu noi, dă-ne pâine și circ. Te proclamăm împărat, Te încoronăm, dar să mori și Tu ca noi, ca să nu auzim că vrei să înviezi, că nu înțelegem Învierea, nu putem să înțelegem aceste lucruri. Asta i-au cerut: să coboare de pe Cruce! Dacă ești Tu Hristos, coboară-Te de pe Cruce! Ca să vedem și să credem. Păi, zicea Părintele Nicolae Steinhardt: dacă ai văzut ce să mai crezi? Credința e pe auzite, nu-i pe văzute. Nu-i pe verificate. E pe auzite, zice Sfântul Apostol Pavel. Și atunci nu s-a arătat lor, dușmanilor Săi, după Înviere, ci celor care I-au fost apropiați, prietenilor Săi. Apostolilor, Mironosițelor Femei, Maicii Domnului, în primul rând. Mărturia Maicii Domnului nu e consemnată, pentru că ar fi fost subiectivă. Cea mai apropiată ființă care a așteptat cel mai mult să-L vadă pe Hristos Înviat poate că nu ar fi fost credibilă dacă ar fi mărturisit. Dar Maica Domnului era între Mironosițele și ea. Cealaltă Marie. Când spune Evanghelistul de cealaltă Marie este vorba de Maica Domnului, dar nu este deslușită identitatea Maicii Domnului. S-a Arătat pritenilor. De ce? Pentru că aceștia au fost cu El. Aceștia au înțeles. Aceștia au așteptat. Ei au fost cei mai îndurerați. Ei au fost cei mai tulburați. Așa cum am fost noi în aceste zile de post aspru. La această Înviere am văzut Catedrala în întuneric. Și am lăsat-o în întuneric toată slujba Învierii. Ca să se vadă întunericul lumii în care trăim. Și să iasă în evidență lumina din lumânare, care simbolizează pe Hristos Cel Înviat. Pentru că Legea s-a dat prin Moise, iar Harul și Adevărul au venit prin Iisus Hristos. Iisus Hristos Lumina Lumii a venit în lume și întunericul n-a cuprins-o. N-a putut-o cuprinde întunericul iadului, nici întunericul lumii, nici întunericul Universului, nici întunericul tuturor veacurilor n-a putut învinge și nu va putea învinge Lumina Învierii lui Hristos și adevărul că Hristos este Fiul lui Dumnezeu Cel Înviat din morți, Mântuitorul Lumii. Aceasta a fost nădejdea noastră. Și am trăit această noapte unică de Înviere, dar poporul român s-a comportat exemplar. Am arătat că suntem un popor al Lumini și al Învierii. Îi mulțumim Bunului Dumnezeu pentru aceasta. De aceea, așa cum S-a arătat Mironosițelor Femei, Maicii Domnului și Sfinților Apostoli și le-a adus pacea și le-a arătat mâinile și coasta, L-am văzut și noi pe Domnul. L-am văzut și noi pe Domnul și este viu. Și v-am spus în noaptea de Înviere Hristos a Înviat și am auzit că răsunat România creștină Adevărat a Înviat! Că răspunsul vostru, de peste tot, de la oraș, de la țară, de pe văi, de pe munți, de unde ați fost, din străinătate, am auzit răspunsul vostru, care a cutremurat cerul și pământul, convingător și deplin: Adevărat a Înviat! Adevărul adeverit de creștini de 2000 de ani și mărturisit de acum și până în veac.” Foto.

  • Sfânta liturghie - a treia zi a Sfintelor Paști

Marți, 21 aprilie, a treia zi a Sfintelor Paști, Preasfințitul Părinte TIMOTEI SĂTMĂREANUL, Arhiereu vicar al Episcopei ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului a săvârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul” Scărișoara Nouă.

Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Spiridon Belei, starețul așezamântului monahal, Protos. Visarion Beuca și Arhid. Gherasim Nap. Foto.

  • Sfânta liturghie - a doua zi de Sfintele Paști

Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Spiridon Belei, starețul așezamântului monahal, Protos. Visarion Beuca, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social și Arhid. Gherasim Nap.

În cadrul Sfintei Liturghii, Pre afintitul Părinte TIMOTEI SĂTMĂREANUL a dat citire Pastoralei la Sfintele Paști intitulată „Învierea lui Hristos, izbăvire de îngrijorare și teamă”, a Preasfințitului Părinte IUSTIN, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, care, de asemenea, în această zi, a fost citită și în toate lăcașurile de cult din cuprinsul Eparhiei. Foto.

 

  • Slujba celei de a doua Învieri  

Duminică, 19 aprilie 2020, ziua Învierii Domnului, de la ora 12,00, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Vecernia sau slujba celei de doua Învieri, cum mai este cunoscută, în Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, împreună cu soborul de preoți și diaconi ai Catedralei.

La strană au dat răspunsurile cântăreții Catedralei, arhidiaconi, diaconi și teologi din această mare familie care este Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, unitate de cult care face parte din Centrul Eparhial.

În timpul Sfintei Slujbe, soborul a citit Sfânta Evanghelie în mai multe limbi, după tradiția Bisericii Ortodoxe.

După încheierea Slujbei celei de a doua Învieri, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a vorbit credincioșilor despre aceasta:

„La această slujbă se citește Evanghelia care vestește despre faptul că Mântuitorul se arată înspre seară, în prima zi a săptămânii, Sfinților Săi Ucenici și Apostoli, după ce în zori S-a arătat Femeilor Mironosițe și le-a transformat în mărturisitoare și propovăduitoare ale Învierii, zicându-le să meargă și să spună ucenicilor Săi că El este viu și că Îl vor întâlni în Galileea, a spus Preasfințitul Părinte Episcop Iustin. Spre seară li se arată Sfinților Săi Ucenici și Apostoli acolo în foișor. În singurătatea foișorului, unde ei erau retrași și ascunși de frica iudeilor, se arată și le aduce pacea. Le zice: Pace Vouă! Și după aceea, suflând asupra lor, le zice Luați Duh Sfânt! Cărora veți ierta păcatele le vor fi iertate și cărora le veți ține ținute vor fi! În momentul în care Mântuitorul a suflat asupra Sfinților Săi Ucenici și Apostoli cu Duhul gurii Sale i-a hirotonit. Le-a dăruit taina preoției și puterea de a lega și dezlega. De aceea, în această zi ei primesc, propriu-zis, mandatul de a propovădui și de a fi, pe de o parte, sacerdoți, și pe de altă parte Apostoli și mărturisitori ai Învierii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Pentru că Apostolii erau în sobor. Erau toți adunați în rugăciune. În această zi, la această slujbă, la Vecernia sau Învierea Mică, se citește Evanghelia în mai multe limbi. Este o frumusețe deosebită a Ortodoxiei aceasta.” Foto.

 

  • Sfânta Liturghie solemnă din ziua de Paști

Duminică, 19 aprilie 2020, ziua de Paști, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a oficiat, la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, în continuarea Slujbei Învierii Domnului, Sfânta Liturghie solemnă din ziua de Paști, în fruntea unui sobor alcătuit din preoții și diaconii Catedralei.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de arhidiaconii, diaconii și teologii de la strana Catedralei.

Sfânta Liturghie s-a desfășurat în absența credincioșilor și cu respectarea restricțiilor impuse de reglementările în vigoare pentru oprirea răspândirii noului coronavirus.

„Mulțumim Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să trăim încă o sfântă și mare noapte de Înviere, sănătoși și cu pace în țară, a spus Preasfințitul Părinte Episcop Iustin. Chiar dacă avem această întâmplare nefericită și boală molipsitoare, care ne-a ținut despărțiți pe unii de alții, am fost în același duh și în aceeași putere și credință mărturisitoare, rostind cu toții, cu convingere că Hristos a Înviat și răspunzând Adevărat a Înviat și cântând Imnul de biruință Hristos a Înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le. Să nu uităm niciodată ce s-a petrecut în anul 2020. Că am fost despărțiți unii de alții. Când Dumnezeu va rândui să fim din nou împreună și când vom auzi glasul clopotului și cuvântul părintelui care ne va chema să fim împreună în Liturghie, să nu zăbovim, ci să ne grăbim să fim împreună. Să ne găsească mântuirea și ziua cea mare a întâlnirii cu Hristos în Liturghie și în dreaptă credință, în dreaptă mărturisire și în dreaptă viețuire.” Foto.

  • Învierea Domnului la Mănăstirea Scărișoara Nouă. Duminică, 19 aprilie, cu prilejul Praznicului Învierii Domnului, Preasfințitul Părinte TIMOTEI SĂTMĂREANUL, Arhiereu vicar al Episcopei ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului a săvârșit Slujba din noaptea Sfintelor Paști și Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul” Scărișoara Nouă.

Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Spiridon Belei, starețul așezamântului monahal, Protos. Visarion Beuca, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social ș i Arhid. Gherasim Nap. Foto.

 

  • Slujba de Înviere la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare

Sâmbătă, 18 aprilie 2020, la ora 24,00, când începe praznicul împărătesc al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos Mântuitorul lumii, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a oficiat, la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, Slujba Învierii în fruntea unui sobor de preoți și diaconi slujitori ai Catedralei.

Slujba Învierii

Lumânările au fost aprinse din Sfânta Lumină coborâtă din cer la Mormântul Domnului din Ierusalim sâmbătă, 18 aprilie 2020 după amiază, la ora 13,50, de unde a fost adusă, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la București, iar de acolo, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Iustin, a fost adusă la Satu Mare, cu un avion charter, prin cheltuiala Ing. Mircea Lețiu, fost membrui în Adunarea Națională Bisericească și în Adunarea Eparhială timp de două legislaturi, iar de la Aeroportul din Satu Mare, cu mașina, a fost adusă la Baia Mare, la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime”, de către Arhim. Dr. Casian Filip și însoțitorii săi, unde a ajuns cu puțin timp înainte de ora 24,00, astfel că Slujba Învierii și Sfânta Liturghie solemnă din ziua de Paști au fost oficiate cu lumânările aprinse din această Lumină Sfântă. Este pentru a XI-a oară consecutiv de când Ing. Mircea Lețiu aduce această lumină în Eparhia Maramureșului și Sătmarului.

Răspunsurile au fost date de strana Catedralei, împreună cu arhidiaconi și diaconi ai Catedralei.

În loc de procesiunea care se făcea la Slujba Învierii în jurul Catedralei, de data aceasta s-a realizat un traseu scurt, în interiorul Catedralei, biserica fiind fără credincioși, aceștia urmărind Slujba Învierii în transmisiunea directă care s-a făcut pe pagina de Facebook a Episcopiei Maramureșului și Sătmarului și pe televiziunea Maramureș TV.

Cuvântul de învățătură

După otpustul Slujbei Învierii, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin s-a adresat credincioșilor care au urmărit Slujba Învierii în transmisie directă, precum și celor care vor urmări înregistrarea postată pe internet.

„Suntem în noaptea Sfântă a Învierii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care de peste 2000 de ani luminează sufletele oamenilor, viața și ființa lor, viața familiei noastre creștine, viața comunităților noastre binecuvântate, viața satelor și orașelor noastre, viața României creștine și a poporului român, viața tuturor neamurilor lui Dumnezeu, care au primit lumina Evangheliei lui Hristos și au mărturisit că Hristos a Înviat, că Hristos este viu, că Hristos S-a arătat după Înviere Mironosițelor Femei, Sfinților Săi Ucenici și Apostoli și că timp de 40 de zile după Învierea Sa din morți a petrecut cu Ucenicii pe care i-a iubit și pe care înainte de Patima, Răstignirea, moartea și Învierea Sa, i-a învățat, a spus Preasfințitul Părinte Episcop Iustin. Iată-ne suiți în Ierusalim și Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor păcătoși, care Îl vor prinde, care Îl vor batjocori, care Îl vor judeca, care Îl vor Răstigni și-L vor omorî, dar a treia zi va Învia. Toate acestea s-au împlinit întru marea și nemărginita iubire de oameni a lui Dumnezeu Tatăl, Care L-a dăruit lumii pe Fiul Său ca să moară pentru lume, pentru ca să izbăvească lumea din robia păcatului, din infernul ucigător al morții, din robia diavolului, din iad, din iadul cel cumplit, în care lumea și sufletele drepților nu mai puteau ieși. Această biruință a fost plătită cu preț mare: cu prețul morții Fiului lui Dumnezau, Care, iubindu-ne cu iubire nemărginită, a consimțit să asculte până la sfârșit și să se sacrifice pentru noi și pentru a noastră mântuire. Așa cum profețise Isaia cu 600 de ani înainte. Ca un miel spre înjunghiere S-a dus și ca o oaie fără de glas înaintea celor care o tund așa nu și-a deschis gura Sa. Nicio răutate, nicio răzbunare, niciun blestem, nici o reacție de respingere sau de durere sau de suferință nu s-au auzit din glasul Mântuitorului. Păstorul cel Bun toate le-a primit pentru noi. În noaptea păcatelor noastre, în noaptea în care lumina zăcea oprită de cel rău și întunecat, atunci, la Pătimirea, Răstiginrea, moartea, Învierea Mântuitorului Universul întreg si-a schimbat traiectoria, și-a schimbat axa, axa lumii, axa Universului era așezată de satana spre moarte, spre neant, spre întuneric, spre iad, spre infern. Hristos a întors planul celui rău și a așezat Universul, lumea, umanitatea, pământul pe axa vieții. De aceea, S-a Întrupat Hristos, de aceea a Pătimit, de aceea a murit cu moarte smerită, dar moarte Dumnezeiască, pentru ca prin moartea lui Dumnezeiască moartea noastră să o omoare și să ne dăruiască Învierea și viața veșnică. Slujba Sfintei Învieri întocmită de Sfinții Părinți se săvârșește întotdeauna în noaptea Sfintelor Paști la ora 24,00, când este întunericul cel mai profund, pentru ca lumina să se vadă cel mai bine. Lumina lui Hristos, care luminează în întuneric, care a luminat umanitatea, care a luminat și a orbit iadul, să lumineze Pământul, cerul și Universul întreg. Toată lumea, în această noapte de prăznuire, cântă împreună cu îngerii: „Învierea Ta, Hristoase, Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri și pe noi pe pământ ne învrednicește cu inimă curată Să Te slăvim.”

În continuare, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin s-a referit la condiția creștinului de azi și al preoților care slujesc cu bisericile goale, dar i-a încurajat pe creștini să fie optimiști pentru că nu sunt singuri, ci alături de ei se află Hristos cel Înviat din morți, Dumnezeu cel Viu.

„Iată, trăim din nou acest miracol unic, acest eveniment cosmic, această Dumnezeiască, Sfântă și cutremurătoare minune a Învierii lui Hristos, a preciyat Preasfințitul Părinte Episcop Iustin. Trăim acest eveniment, același eveniment, pe care îl retrăim și-l sărbătorim de 2000 de ani, de data aceasta, însă, altfel, pentru că suntem singuri cu Hristos Cel Înviat! Mă uit în Catedrala noastră, care este goală de prezența fizică a credincioșilor, dar văd chipurile fiecăruia dintre voi aici. Sufletele voastre sunt aici. Ființa voastră creștină și credința voastră străbună este aici cu noi, un tezaur, o zestre sfântă. Nu vă poate nimeni lua credința. Nu vă poate nimeni lua lumina Învierii. Nu vă poate nimeni lua mărturisirea. Nici temnițele comuniste cele mai reci și cumplite n-au putut lua deținuților creștini credința. La Sfinții Închisorilor n-au putut lua din sufletele lor credința Învierii. De Înviere răsunau celulele întunecate de cântările Învierii, de Imnul Hristos a Înviat! Răsunau acele celule reci, întunecate și sinistre de Imul Învierii lui Hristos, de Imnul de biruință și n-au putut să-i învingă. Nici pe noi nu ne va învinge întunericul. Nu ne va învinge suferința, teama, groaza, înspăimântarea. Nu! Pentru că Dumnezeul nostru este viu. Toți sunteți aici cu noi, împreună cu sfințiții slujitori. Împreună cu Episcopii din toată țara, cu Patriarhul României, cu slujitorii lui Dumnezeu de la toate Altarele. Sunteți împreună cu noi, chiar dacă sunteți în casele voastre. Vă simțim respirația, vă auzim bătăile inimii. Simțim putere din credința pe care, chiar dacă nu puteți să o manifestați împreună cu noi aici, simțim că trăiți, simțim că-L iubiți pe Hristos. Nimeni și nimic nu va îngenunchea Biserica lui Hristos. Cum a fost inima Maicii Domnului la Răstignirea lui Hristos așa a fost inima noastră în aceste zile de post și în Săptămâna Sfintelor Pătimiri. Zdrobită de durere că nu putem să ne întâlnim în sfintele biserici la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, să fim cu Părinții noștri Sfințiți ca să ne mângâie, ca să ne sfătuiască, ca să ne îndrume, ca să ne lumineze și să ne binecuvinteze. Zdrobită a fost inima păstorilor, a noastră, a tuturor. Și zdrobită a fost inima voastră, precum a fost zdrobită inima Maicii Domnului. În această noapte de prăznuire toți suntem împreună. Toți am cântat în toată România creștină, în orașe, în sate, pe dealuri, văi și munți Hristos a Înviat. Munții noștri Carpați sunt catapetesma României creștine. A răsunat Învierea lui Hristos și Lumina Învierii lui s-a răspândit peste tot. Să nu ne temem. Să nu fiți îngrijorați. Dumnezeu este cu noi. Dumnezeu va risipi toate bolile și molimele. Dumnezeu va binecuvânta poporul român pentru că este un popor iubit al Său. Nu s-a despărțit niciodată de Cruce, de Golgota, de Hristos Pătimitorul și de Hristos cel Înviat din morți.” Foto.

  • Mesajul transcris al Preasfinţitului Părinte IUSTIN, adresat clerului şi credincioşilor din cuprinsul Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, cu prilejul Sărbătorii Sfintelor Paşti, 2020

De asemenea, mesajul poate fi ascultat în format audio-video pe Pagina oficială de Facebook precum și pe canalul de YouTube:  https://youtu.be/dJr0rchZ5zU

Suntem la capătul celor patruzeci de zile de post aspru și la încheierea săptămânii Sfintelor Pătimiri. Anul acesta a fost un post altfel, deoarece, iată, ne-a adus Dumnezeu într-o stare de postire fără egal, și anume datorită pericolului infestării cu coronavirus, starea de urgență instituită la nivelul întregii tării și la nivelul multor națiuni și multor popoare din lumea întreagă, i-a adus pe oameni într-o stare de izolare totală, de însingurare și de înstrăinare. Pe de o parte, acest lucru este o tristețe și un lucru care nu ne aduce bucurie, însă, pe de altă parte din punct de vedere duhovnicesc, această pedagogie divină în care Dumnezeu ne-a chemat să intrăm în cămara familiei noastre, în locul cel mai intim al casei noastre și să fim împreună în familie, bunici, părinți, copii sau nepoți, a făcut ca postirea noastră să fie mai intensă, mai adecvată, să fie mai adevărată. De ce? Pentru că în perioada Postului Mare, Biserica ne învață și îndeamnă să renunțăm la petrecerile lumești, la ospețe, la bucurii necreștine, la atitudini și manifestări instinctuale, sau pământești, sau păcătoase, și cu toate acestea, deși la țară se păzesc aceste rânduieli și tradiții sfinte, la oraș, foarte adesea, nu se ține cont de ele.

Dumnezeu a făcut ca toți să intrăm în cămara noastră, în familia noastră, în casa noastră, indiferent că suntem la curte sau la bloc, și să rămânem în această stare de separare și de izolare. Partea negativă este că toți am suferit foarte mult, mai ales cei de la oraș, la țară aproape că nici nu se simte acest lucru fiindcă oamenii au curtea lor, ograda lor, au grădină, au ogor, au lucrările de primăvară. Cel mai greu este la oraș să trăiești această stare de izolare și de frustrare. Cu toate acestea, partea pozitivă a acestei situații nemaitrăite până acum de noi poate fi una benefică pentru viața creștină: și anume, ne-am reîntors în familie din împrăștierea lumii, ne-am reîntors în casă, intimitatea casei, din anonimatul străzii, din anonimatul mulțimilor, din anonimatul public, ne-am regăsit în iubirea din familie, în normaliatatea familiei și în interiorul unor sentimente pe care parcă le-am uitat. Ne-am regăsit în aceeași credință, în aceleași îngrijorări, în aceleași bucurii, în aceleași necazuri și am trăit împreună acest post, într-o spiritualitate totală. Nu am mai pus accent pe viața biologică, fizică, ci am pus accent pe viața teologică, viața spirituală. Am trăit mai intens spiritualitatea noastră, am avut nevoie de lucruri mai puține. Am înțeles în această perioadă cât este de mică distanța dintre firesc și catastrofă, cât este de subțire linia dintre viață și moarte. Cât de puține ne trebuiesc ca să fim fericiți, însă cele care ne trebuiesc ca să fim fericiți sunt esențiale, existențiale; ne trebuie o țară, în care să știm că ne-am născut, și pe care trebuie să o iubim și să o prețuim ca o moștenire strămoșească. Ne trebuie o Biserică; Biserica noastră Ortodoxă strămoșească, care are chipul mamei, care este cu noi în toate momentele, suferă cu cei ce suferă și se bucură cu cei ce se bucură; plânge cu cei ce plâng și trăiește toate momentele și evenimentele personale ale fiecărei familii și a fiecărei comunități și a națiunii întregi. Aceasta este Biserica de care avem nevoie!

Avem nevoie de un neam, ca să simtă cum simțim noi, să trăiască în duhul nostru, duhul strămoșilor. Avem nevoie de familie, familia cea mică sau biserica de acasă, care este cuibul unde ne-am născut, în care am crescut și de unde am zburat în lume; familia este mângâierea și ocrotirea, mama și tata, bunicii și părinții.

Avem nevoie de o casă, de acasă, de casa în care ne-am născut și în care am crescut, cu ograda ei, cu grădina, cu ogorul, cu toate frumusețile și toate amintirile și cu nostalgiile ei; toate aceste lucruri sunt cele de care am conștientizat că avem nevoie în primul rând și că sunt esențiale; restul, toată alergătura noastră, uneori de ani, de zeci de ani, de o viață întreagă, în câteva momente și în câteva clipe se risipesc și nu mai au nici un rost dacă nu le simțim și nu le avem pe cele esențiale. Și Dumnezeu ne-a dăruit în aceste zile, în această perioadă, înțelepciune să descifrăm sensul vieții și bucuriile care ne fac fericiți. De aceea cred că am trăit această vreme în care să revenim la cumințenie, la normalitate, la bunătate, la iubire, la iubire, la blândețe, la iertare și solidaritate creștină.

Și iată, sunt Paști, este sărbătoarea ce plină de lumină a Învierii Domnului! O sărbătoare cutremurătoare, care, prin Pătimirea, Răstignirea, Moartea și Învierea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a cutremurat cerul și pământul și cele de sub pământ. S-a cutremurat iadul pentru că lumina și adevărul Învierii au pătruns acolo. Au zdrobit iadul și au eliberat pe strămoșii cei din veac adormiți. Au cutremurat Universul întreg și l-a restaurat, l-a luminat, acest adevăr etern și veșnic și cutremurător, de netăgăduit. A așezat Universul întreg, cerul și pământul pe axa vieții. Pământul și universul erau destabilizate; cel rău le-a așezat pe axa morții, a infernului, a deznădejdii, a pierii. Învierea lui Hristos a reașezat Universul, pământul și umanitatea pe axa vieții; care este Dumnezeu; Dumnezeu este Viața și Dătătorul vieții, este Viața vieții noastre.

În acest moment, Învierea devine adevărul suprem, adevărul despre care a vorbit Iisus Hristos în fața lui Pilat. A întrebat, Pilat: „ce este adevărul?” ; iar Mântuitorul a răspuns: „veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi!” Acesta este adevărul. Că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, că S-a întrupat, că a pătimit, că S-a răstignit, că S-a îngropat, a murit și că a Înviat a treia zi. Acesta este adevărul. Iar după Învierea lui Hristos nu mai există moarte veșnică, nu mai există iad pentru cei ce cred în El. Învierea lui Hristos este izbăvirea de îngrijorare și teamă. De aceea, de Paști nu putem fi triști, nu putem să fim îngrijorați, sau îngroziți; ci de Paști trebuie să fim plini de bucurie. Ce a zis Mântuitorul după Înviere? „Bucurați-vă și nu vă temeți! Am biruit!” Acesta este mesajul cu care a revenit Hristos în sânul Apostolilor, și pe care l-a adresat mironosițelor femei, Apostolilor, și prin ei, lumii întregi. Mesajul de încurajare, de pace, de binecuvântare, de lipsă de teamă. Dar le-a dăruit și un mandat: „iată, spuneți, am biruit, iată spuneți, Hristos este viu!”. Acest mesaj l-am primit la Învierea lui Hristos prin Mântuitorul, prin Apostoli și prin mironosițele femei, iar acest mesaj ne dă tărie. Acest mesaj de fiecare dată, luminează cerul și pământul, le cutremură, le luminează și le restaurează. Omenirea nu mai este sortită iadului și morții veșnice ci este sortită Învierii și vieții veșnice în lumina și slava Preasfintei Treimi.

Suntem în această perioadă în care unii suferă, unii sunt pe patul spitalelor și în pericol de moarte. Alții au plecat din cauza acestei boli și molime cumplite; și-au încheiat viața aceasta pământească; au fost plânși în tăcere de cei dragi ai lor. Au fost ocrotiți și îngrijiți până la epuizare și uneori până la moarte de medici și de preoți. Au fost plânși de neamul lor, de familia lor. Au fost plânși de toate neamurile pământului pentru că s-au stins în această vreme grea în care nici înmormântările nu au mai putut avea solemnitatea pe care o au și să arătăm celor plecați iubirea pe care o arătăm noi creștinii când pleacă din lumea aceasta în lumea lui Dumnezeu. Pe toți aceștia îi purtăm în sufletele noastre, suntem solidari cu ei; cu cei din Sistemul de Sănătate, cu cei din spitale, cu cei bolnavi, pe morți îi plângem și Îl rugăm pe Hristos să-i așeze în lumina Preasfintei Treimi; ca pe cei rămași să-i mângâie, să îi ajute pe cei ce îi îngrijesc pe cei bolnavi; pe toți îi purtăm în rugăciunile noastre dar și în bucuria noastră pascală. Nu îi uităm! Tuturor le trimitem gândurile noastre bune și darul nostru de Sfintele Paști. Pe toți îi salutăm cu cuvintele Hristos a înviat, fiindcă și pentru ei a înviat Hristos, deși trăiesc iadul deznădejdii în situații limită. Dar pentru toți a înviat Hristos! Pe toți îi purtăm în suflet!

Îi purtăm în suflet pe cei bătrâni ai noștri care sunt memoria vie a familiei, a comunității, a neamului. Bătrânii noștri sunt o istorie, o carte deschisă. Datorită vieții lor trăite în vremuri grele, în timpul comunismului, când au mărturisit credința și pe Hristos cel Răstignit și Înviat, în timpuri mult mai grele decât acestea, datorită vieții lor, mărturisirii lor, dârzeniei și credinței lor puternice și nădejdii că Dumnezeu ne va elibera, Dumnezeu ne-a eliberat și ne-a dăruit o Românie creștină, o Românie binecuvântată. Să-i ocrotim și să-i iubim pentru că datorită vieții și rugăciunilor lor Dumnezeu ne va dărui înțelepciune să ducem mai departe Țara, Neamul și Biserica; să ducem mai departe, din generație în generație, dăinuirea și nemurirea acestui neam.

Să îi cuprindem în dragostea noastră pe cei ce sunt departe și nu au putut să vină acasă, de Paște. Durerea lor că sunt despărțiți de familie, de părinți, de bunici, de copii este mai mare decât pericolul îmbolnăvirii. Ei trăiesc o dramă și o durere mai mare decât faptul că ar fi putut veni acasă și s-ar fi putut expune și îmbolăvi și i-ar fi putut expune și pe ceilalți. E firesc, acest pericol există, dar durerea din inimile și sufletele lor că sunt despărțiți de cei dragi este mult mai mare decât pericolul și îngrijorarea. Pe toți trebuie să îi purtăm și să ne rugăm pentru ei lui Dumnezeu să-i țină sănătoși și să ni-i aducă sănătoși acasă atunci când vremurile se vor limpezi și pericolele vor trece. Toți vom trece de aceste pericole și să ne reunim împreună, din nou, de sărbători; ne vom reuni în viața de familie, în jurul lui Hristos, în jurul altarelor și al bisericilor noastre, în jurul cimitirelor, în sărbători, în tradiții și obiceiuri sfinte și binecuvântate care înnobilează și sfințesc sufletul nostru românesc, pentru că nicăieri nu sunt Sărbătorile mai frumoase ca și acasă. Nicăieri nu este căldura mai mare decât cea din brațele Mamei, mama care ne-a născut și mama duhovnicească, Biserica. Nicăieri nu putem simți Învierea ca în pământul în care ne dorm moșii și strămoșii noștri, și în care punem o lumânare la cimitire, la crucile lor. Nicăieri nu putem învia la cea de-a Doua venire a Domnului decât în pământul unde ne-am născut; numai de acolo vom auzi glasul lui Hristos și vom învia. De aceea îi purtăm în rugăciuni și ne rugăm să-i readucă Dumnezeu sănătoși pe toți, acasă.

Să fim de Sfintele Sărbători fiecare acasă, acolo unde ne găsim. Să nu fim triști, ci să fim luminoși, să fim bucuroși. Hristos a alungat teama, a alungat întunericul, și le-a înlocuit cu pacea, bucuria și entuziasmul de a vesti că Hristos este viu. Hristos a înlocuit întunericul cu lumina. Să răspândim lumina care, iată, și anul acesta, vine de la mormântul cel dătător de viață din Ierusalim. Să o răspândim în toate casele noastre. Noi vom fi singuri în biserici, la altarele lui Hristos, vom fi cu bisericile goale. Dumneavoastră însă veți fi la altarele lui Hristos din casele voastre pline, pline de familie, pline de frumusețea și de lumina lui Hristos. Dar, sigur, sufletele vă vor fi cernite deoarece nu sunteți împreună cu păstorii. Dar să răspândim lumina și să cântăm Învierea lui Hristos și să ne salutăm cu cuvintele Hristos a Înviat, și să răspundem Adevărat a înviat, atunci când clopotele vor bate și după ce vom primi Lumina, să cântăm cu toții să răsune toată România, toate orașele, toate satele, toate văile, toți munții României, munții Carpați care sunt un fel de altar al României creștine. Să răsune de Învierea lui Hristos și să răspândească lumină în întreg Universul și să vindece umanitatea de această boală molipsitoare, de îngrijorătoare și de teamă. Pentru că Lumina lui Hristos luminează tuturor, iar adevărul Învierii de 2000 de ani este și va fi mărturisit acela că Iisus Hristos Mântuitorul lumii a înviat din morți, că este Mântuitorul lumii, că este Salvatorul umanității și al Universului întreg.

Vă salutăm cu salutare frățească și părintească!

Vă dorim Sărbători binecuvântate și Îl rugăm pe Hristos să ne ajute să ne întâlnim la toate sfintele sărbători și evenimente când se vor ridica toate restricțiile, să ne întâlnim și să vă putem spune așa, cum am scris și în Pastorala de Paști, că Hristos ne-a vizitat în singurătatea noastră, în foișor, în altarele noastre, că noi L-am întâlnit, L-am văzut și că este viu!

Hristos a Înviat!

† IUSTIN
Episcopul Maramureşului şi Sătmarului

  • Cu binecuvântarea PS Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, pornim spre București pentru a aduce Sfânta Lumină ce s-a pogorât azi, cu vrerea și  din bunătatea lui Dumnezeu, în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
    Sfânta Lumină este adusă în eparhia noastră, pentru al 11-lea an consecutiv, cu sprijinul Domnului Mircea Lețiu, fost membru al Adunării Eparhiale a Maramureșului și Sătmarului si al Adunării Naționale Bisericești.
  • Sfânta Liturghie în Sfânta și Marea zi Sâmbătă

Sâmbătă, 18 aprilie, de la ora 08.00, Preasfințitul Părinte TIMOTEI SĂTMĂREANUL, Arhiereu vicar al Episcopei ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului a săvârșit Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia la Mănăstirea „Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul” Scărișoara Nouă.

Din soborul slujitor au făcut parte Protos. Visarion Beuca, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social și Arhid. Gherasim Nap. Foto.

  • Sfânta și Marea Zi Sâmbătă | Prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre viață veșnică.

Sfânta și Marea Sâmbătă este zi de reculegere. Mântuitorul Iisus Hristos, fiind cu trupul în mormânt, s-a pogorat la iad, sfărâmându-i porțile, și i-a scos de acolo pe strămoșii nostri: Adam și Eva, acest eveniment simbolizând ridicarea firii omenești din robia  păcatului și a morții. Creștinii se pregătesc pentru privegherea de noapte, când, la miezul nopții, în toate Bisericile Ortodoxe se va săvârși slujba Învierii Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

👉 Click aici pentru mai multe detalii:
https://basilica.ro/evangheliile-din-sfanta-si-marea-samba…/

👉 Click aici pentru cântarea „Pe Domnul Lăudați-l” - Byzantion, la Sfânta și Marea Zi Sâmbătă:
https://youtu.be/DHEN5Azcjzs

  • Prohodul Domnului la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare

Vineri, 17 aprilie 2020, Sfânta și Marea Vineri din acest post, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Denia Prohodului Domnului în Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, în fruntea unui sobor alcătuit din preoții și diaconii din familia Catedralei gazdă. Cântările Prohodului Domnului au fost interpretate, alternativ, de cânăreții de la strana Catedralei, de o parte din membrii Grupului Bizantin „Theologos” al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, precum și de grupul de preoți și diaconi slujitori, așezați în jurul Epitafului, care a fost pus în mijlocul bisericii. Dacă la alte asemenea zile mari Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” era arhiplină de credincioși, unii care nu aveau loc înăuntru, urmărind sfintele slujbe la difuzoarele amplasate în exterior, acum biserica a fost absolut goală, fără credincioși, aceștia urmărind Prohodul Domnului din Catedrală transmis pe pagina de Facebook a Episcopiei Maramureșului și Sătmarului sau la postul local de televiziune Maramureș TV, care va transmite și Slujba Învierii Domnului, urmată de Sfânta Liturghie solemnă din ziua de Paști, precum și Sfânta Liturghie din a doua zi de Paști.

Cuvântul de învățătură

După încheierea Slujbei Prohodului, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a rostit un cuvânt de învățătură despre semnificația Sfintei și Marii Vineri din Săptămâna Patimilor:

„Vinerea cea Mare și Sfântă din Săptămâna Sfintelor Pătimiri încheie Golgota Mântuitorului în lucrarea de propovăduire a Evangheliei și de mântuire a neamului omenesc, a spus Preasfințitul Părinte Episcop Iustin. În această zi facem pomenirea Patimilor celor înfricoșătoare, a Crucii celei de viață făcătoare și a îngropării cu trupul. De aceea, această zi este mai mare decât toată Săptămâna Sfintelor Pătimiri și este mai mare decât întregul Post Mare, pentru că în această zi s-a desăvârșit ceea ce proorocii au vestit despre Întruparea Fiului lui Dumnezeu, despre lucrarea Sa Dumnezeiască și despre Pătimirea, Moartea și Răstignirea Lui și încheindu-se acest capitol din viața pământească a Mântuitorului, toate s-au plinit conform planului lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu atât de mult a iubit lumea, încât L-a dat pe Fiul Său pentru lume ca Să Se Răstignească pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viață veșnică. De aceea, spun Sfinții Părinți că Mântuitorul voind S-a Întrupat din ascultare față de Tatăl, voind a flămânzit, voind a însetat, voind a plâns, voind S-a bucurat, voind a pătimit, voind S-a Răstignit și voind a murit. Însă întreaga Creație, în această zi, a fost marcată de evenimentul acesta universal și cosmic, în care umanitatea L-a Răstignit și L-a omorât pe Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu Întrupat. Iisus Hristos era și este icoana iubirii și iertării Tatălui. Și pentru că Universul întreg a fost cutremurat de această moarte umilitoare și de ocară la care S-a supus Fiul lui Dumnezeu și la care a fost judecat de cărturari, farisei și Ponțiu Pilat, a reacționat, s-a înspăimântat. Zic Sfinții Părinți că soarele s-a întunecat și nu și-a mai dat lumina, pentru că s-a îmbrăcat în haină de doliu, a murit Fiul lui Dumnezeu pe Cruce, Și-a dat duhul. Pământul s-a cutremurat. De teamă. Pământul care a fost zidit de Dumnezeu la Creație și el s-a cutremurat și s-a înspământat. Munții s-au despicat. Templul lui Solomon, și el s-a zguduit și catapeteasma templului s-a rupt prin mijloc. Și toate stihiile pământului s-au mișcat și au dat un semn că și ele sunt înspământate de ceea ce s-a petrecut pe Golgota. Și anume, Fiul lui Dumnezeu cu mâinile întinse pe Cruce iertând oamenilor marea lor greșeală de a-L judeca, de a-L Răstigni și de a-L omorî, iertându-le această greșeală și punând-o pe seama neștiinței. Totuși, Dumnezeu Tatăl a fost foarte îndurerat de acest moment în care a trebuit să-Și sacrifice Fiul. A fost îndurerat Dumnezeu Tatăl, îndurerată Maica Domnului, îndurerați Apostolii, pentru că au asistat la cel mai cumplit proces și cea mai cumplită manifestare a firii omenești căzute.” Foto.

  • Vineri, 17 aprilie, de la ora 17.00, Preasfințitul Părinte TIMOTEI SĂTMĂREANUL, Arhiereu vicar al Episcopei ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului a săvârșit Denia Prohodului Domnului la Mănăstirea „Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul” Scărișoara Nouă.

Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Spiridon Belei, starețul lăcașului de cult și Protos. Visarion Beuca, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social și Arhid. Gherasim Nap.

Răspunsurile la strană au fost date  de către obștea mănăstirii. Foto.

  • Denia celor 12 Evanghelii

Joi, 16 aprilie 2020, Sfânta și Marea Joi, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Denia celor 12 Evanghelii la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare în fruntea unui sobor alcătuit din preoții și diaconii Catedralei. La strană au dat răspunsurile cântăreții Catedralei.

La momentul consacrat, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a dus pe propriii umeri Sfânta Cruce din Sfântul Altar și a așezat-o în centrul Catedralei, la care s-au închinat apoi preoții slujitori, pentru că întreaga slujbă s-a petrecut fără credincioși, aceștia urmărind de la casele lor întreaga desfășurare transmisă pe pagina de internet a Episcopiei.

„În această zi mare și binecuvântată, numită Sfânta și Marea Joi, în Biserica Ortodoxă se săvârșește Denia celor 12 Evanghelii, a spus Preasfințitul Părinte Episcop în cuvântul de învățătură. Cele 12 Evanghelii sunt un memorial, o aducere aminte, o memorare și, am putea să spunem, o trăire în mod tragic a pătimirilor Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru că în această zi, precum ne spun pericopele evanghelice ce se citesc, înțelegem că Mântuitorul, după ce a rostit cuvântarea de despărțire și după ce le-a dat ultimele îndemnuri Sfinților Săi ucenici și Apostoli, după ce s-a rugat cu intensitate maximă și sudoarea Lui s-a transformat în picături de sânge, rugându-Se Tatălui pentru întreaga umanitate și pentru paharul greu pe care urma să-l bea în numele umanității, Mântuitorul vine spre patima cea de bunăvoie. Este batjocorit, este lovit, este scuipat, este biciuit, este huiduit, este umilit și nu-și deschide gura. Așa cum Sfântul prooroc Isaia, în Vechiul Testament, cu 600 de ani înainte de pătimirea Mântuitorului, a întrezărit și a profețit. Ca un miel spre junghiere S-a dus și ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund așa nu Și-a deschis gura Sa. Pentru c-a venit spre patimă de bună voie, pentru că a venit spre patimă din ascultare față de Dumnezeu Tatăl, Care atât de mult a iubit lumea, încât pe Fiul Său L-a dat ca tot ce crede într-Însul să nu piară și să aibă viață veșnică. Și L-a dat la o moarte de ocară. Moarte pe Cruce și prin Pătimirea și Răstignirea Lui, prin moartea și Învierea Lui rana morții noastre s-a vindecat. Trăim, deci, în mod dramatic în aceste zile toată această dramă a umanității pe care Mântuitorul a purtat-o ca povară prin asumarea Crucii.”

Apoi, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a exprimat convingerea neclintită a creștinilor în Învierea lui Hristos:

„Noi (creștinii n.n.) am crezut, ca Maica Domnului, ca Femeile Mironosițe și Apostolii, că făgăduința Mântuitorului se va împlini. Și așteptăm împlinirea făgăduinței. Vom aștepta cu cutremur și cu nădejde puternică și cu credință că Fiul lui Dumnezeu Își va îndeplini făgăduința și a treia zi Lumina Sa Dumnezeiască va izbucni din Mormântul gol, va orbi iadul și va lumina întreg Universul și toată lumea. Biserica lui Hristos nici porțile iadului nu o vor birui pentru că are puterea și forța adevărului Învierii lui Hristos și Lumina cea veșnică a Preasfintei Treimi.” Foto.

  • Denia celor 12 Evanghelii la Mănăstirea Scărișoara Nouă. Foto.

  • Sfânta Liturghie din Joia Mare.

Joi, 16 aprilie 2020, de la ora 9,00, Joia Mare din Sfânta Săptămână a Patimilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie în Paraclisul Episcopal din Centrul Eparhial din Baia Mare, în fruntea unui sobor restrâns de preoți și diaconi.

Din sobor au făcut parte Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic și misionar, Pr. Adrian Morar, referent în cadrul sectorului social, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, și Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial. La strană au dat răspunsurile Arhid. Vald Verdeș, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Diac. Lucian Burnar, de la secretariatul tehnic, și teologul Onuț Păcurar, responabilul magazinului bisericesc din cadrul Centrului Eparhial.

Sfânta Liturghie a fost transmisă, ca toate celelalte de când a început perioada de restricții pentru zădărnicia propagării coronavirusului ucigaș, în direct pe internet, pentru ca să poată fi urmărită de credincioșii din eparhie, din țară și din străinătate.

La fel, a fost transmisă și Sfânta Liturghie de la Mănăstirea cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Scărișoara Nouă, Protopopiatul Carei, unde a slujit și slujește în această perioadă Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, în fruntea unui sobor format din monahii din obștea mănăstirii.

În finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a făcut pentru credincioșii din Eparhie comunicări importante în legătură cu modul în care vor fi distribuite Sfintele Paști la nivel de parohii și cum va fi distribuită Sfânta Lumină, care va fi adusă de la Ierusalim la București în Sâmbăta Mare după amiază și apoi în Eparhia Maramureșului și Sătmarului cu un avion special.

În Eparhia Maramureșului și Sătmarului se vor respecta întocmai recomandările oficiale emise de Ministerul Afacerilor Interne și de Patriarhia Română. Foto.

  • Sfânta și Marea zi Joi | Dumnezeieştii Părinţi, care au rânduit pe toate bine, urmând predaniilor dumnezeieştilor Apostoli şi Sfintelor Evanghelii, ne-au predat să prăznuim patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de Taină, adică predarea înfricoşatelor Taine, rugă­ciunea cea mai presus de fire şi vânzarea Domnului.

Pentru mai multe detalii despre aceste patru momente surprinse în lecturile evanghelice și în cântările slujbelor, putem lectura sinaxarul Deniei di n Sfânta și Marea Joi.

👉 Aflați mai multe în Explicația duhovnicească a Sfintei și Marii Joi
https://basilica.ro/sfanta-si-marea-joi-in-biserica-ortodo…/
👉 Cântare reprezentativă în Sfânta și Marea zi de Joi - Corul Byzantion - „Cinei Tale celei de Taină”
https://www.youtube.com/watch?v=KTmhS7Owo4I

PASTORALA LA INVIEREA DOMNULUI 2020 <format pdf>

  • Sfânta și Marea zi Miercuri | Sfinții Părinţi au hotărât să se facă pomenirea femeii păcătoase, care a spălat cu mir și cu lacrimi picioarele Domnului.

Evanghelia care se citește în timpul Liturghiei Darurilor înainte sfințite din Sfânta şi Marea Miercuri (Matei 26, 6-16) vorbește despre femeia păcătoasă care, la cina din casa lui Simon Leprosul, a turnat mir de mare preț pe capul lui Iisus pe când ședea la masă.

Cântările liturgice ale acestei zile combină ceea ce spune desp re femeia aceasta în Evanghelia după Matei cu ceea ce se spune în Evanghelia după Luca (7,36-50), pentru a pune în contrast dărnicia și smerenia acestei femei cu lăcomia și viclenia lui Iuda, vânzătorul lui Iisus.

În Sfânta şi Marea Miercuri, în timpul Liturghiei Darurilor înainte sfințite, după ce preotul a ridicat darurile de pe Sfânta Masă, mai rostește pentru ultima dată rugăciunea de pocăință a Sfântului Efrem Sirul.

Aceasta este ultima Liturghie a darurilor înainte sfințite întrucât în Sfânta și Marea Joi Hristos cheamă la Cina cea de Taină pe cei care s-au curățit de păcate prin post și pocăință.

Aflați mai multe în Explicația duhovnicească a Sfintei și Marii Miercuri
https://basilica.ro/explicatie-duhovniceasca-sfanta-si-mar…/

Cântare reprezentativă în Sfânta și Marea zi de Miercuri - Corul Byzantion - „Doamne, femeia ceea ce căzuse”
https://www.youtube.com/watch?v=wdk57pJiA40&t=164s

  • Sfânta și Marea zi Marți - Purtătorii de Dumnezeu Părinţi au rânduit să se aşeze în această zi pilda celor zece fecioare, ca să ne îndemne să veghem necontenit şi să fim gata să ieşim în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seamă prin milostenie, pentru că neştiută este ziua şi ceasul sfârşitului vieţii.

În cadrul aceleași Denii aflăm și semnificațiile din Sfânta și Marea Marți prin lectura Sinaxarului. Pilda celor zece fecioare însă a spus-o pentru a ne  îndemna spre milostenie și în același timp spre a ne învăța să fim cu toții gata înainte de sfârșitul vieții.

Pentru aceasta deci au rânduit purtătorii de Dumnezeu Părinți să se așeze în această zi pilda celor zece fecioare, ca să ne îndemne să veghem necontenit și să fim gata să ieșim în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seamă prin milostenie, pentru că neștiută este ziua și ceasul sfârșitului vieții. Tot astfel prin istoria vieții lui Iosif să trăim în curăție, iar prin minunea uscării smochinului să aducem rod duhovnicesc. Dacă vom săvârși o singură virtute, cea mai mare chiar, și nu ne vom griji de celelalte și mai cu seamă de milostenie, nu vom intra cu Hristos în odihna veșnică, ci vom fi întorși, rușinați.

„Dar, o Hristoase, numără-ne pe noi împreună cu fecioarele cele înțelepte, rânduiește-ne în aleasa Ta turmă și ne mântuiește pe noi. Amin.”

Aflați mai multe în Explicația duhovnicească a Sfintei și Marii Marți
https://basilica.ro/sfanta-si-marea-marti-7/

Cântări în Sfânta și Marea zi de Marți - Mănăstirea Vatoped
https://www.youtube.com/watch?v=z232bhoxf4g

  • Sfânta și Marea zi Luni | Pomenirea fericitului losif cel preafrumos şi a smochinului care s-a uscat prin blestemul Domnului.

De astăzi încep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Înainte de altele, este luat ca preînchipuire a Domnului, Iosif cel preafrumos. Iosif a fost un fiu mai mic al patriarhului Iacov, născut din Rahila. Invidiat de fraţii săi din pricina unor visuri, a fost ascuns mai întâi într-o groapă. Tatăl lui este înşelat de fiii lui printr-o haină  muiată în sânge, spunându-i-se că a fost răpit şi a fost mâncat de fiare sălbatice. În urmă a fost vândut ismailiţilor cu treizeci de arginţi, iar aceştia la rândul lor îl vând lui Putifar, mai-marele eunucilor faraonului Egiptului. Pentru că stăpâna lui s-a mâniat pe el din pricina curăţeniei tânărului, că n-a voit să săvârşească nelegiuirea, a fugit lăsând în mâna ei haina sa. Ea l-a vorbit de rău stăpânului său, aşa că Iosif a căpătat temniţă grea şi lanţuri. Apoi, în urma tălmăcirii unor visuri, a fost scos din închisoare, înfăţişat faraonului şi a fost pus domn peste tot Egiptul. Cu prilejul împărţirii grâului a fost cunoscut iarăşi de fraţii săi. Trăind într-un chip minunat toată viaţa lui, a murit în Egipt şi s-a arătat un om mare prin înţelepciune, pe lângă alte fapte bune ale sale. În aceeaşi zi mai facem pomenire şi de smochinul cel care s-a uscat, pentru că dumnezeieştii evanghelişti Matei şi Marcu adaugă după întâmpinarea Domnului cu stâlpări în Ierusalim această minune. Marcu spune: «Iar a două zi ieşind ei din Betania, Domnul a flămânzit. Şi văzând un smochin de departe, având frunze, a mers să vadă de va găsi ceva în el. Venind la el, n-a găsit nimic decât frunze, că nu era încă vremea smochinelor. Şi a zis Iisus smochinului: «Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac». Iar Matei spune: «Iar a doua zi, întorcându-Se în cetate a flămânzit. Şi văzând un smochin lângă cale, a venit la el şi n-a găsit nimic în el decât numai frunze. Şi i-a zis lui: «În veci să nu se mai facă rod în tine». Şi îndată s-a uscat smochinul».

Pentru rugăciunile preafrumosului Iosif, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin!

Aflați mai multe în Explicația duhovnicească a Sfintei și Marii Luni.
† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Sfânta şi Marea Luni, în „Foame şi sete după Dumnezeu”, Editura Basilica, Bucureşti, 2010.
https://basilica.ro/explicatie-duhovniceasca-sfanta-si-mar…/

 

  • Sfânta Liturghie de praznicul Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile)

Duminică, 12 aprilie 2020, de praznicul Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile), Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească în Paraclisul Episcopal cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” de la Centrul Eparhial din Baia Mare, în fruntea unui sobor alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic și misionar și mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Pr. Adrian Morar, referent în cadrul sectorului social, Arhid. Teodosie Bud, consilier economic, Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial. La strană au dat răspunsurile Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Diac. Lucian Burnar și teologul Onuț Păcurar, responsabilul magazinului bisericesc de la Centrul Eparhial.

După încheierea Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a binecuvântat ramurile de salcie și finic după o tradiție existentă în Episcopia Maramureșului și Sătmarului de mai multe veacuri.

Cuvântul de învățătură

La momentul pricesnei, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a rostit un cuvânt de învățătură pornind de la Evanghelia praznicului și amintind de tristețea Mântuitorului care știa că se apropie ziua Răstignirii Sale:

„Mântuitorul era trist și este și astăzi trist, când noi uităm să-L sărbătorim cum se cuvine, când uităm mesajul existențial, profund, al fiecărui cuvânt, al fiecărui gest, al lucrării Mântuitorului în lume. Toate au un mesaj. Toate au o pedagogie. Mântuitorul a plâns nu numai în fața mormântului lui Lazăr. A plâns când a văzut frumusețea cetății Ierusalimului și a templului, în Săptămâna Patimilor. A zis: Ierusalime, Ierusalime, de câte ori am vrut să adun pe fiii tăi cum adună cloșca puii, dar n-ai primit. Dacă ai fi știut vremea cercetării tale! Iată s-a apropiat vremea pustiei tale și te vor înconjura dușmanii cu un șanț și nu va rămânea din tine piatră pe piatră. Profeția s-a împlinit. În anii 70, când romanii au distrus Ierusalimul, din care a rămas doar Zidul Plângerii. Și azi Mântuitorul ne întreabă pe fiecare dintre noi: oare ai priceput vremea cercetării tale? Tu, fiecare creștin. Fiecare familie. Fiecare comunitate. Fiecare neam. Pe noi ne-a cercetat Răsăritul cel de Sus. Ne-a cercetat Dumnezeu. Ne-a dăruit lumina Evangheliei. Am devenit creștini. Ne-a luminat. Am fost numiți cu numele lui Hristos. Creștini. Fii ai lui Dumnezeu după har. Ne-a cercetat Dumnezeu. Am cunoscut și cunoaștem vremea cercetării noastre? Da! Am cunoscut-o în istorie, dar de multe ori am abordat-o mai superficial.”

Apoi, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a vorbit despre învățătura care se desprinde din aceast mare praznic împărătesc:

„Învățătura pe care trebuie să o desprindem din acest mare praznic al Intrării în Ierusalim a Mântuitorului și din cuvintele Mântuitorului spuse în această perioadă sunt că vremea cercetării noastre a venit. Ne-a cercetat Dumnezeu pentru că ne-am născut, am fost botezați și ocrotiți într-o familie creștină. A fost vremea cercetării noastre. Ne-am născut creștini. Am crescut într-o familie binecuvântată care ne-a educat, care s-a peocupat de noi, ne-a purtat la școală, ne-a cercetat Dumnezeu că ne-a dăruit dascăli care să ne pregătească. Și ce dascăli am avut noi! Ce sistem de învățământ am avut noi! Toți iubitori de neam și țară. Martirii în temnițele comuniste au dat ideal neamului românesc. Au dat putere poporului român. Au luptat și au murit pentru noi ca să ne eliberăm. Și trebuie să înțelegem că vremea cercetării noastre în toată viața noastră ca și comunitate și ca neam a venit. Ne-a cercetat Dumnezeu și ne cercetează. Să înțelegem că a venit între noi și că este cu noi. Să-L primim. Să-i dăm ramurile de salcie sau de finic, care însemnează viața și învierea naturii, care este simbolică pentru fiecare dintre noi. Să-i dăm ramurile recunoștinței și să aștenem hainele rugăciunii și ale credinței înaintea Mântuitorului, Care intră astăzi în fiecare biserică, chiar dacă-i goală, în fiecare Altar, dar și în fiecare casă, acolo unde sunteți frățiile voastre, iubiții noștri credincioși, familiile noastre bunecuvântate, maramureșeni și sătmăreni dragi, acolo unde sunteți, în țară și străinătate. Acolo să fie Hristos cu voi! Să credem în El, pentru că credința noastră puternică nu o poate nimeni opri. Este ca un ocean. Lucrarea harică a Bisericii lui Hristos în sânul poporului român cuprinde ființa noastră așa precum mările și oceanele cuprind pământul, dobândind fericirea veșnică și Învierea Domnului Hristos.

Să-L primim pe Hristos și să-I cântăm: Osana, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului! Foto.

  • Praznicul Floriilor la Mănăstirea Scărișoara Nouă

Duminică, 12 aprilie 2020, cu prilejul Praznicului Intrării Domnului în Ierusalim, Preasfințitul Părinte TIMOTEI SĂTMĂREANUL, Arhieru vicar al Episcopei ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului a săvârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul” Scărișoara Nouă.

Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Spiridon Belei, starețul lăcașului de cult, Protos. Visarion Beuca, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social și Arhid. Gherasim Nap. Foto.

  • În această perioadă, postul de televiziune Maramureș Tv, transmite în direct, în fiecare duminică și sărbătoare, începând cu ora 10:00, Sfânta Liturghie oficiată de Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului.
    Vă invităm să urmărim împreună slujbele oficiate de Ierarhul nostru!
    Sărbători binecuvântate!

  • Astăzi, 07 aprilie 2020, Preasfințitul Părinte IUSTIN, s-a rugat în genunchi, în fața Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, de la Mănăstirea Rohia. Foto.

    „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și Mama iubitoare a întreg neamului omenesc, izbăvește lumea întreagă de această înspăimântătoare molimă și dăruiește neamului creștinesc sănătate, pace și liniște, spre a sărbători cum se cuvine Învierea Ta din morți și a vesti lumii întregi cu bucurie negrăită că diavolul a fost biruit, moartea a fost învinsă iar iadul a fost nimicit!” Amin!

  • Proiectul Eparhial „Uniți în Înviere, prin cântare!”

Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte IUSTIN, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, în contextul Anului omagial 2020 „al pastorației părinților și copiilor”, Departamentul Comunicații media-online, lansează Proiectul Eparhial „Uniți în Înviere, prin cântare!”.

Urmând îndemnul Ierarhului nostru ca „în noaptea de Paști, după ce se vor trage clopotele la ora 00.00 în toată România creștină și veți vedea că preoții vă înd eamnă «Veniți de luați lumină!» - pentru că se va transmite online - să aprindeți toți lumânările. Cei care sunteți la țară ieșiți în curte, în grădină cu ele, iar cei de la oraș, ieșiți pe balcoane sau ferestre și cântați. Toate orașele, localitățile, văile și munții să răsune de Imnul de biruință «Hristos a înviat!»

Cu acest prilej, în noaptea Sfintelor Paști, vă îndemnăm - cei care doriți - să înregistrați clipuri video împreună cu familia dumneavoastră sau alături de cei dragi, cu mic, cu mare, cântând Imnul biruinței „Hristos a înviat!”

Cele mai frumoase și deosebite clipuri video vor fi postate pe parcursul zilelor din Săptămâna Luminată pe Pagina oficială de Facebook a Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului.

Astfel, Biserica, ca Instituție, se va conforma restricțiilor impuse de autorități, a stării de urgență privind epidemia de coronavirus, dar, din punct de vedere spiritual va putea transforma această perioadă de încercare într-o binecuvântare, prin cântare sfântă, alături de cei dragi, a Troparului Învierii lui Hristos din morți.

Îndemnăm pe slujitorii Sfintelor Altare, ca după Sfintele Slujbe transmise în mediul on-line, să anunțe credincioșii pe care îi păstoresc despre această inițiativă și de a oferi posibilitatea cât mai multor familii de a înregistra clipul video cu Troparul Învierii.

Notă: Clipurile video vor trebui să aibă o rezoluție înaltă, să fie clare, în format HD și vor putea fi trimise prin transfer la adresa de e-mail: adrian.dobreanu@gmail.com sau prin aplicația WhatsApp, la numărul de telefon: 0748042179 - responsabil, Arhid. Adrian Dobreanu.

  • Sfânta Liturghie la Paraclisul Episcopal din Baia Mare

Duminică, 5 aprilie 2020, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, în Paraclisul Episcopal cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”, în fruntea unui sobor alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar şi mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, şi Arhid. Ionuţ Todorca, secretar eparhial.

La strană au dat răspunsurile Arhid. Vlad Verde ş, inspector pentru catehizarea tineretului, Diac. Lucian Burnar, de la secretariatul tehnic, şi teologul Onuţ Păcurar, responsabilul magazinului bisericesc de la Centrul Eparhial. La momentul Chinonicului, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a rostit un cuvânt de învăţătură, pornind de la evanghelia duminicii, în care a subliniat mesajul pe care ni-l transmite Mântuitorul şi învăţăturile pe care trebuie să le desprindem din cuprinsul ei. Apoi a actualizat aceste învăţături la vremurile care au venit asupra noastră:

„Suntem într-o perioadă de încercare, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Iată încă suntem în izolare şi separaţi unii de alţii. Preoţii sunt singuri la Sfintele Altare cu cântăreţul şi paraclisierul. Noi, fiind în regim de mănăstire, suntem aici cu câţiva părinţi slujitori. Părinţii în mănătiri sunt o familie duhovnicească. Obştile mănăstireşti, mai mari sau mai mici, şi dumneavoastră obşte creştină, în familie. Sunteţi în casele dumneavoastră. Ne priviţi, ascultaţi Sfânta Liturghie, poate vărsaţi o lacrimă şi vă rugaţi cu multă evlavie să ridice de la noi Dumnezeu această încercare, pentru că, iată, nici Paştile nu vor fi libere de aceste restricţii şi vom sărbători într-un fel de austeritate sau de post. Nu vom mai fi atât de preocuaţi de pregătirile lumeşti, ci vom fi foarte preocupaţi de pregătirea interioară, de primirea Luminii Sfinte şi de rostirea troparului de biruinţă „Hristos a Înviat!” cu toată credinţa şi cu toată forţa noastră pe care o are Biserica lui Hristos.”

Apoi, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a subliniat partea pozitivă a izolării şi rugăciunii, practicată atât de Mântuitorul, cât şi de Moise, de Maria Egipteanca şi Sfinţii Ppărinţi în pustie:

„Ce putem învăţa din această perioadă? 40 de zile de izolare. Păi, şi Mântuitorul s-a izolat 40 de zile în Pustiul Carantaniei înainte de activitatea Sa dumnezeiască. Moise s-a urcat pe munte. S-a izolat de popor 40 de zile şi 40 de nopţi. Şi a postit şi după aceea a primit Legea lui Dumnezeu. Izolat, despărţit de popor. Părinţii pustiei. Sfânta Maria Egipteanca s-a izolat de lumea în care a păcătuit 17 ani. A trăit o izolare totală de la 29 de ani timp de 47 de ani. N-a văzut biserică, n-a văzut oameni. N-a intrat în biserică, nu s-a mărturisit, nu s-a împărtăşit cu Trupul şi Sângele Domnului. Deci, cu toate acestea, când se întâlneşte cu Zosima, care trăia în comunitate şi-n mănăstire, acesta este cutremurat de ce vede: Maria Egipteana trece Iordanul pe deasupra apei, nu prin apă. Era mai sfântă decât mulţi Sfinţi contemporani cu ea. Iată că perioada aceasta de izolare este una pedagogică. Suntem separaţi unii de alţii, dar suntem împreună, în aceeaşi credinţă, în aceeaşi comuniune de mărturisire de credinţă şi ne întărim unii pe alţii. Dumnezeu ne-a trimis acest lucru ca să ne înveţe că nu-i suficientă Sfânta Liturghie solemnă, euharistică. Este necesară. Euharistia este Trupul şi Sângele Domnului, este leac vindecător. Este medicamentul pentru vindecarea trupului şi a sufletului şi garanţia Învierii şi a vieţii veşnice. Dar, ca să fim vrednici ca să primim Sfânta Euharistie în fiinţa noastră, trebuie să îmbunătăţim infrastructura fizică a noastră, să înnobilăm trupul, să fie vas ales, să poată deveni hristofor, purtător de Hristos, să arătăm multă iubire, multă iertare, multă compasiune. Şi atunci, iată care este mesajul acestei duminici: că Fiul Omului nu a venit ca El să slujească. Ne-a chemat Dumnezeu ca după Sfânta Liturghie euharistică să ieşim să săvârţim Liturghia filantropică. Liturghia slujirii aproapelui. Liturghia euharistică se săvârşeşte o singură dată în 24 de ore, Liturghia aproapelui se poate sărvâşi de nenumărate ori într-o zi. Nu există limite. Să pui pe Altarul nevoii aproapelui. Pe Altarul inimii îndurerate, însingurate, lipsite de cele materiale, îngroijorate, tulburate. Să-ţi pui iubirea ta de samarinean milostiv. Tu – păstor, preot, tu- monah, tu - credincios simplu. Să dai iubire. Să semeni seminţele virtuţilor creştine în ţarina inimilor celor care au nevoie de ele, pentru ca să arătăm că Dumnezeu s-a sălăjluit întru noi şi lucrează prin noi în lume cu toţi oamenii. Şi cu cei ce cred, şi cu cei ce nu cred. Şi cu cei ce ne lovesc. Hristos n-a răspuns în nici un fel la lovituri, la prigoniri, la hule, la condamnări. N-a răspuns în nici un fel. Aşa au fost Sfinţii, aşa au fost Apostolii, aşa trebuie să fim şi noi. Putem. Învăţăm. Aceasta ne-a chemat Hristos astăzi să împlinim. Să învăţăm să fim ca El. Sfinţii Părinţi aşa le spuneau ucenicilor. De aceea aveau autoritate şi paternitate duhovnicească, pentru că nu dispuneau nimic, nu dădeau sarcini celorlalţi fără ca ei să nu fi făcut lucrul acesta. Slujitorul lui Dumnezeu trebuie să facă, nu să poruncească. Puterea exemplului în credinţă, în râvnă faţă de cele sfinte, în iubirea bisericii, în râvna faţă de a fi întâiul la biserică. Iată că acuma am dori să mai fim la biserică şi nu putem. Ne-a restricţionat Dumnezeu. Nu ne-a pedepsit. Ne-a dat această lecţie.”

O altă oprire a Preasfinţitului Părinte Episcop Iustin în cuvântul rostit a fost la Anul Omagial al pastoraţiei părinţilor şi copiilor care este declarat în Patriarhia Română şi lamodul de a face pastoraţie în condiţiile de izolare de acum:

„Este Anul Omagial al pastoraţiei părinţilor şi copiilor. Fără să ne dăm seama, socotind această pandemie o problemă gravă, dureroasă, îngrijorătoare şi înspăimântătoare, Dumnezeu ne-a completat nouă proiectul. Proiectul Anului Omagial, care cere să facem pastoraţie individuală. Să mergem la fiecare familie nu numai doar când sfinţim casele şi umblăm cu Crucea, ci cel puţin încă o dată pe an. De mai multe ori pe an s-ar cuveni ca preoţii să viziteze familiile. Acum poate nu-i pot vizita, pentru că, poate au persoane care sunt infectate, dar îi pot contacta la telefon şi să vorbească cu ei, să-i întrebe ce le lipseşte, cum trăiesc. Un cuvânt de la preot este aşteptat. E altceva decât de la orice autoritate. Ne-a completat Dumnezeu proiectul Anului Omagial şi ne-a dat şi biliografie: fiecare familie este o carte deschisă în bibliografia Anului Omagial. Dacă înţelegem şi dacă vom şi înfăptui va ieşi un proiect desăvârşit. Vom transforma criza aceasta gravă şi cumplită într-o binecuvântare, într-un spor duhovnicesc şi într-o lucrare sfântă. Şi aşa va fi slujirea noastră după modelul lui Hristos şi după placul lui Hristos.” Foto.

  • Sfânta Liturghie la Mănăstirea Scărișoara Nouă

Duminică, 05 aprilie 2020, Preasfințitul Părinte TIMOTEI SĂTMĂREANUL, Arhieru vicar al Episcopei ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului a săvârșit Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare la Mănăstirea „Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul” Scărișoara Nouă.

Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Spiridon Belei, starețul lăcașului de cult, Protos. Visarion Beuca, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social și Arhid. Gherasim Nap. Foto.

  • Liturghia darurilor mai înainte sfințite la Paraclisul Episcopal

Vineri, 03 aprilie 2020, cu începere de la ora 16.00, Preasfințitul Părinte IUSTIN, Episcopul Maramureșului și Sătmarului a oficiat Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul și a săvârșit Sfânta liturghie a darurilor mai înainte sfințite la Paraclisul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din incinta Centrului Eparhial din Baia Mare.

Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic și misionar și eclesiarh al Catedrale i Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic și Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial.

Răspunsurile la strană au fost date de Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Diac. Lucian Burnar, de la secretariatul tehnic şi teologul Onuţ Păcurar, responsabilul magazinului bisericesc. Foto.

  • În această zi, 03 aprilie - Ziua Jandarmeriei Române, ne rugăm Bunului Dumnezeu și Maicii Domnului să ocrotească pe toți ostenitorii Instituției Jandarmeriei Române, Instituție chemată să gestioneze, alături de celelalte Instituții, această situație grea prin care trecem, și să-i dăruiască putere, curaj și înțelepciune, urmând îndemnul lui Napoleon: „fără disciplină nu poate exista victorie!”

Rugăm pe Dumnezeu să vă dăruiască ajutor sfânt în misiunea pe care o aveți!

† IUSTIN
Episcopul Maramureșului și Sătmarului

  • Semințe din Țara Cumințeniei!

Mântuitorul Iisus Hristos nu a făcut misiune heirupistă! Când a simțit nevoia să se separe de mulțime, se retrăgea (se urca) în munte, singur, să se roage! Altadată, i-a luat pe muntele Taborului doar pe trei dintre ucenicii Săi, pe ceilalți i-a lăsat jos cu cărturarii și fariseii și cu mulțimea dezlănțuită, care striga la ei și-i certa.

La Învierea lui Lazăr, a întârziat în călătorie mai mult, până ce Lazăr, prietenul Său, a adormit! Totul însă  la Mântuitorul avea o țintă, un scop prestabilit, o pedagogie! Ucenicii erau la cursuri intensive a modului cum trebuie să se păstorească mulțimile! Nimic nu este haotic sau lipsit de sens! Finalitatea fiecărui gest, a fiecărei cuvântări sau acțiuni a Mântuitorului avea o logică imbatabilă, care urmarea să-i transforme pe ucenici în dascăli, iar pe ascultători - printre care se aflau și potrivnici - în următori și mărturisitori!

Dacă Hristos va hotărî ca anul acesta să facem Paștile în singurătate, ca și apostolii în foișor, care n-au înțeles de ce în Duminica Floriilor, intrare triumfală și baie de mulțime, iar la o săptămână, atâta umilință, atâta spaimă și întristare, vom primi și noi decizia Învățătorului cu convingerea ca El este viu și va veni la noi fie și spre seară, să ne dăruiască pacea și puterea de a reveni în mijlocul mulțimilor - și ele în mare încercare, întristare și derută - și a le vesti că am văzut pe Domnul și că El este viu! (Luca 24, 1-3; Ioan 20,18).

Nimic nu este întâmplător, nimic nu este fără mesaj, nimic nu este fără destinație din partea lui Dumnezeu! Așa spun părinții duhovnicești din toate timpurile. Iar păstorii sufletești de astăzi sunt chemați să descifreze pentru ei și pentru poporul lui Dumnezeu tot ceea ce se petrece cu noi fără să forțeze cu nimic schimbarea pedagogiei divine!

Aceasta presupune să fii păstor înțelept! Păstorul adevărat merge înainte iar oile-i cunosc glasul și îl urmează! Niciodată nu le mână cu bâta, din urmă, ci le cântă din fluierul cel păstoresc!

Aceasta se cheamă arta de a păstori în toate timpurile și prin toate primejdiile. Amin!

† IUSTIN
Episcopul Maramureșului și Sătmarului

  • Canonul cel Mare şi Sfânta Liturghie a Darurilor înainte Sfinţite în Paraclisul Episcopal din Baia Mare

Miercuri, 1 aprilie 2020, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat, de la ora 15,00, în Paraclisul Episcopal din Baia Mare, cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”, slujba Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul şi Sfânta Liturghie a Darurilor înainte Sfinţite.

Din soborul restrâns, ca urmare a măsurilor de prevenţie împotriva răspândirii virusului SARS-COV-19, impuse prin Ordonanţele militare în vigoare şi starea de urgenţă în care se află ţara, au făcut parte Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial al sectorului social-filantropic şi misionar şi mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Arhid. Teodosie Bud, consilier economic, şi Arhid. Ionuţ Todorca, secretar eparhial. Răspunsurile la strană au fost date de Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Diac. Lucian Burnar, de la secretariatul tehnic, şi teologul Onuţ Păcurar, responsabilul magazinului bisericesc. Sfintele slujbe au fost transmise live pe adresa de Facebook a Episcopiei, pentru ca să poată fi urmărite de credincioşii din orice colţ al Eparhiei, aşa cum se întâmplă de la intrarea în vigoare a ordonanţelor militare.

Cuvântul de învăţătură

La momentul consacrat cuvântului de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vorbit despre Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, citit integral în această zi, şi despre rânduiala lui în Postul Învierii Domnului, „o slujbă de profundă pocăinţă, un dialog al conştiinţei omului păcătos cu propriul său suflet”, slujbă care este „un tezaur nepreţuit al Bisericii Răsăritului”, precum şi despre autorul lui, Sfântul Andrei Criteanul, Episcopul insulei Creta.

„Această slujbă, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, este un fel de simfonie a sufletelor în modul în care este cinstită şi cântată împreună în biserică de către poporul lui Dumnezeu, pe invocarea Milueşte-mă, Dumnezeule, Milueşte-mă! Un fel de simfonie a tuturor glasurilor creştinilor de pe pământ în stare de căinţă către Dumnezeu Cel a tot milostiv. Cei ce ascultă această simfonie sunt Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt, Maica Domnului, toţi Sfinţii şi toate puterile cereşti. Miliardele de miliarde de îngeri ascultă această slujbă închinată lui Dumnezeu Căruia îi cerem iertare pentru viaţa noastră trecută şi căzută în materie sau în trup.”

Apoi, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vorbit despre Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca, care este sărbătorită în această zi, despre viaţa ei şi sfinţenia pe care a dobândit-o prin pocăinţă.

„Cuvioasa Maria Egipteanca este o Sfântă care reprezintă o icoană adevărată a căinţei profunde, a căinţei desăvârşite. Şi pentru că ne aflăm în această zi în care este însăşi sărbătoarea acestei Sfinte, ne amintim din Canonul cel Mare că ea este pomenită în această a cincea miercure din săptămâna Postului Mare la sfârşitul fiecărei cântări şi are închinate câte două stihiri, după care se cântă Cuvioasă Maică Maria roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.”

Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vorbit ascultătorilor despre cum poate fi dobândită mila şi iertarea lui Dumnezeu:

„Pocăinţa este calea sigură şi singura de dobândire a milei şi a iertării lui Dumnezeu atunci când L-am supărat, când am transformat viaţa noastră într-o partitură care nu este pe placul lui Dumnezeu, care este scrisă doar după planurile omeneşti, ale noastre, fără Dumnezeu, fără participarea lui Dumnezeu.”

Apoi, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a arătat credincioşilor cum explică Părinţii din Sfântul Munte şi toţi slujitorii Bisericii lui Hristos îngăduirea din partea lui Dumnezeu a acestei pandemii şi a vremurilor de izolare în care trăim:

„Părinţii de la Sfântul Munte Athos ne spun, în aceste zile, că Dumnezeu a trimis această încercare, şi aceasta este gândirea tuturor Părinţilor Bisericii şi a slujitorilor lui Dumnezeu, această pandemie, care afectează trupul nostru şi care duce chiar la moartea fizică, pentru că lumea este prea lumească, prea păcătoasă. A căzut în trup, a căzut în instinctualitate, a căzut în patima iubirii de trup, nu mai are spiritualitate sau are foarte puţină, şi atunci a venit Dumnezeu să ne arate care este, de fapt, împlinirea noastră, că suntem fiinţe raţionale, avem cuget, avem simţiri, avem gândire, avem privire în sus, să mai privim, în sfârşit, spre cer, nu doar spre pământ, să privim spre lumea lui Dumnezeu, peste lumea Bisericii, peste lumea plină de har a sfintelor lui Dumnezeu biserici, să privim spre pătimirile Mântuitorului, să arătăm cum se câştigă Împărăţia lui Dumnezeu. Prin multă osteneală, prin multă ostenire, prin multă suferinţă şi umilinţă, prin multă nevoinţă, prin multă renunţare.”

Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a enumerat teleauditorilor care sunt ispitele lumii de azi, căreia i-au căzut pradă locuitorii pământului:

„Ce se întâmplă în lumea în care trăim astăzi? Ce vedem? O lume care este în derivă. O lume care trăieşte pentru materie. Omul este obsedat de fizicul lui, de felul cum arată, de felul cum îl privesc ceilalţi, de felul cum cucereşte pe ceilalţi. Este obsedat de acest lucru. Nu vedeţi pe toate ecranele, pe toate reclamele, pe toate telefoanele moderne pe care le avem, numai reclame cu oameni care se preocupă de fizicul lor? Reclame pentru îndemn la păcătuire, la cădere. Aceasta este icoana lumii în care trăim. La aceasta se închină. Omul a căzut la închinarea acestei icoane idolatre. Nu că nu trebuie să aibă grijă omul de persoana lui, trup şi suflet. Sfântul Apostol Pavel ne spune că trupurile noastre sunt templele Duhului Sfânt. Dar să ştim ce sălăjluieşte întru noi. Că nu suntem doar fiinţe necuvântătoare şi instinctuale, ci suntem alcătuiţi din trup şi suflet. Şi atunci vine această mustrare, această separare, că nu-mi place să-i spunem despărţire, pentru că nu suntem despărţiţi. Creştinii suntem împreună în credinţă. În rugăciune. În comuniune. În mărturisire. În trăire. În suferinţă. În răstignire. În nevoinţă. Toţi suntem împreună, dar ne-a separat Dumnezeu. De ce? Ca să ne aducă în normalitatea familiei, în casă. Parcă nici în casă nu ne mai suportam unii pe alţii şi plecam. Aveam un dor de ducă. Să plecăm. Să ieşim. Să ne simţim bine în lume. Să ne pierdem în anonimatul lumii. Să uităm de calitatea noastră de creştini. Să uităm de părinţi. Să uităm de bunici. Să uităm de rădăcini. Să uităm de credinţa noastră în Dumnezeu. Să uităm de iubirile veşnice, care sunt Dumnezeu în Treime, Sfinţii Săi, Maica Domnului, Biserica Sa, pământul, patria, glia şi moşia pe care ne-au lăsat-o străbunii, sufletul românesc, valorile noastre sfinte. Acestea sunt iubiri veşnice, nu sunt iubiri materiale şi trecătoare. Ne-a readus Dumnezeu să le învăţăm. Ne-a separat ca să medităm. Să le învăţăm aceste lucruri grave, pe care le-am uitat. Pentru că trebuia să fim fericiţi. De aceea ne-a adus Dumnezeu în familie. Să stăm cu părinţii. Să stăm cu bunicii. Să stăm cu copiii. Iată, noi aici suntem o familie: părinţii monahi, care sunt în jurul meu şi ostenitori de la Centrul Eparhial. Capela Eparhială are regim de mănăstire, ca şi Catedrala Episcopală „Sfânta Treime”. Suntem o familie. În fiecare casă este o biserică mică, aşa ca şi casa aceasta, o familie: mama, tata, bunicii şi copiii. Toţi în familie, în grădină. Am revenit acasă. Nu mai alergăm. Ne-a fost dor unora de alţii, dar n-am ştiut să revenim la normalitate şi să ne potolim dorul şi setea. Unii suferă. Sunt plecaţi în străinătate, nu pot să vină. Iată acum trăim durerea separării unora de alţii. Pe care n-a voit-o Dumnezeu. Noi am ales-o. Iar El ne-a arătat, în aceste zile, în aceste săptămâni, poate în aceste luni. Ne arată cum să fim fericiţi. Să ne mulţumim cu puţin. Să ne învăţăm să lucrăm, să cultivăm pământul. Să ne agonisim în sudoarea frunţii cele necesare. Să trăim frumos fără să dorim mult. Să ne mulţumim cu hrana cea de toate zilele şi să ne asigurăm traiul în timpul a câteva luni sau un an de zile. Să facem din prisosul nostru bine altora. Să ajutăm. Iată, acuma, sunt spitale în dificultate. Sunt oameni bătrâni. Sunt satele. Sunt oameni lipsiţi de resurse financiare pentru că n-au un serviciu. Aceia trebuie ajutaţi de către noi. Biserica-i la datorie. Consiliile parohiale, preoţii, păstorii sunt acolo, în mijlocul credincioşilor. La toate nivelurile Biserica se mişcă la nivel de Patriarhie, Mitropolie, de Eparhie, de protopopiat, de parohie, de mănăstire. Biserica-i acolo. Se vede. Se mişcă. Nu poate fi altfel. E Mamă. Suferă împreună cu omul. Să ne ajute Dumnezeu să învăţăm din această perioadă de izolare, cum s-a izolat Maria Egipteanca 47 de ani în pustie, că i-a poruncit Dumnezeu. Să învăţăm că suntem chemaţi în această stare de separare şi de izolare să reînvăţăm normalitatea. Dar să ne plângem şi păcatele. Canonul Sfântului Andrei Criteanul ne învaţă să ne plângem păcatele. Să-i cerem iertare lui Dumnezeu toţi. Şi păstori. Şi păstoriţi, că toţi împreună am greşit. Şi să ne rugăm ca să ne dăruiască bucuria şi Lumina Sfintei Învieri ca să putem cânta Hristos a Înviat!, chiar dacă nu vom fi împreună în biserici. Să putem cânta în comuniune tot neamul românesc cel drept credincios şi toată lumea creştină şi să spunem din toată inima Hristos a Înviat! şi Adevărat a Înviat!” Foto.

  • Canonul Sfântului Andrei Criteanul și Liturghia Darurilor

Miercuri, 01 aprilie 2020, Preasfințitul Părinte TIMOTEI SĂTMĂREANUL, Arhieru vicar al Episcopei Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Denia Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul și a oficiat Sfânta Liturghie a darurilor mai înainte sfințite la Mănăstirea „Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul” Scărișoara Nouă.

Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Spiridon Belei, starețul lăcașului de cult, Protos. Visarion Beuca și Arhid. Gherasim Nap. Foto.

  • Episcopia Maramureşului şi Sătmarului desfăşoară în această perioadă mai multe proiecte sociale nivelul centrului eparhial, protopopiatelor, parohiilor, mănăstirilor și asociațiilor, pentru a sprijini lupta împotriva Covid-19. <detalii>

  • Sfânta Liturghie în duminica a patra din Postul Mare

Duminică, 29 martie 2020, a patra din Postul Sfintelor Paşti, a Sfântului Cuvios Ioan Scărarul, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare în Paraclisul Episcopal cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” din incinta Centrului Eparhial din Baia Mare, în fruntea unui sobor restrâns de preoţi, respectând prevederile Ordonanţei militare emise pentru combaterea noului coronavirus, care este răspândit pe tot Pământul.

Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar şi mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Ionuţ Todorca, secretar eparhial, iar la strană au dat răspunsurile Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Diac. Lucian Burnar, de la secretariatul tehnic şi teologul Onuţ Păcurar, ostenitor al Centrului Eparhial. În timpul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin şi soborul s-au rugat în genunchi pentru izbăvirea poporului român şi a întregii lumi de această grea pandemie datorată noului coronavirus şi revenirea la o viaţă normală cât mai repede.

Cuvântul de învăţătură

Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a rostit, la momentul pricesnei, după ce a făcut o prezentare a importanţei duhovniceşti a acestei duminici şi a Sfântului Cuvios Ioan Scărarul, un profund cuvânt de învăţătură actualizat la condiţiile vremurilor de azi pe care le trăieşte întreaga planetă, consecinţă a neascultării de Biserică şi a secularizării societăţii contemporane, pornind de la cuvântul Sfintei Evanghelii a duminicii, care pomeneşte de „ duhul mut şi surd” pe care vrăjmaşul l-a adus asupra copilului nevinovat şi căruia Mântuitorul i-a poruncit să iasă din el.

„De-a lungul secolelor satana a dorit ca Biserica să tacă, să nu vorbească, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Să aibă duh mut şi surd Biserica lui Hristos şi slujitorii ei. Să nu vorbească, să nu vadă şi să nu audă. Să fie fără glas. Să se manifeste ca un copil surdo-mut. Fără bocet. Dar Biserica este vocea lui Dumnezeu, iar slujitorii Bisericii sunt uneltele, trimişii lui Dumnezeu în lume prin care lucrează. Deci, îi transmit voia, aşa cum au transmis-o proorocii, aşa au transmis-o apostolii, aşa o transmit Părinţii Bisericii, slujitorii lui Hristos.”

„Ce-a zis Mântuitorul cărturarilor şi fariseilor, când a fost primit la intrarea în Ierusalim cu osanale şi multă bucurie? – Dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor vorbi. – Iată, actualizăm, a subliniat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Iată, trecem la vremea noastră. Ce s-a dorit din partea Bisericii lui Hristos să facă? Să tacă, să nu vadă, să n-audă şi să nu vorbească. Satana a dorit să o închidă. Să-i închidă gura. Să nu mai transmită mesajul lui Dumnezeu, ca oamenii să umble rătăcitori în această lume, considerându-se fiinţe fără suflet. Trupuri umblătoare, ca să trăiască clipa, înşelaţi că dincolo de această viaţă nu există altă viaţă. Ori, Biserica şi slujitorii ei tocmai acest mesaj l-au transmis şi-l transmit mereu, că omul nu este o fiinţă biologică, fără suflet. Este o fiinţă teologică, alcătuită din trup şi suflet. Trupul îl hrăneşte din sudoarea frunţii, iar sufletul îl hrăneşte din rugăciune, convorbirea cu Dumnezeu, iubirea şi slava pe care o aduce de recunoştinţă lui Dumnezeu, Creatorul său. Aceasta ne învaţă Biserica, aceasta ne învaţă Scriptura, Biblia. Însă, vrăjmaşul lui Dumnezeu, satana, a dorit să-i ia Bisericii cuvântul, să-i ia Bisericii lucrarea, să-i fure lucrarea, să-i fure credincioşii, să fure harul lui Dumnezeu, transmis prin lucrarea Sfintei Biserici. Acesta a cerut Mântuitorului, la intrarea în Ierusalim: să le spună uncenicilor Săi şi poporului să tacă, dar Mântuitorul a precizat: Dacă ei vor tăcea, pietrele vor vorbi. Nu vorbesc acum pietrele? Vorbeşte Pământul. Vorbeşte natura. Vorbesc pietrele astăzi. Da? Biserica a tăcut. Faţă în faţă cu credincioşii, nu le mai poate transmite în mod fizic, faţă în faţă, cuvântul lui Dumnezeu, să simtă vibraţia inimii preotului, apostolul de azi. Noi, poporul român, suntem un popor creştin, de două mii de ani. Un popor al lui Dumnezeu. Toată existenţa noastră, toată existenţa neamului românesc este pătrunsă de Duhul lui Dumnezeu, prin lucrarea Sfintei noastre Biserici în inima şi în fiinţa poporului român.”

Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a enumerat situaţiile majore şi evidente în care poporul nu a ascultat de Biserică: provocarea avorturilor în număr de peste 20 milioane după 1989, picarea referendumului prin care se cerea ca familia să fie formată dintr-un bărbat şi o femeie şi consfinţită în Constituţie, secularizarea societăţii contemporane prin îndepărtarea de Biserică şi de valorile creştine, neascultarea de sfaturile Bisericii şi sfidarea lor etc.

„Biserica a tăcut. Biserica a cerut înţelepciune. Biserica a cerut echilicru. Biserica a cerut să gospodărim şi să rânduim ţara aşa cum se cuvine. Iată acum suntem pe cont propriu fiecare, a observat Preasfinţitul Părinte Episcop. Nu mai există solidaritate între neamuri şi popoare şi fiecare încearcă să se salveze. Şi noi va trebui să găsim soluţii să ne salvăm. Dar am uitat poruncile lui Dumnezeu. Am uitat normalitatea Bibliei. Normalitatea creaţiei. Am făcut din viaţa noastră un spectacol. Am vrut să fie cât mai spectaculoasă viaţa noastră. Am uitat de simţul măsurii, de cumpătare. Iată, ne-a adus Dumnezeu în situaţia de faţă. Dacă i-am spus Bisericii Lui să tacă, a tăcut. A vorbit Dunezeu. Şi vorbeşte încă. Dar ne aduce aminte Dumnezeu de ce ne-a spus în Sfânta Scritură.”

Concluzia Preasfinţitului Părinte Episcop este optimistă:

„Să nu ne îngrijorăm. Este o etapă. Este o încercare peste care ne va ajuta Dumnezeu să trecem. Acest „duh mut şi surd” al lumii de astăzi care nu vrea să asculte cuvântul lui Dumnezeu nu iese decât cu rugăciune şi cu post, în genunchi la Dumnezeu. Acesta este îndemnul Bisericii şi al Părinţilor ei. În genunchi la Dumnezeu. Să lăsăm risipa, să lăsăm dezmăţul, să lăsăm răutatea, să lăsăm judecata, să lăsăm păcatele mari şi grele sufleteşti, că poate nici nu sunt atât de mari cele trupeşti, cum sunt cele sufleteşti, că trupu-i ţărână şi omul, chiar dacă mai are căderi trupeşti, trupul este trecător, răutăţile, judecăţile, pizma, dezbinarea, ura, neîmpăcarea, lipsa de înţelepciune, toate acestea sunt mai grele păcate decât păcatele trupeşti. Înapoi la Dumnezeu. Înapoi la post şi la rugăciune, pentru că acest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune şi cu post.” Foto.

  • Sfânta Liturghie la Mănăstirea Scărișoara Nouă

Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar a oficiat azi, duminică, 29 martie 2020, Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” Scărişoara Nouă şi a rostit cuvânt de învăţătură, în fruntea unui sobor alcătuit din obştea mănăstirii. Foto.

  • Sfânta Liturghie a Darurilor înainte Sfinţite la Paraclisul Episcopal

Vineri, 27 martie 2020, cu începere de la ora 16,00, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Sfânta Liturghie a Darurilor înainte Sfințite la Paraclisul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din incinta Centrului Eparhial din Baia Mare, în fruntea unui sobor restrâns de preoţi şi diaconi.

Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic și misionar și mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic și Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial. La strană cu dat răspunsurile Arhid. Vald Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, şi Diac. Lucian Burnar, de la secretariatul tehnic, paraclisier Onuţ Păcurar.

Cuvântul de învăţătură

La momentul pricesnei, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a rostit un cuvânt de învăţătură despre Liturghia Darurilor înainte Sfinţite şi despre viaţa Sfântului Grigorie Dialogul, care a descoperit şi a oficiat această Sfântă Liturghie în Catedrala „Sfânta Sofia” din Constatinopol, pe când era ambasador al Romei, şi a dus-o cu el în Roma, unde a praticat-o datorită frumuseţii ei.

„Părinţii Bisericii au rânduit această Sfântă Liturghie pentru că suntem într-o perioadă de doliu pentru păcate, de căinţă şi de post, iar Sfintele Altare nu mai au în aceste zile strălucirea pe care o au în celelalte duminici de peste an, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Această Liturghie este rânduită pentru ca toţi cei ce ar fi dorit şi doresc să trăiască în comuniune nedespărţită cu Biserica, să poată intensifica calea lor spre biserică şi să participe nu numai duminica şi în sărbători, ci şi în zilele de peste săptămână la Sfânta Liturghie, deoarece în perioada postului înmulţim rugăciunea, intensificăm viaţa duhovnicească, sporim postul şi înmulţim şi faptele bune. Nu este o Liturghie euharistică, ci o Liturghie specială.”

Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a făcut referire la vremurile pe care le trăim acum:

„Încercările şi mustrările de la Dumnezeu şi molimele care vin peste noi, toate războaiele, inundaţiile şi foametea sunt o replică a naturii la abaterea oamenilor de la normalitatea Creaţiei, a afirmat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Natura reacţionează când ne sancţionează şi ne pedepseşte, pentru că omul este singura făptură raţională care, inconştient, se abate de la legile firii, de la legile Creaţiei şi calcă în picioare Poruncile lui Dumnezeu. Şi atunci, Părinţii Bisericii, ca nişte profeţi, liderii religioşi, trebuie să conştientizeze poporul, să transmită, ca profeţii din Vechiul Testament, despre încercările lui Dumnezeu. Este de la Dumnezeu încercare, pentru că v-aţi abătut de la Legile lui Dumnezeu. Părinţii Bisericii, în toată istoria Bisericii, au avut şi duh profetic şi au transmis poporului voia lui Dumnezeu şi au atras atenţia când popoarele s-au abătut de la Legile lui Dumnezeu. Nu suntem departe de ceea ce au trăit creştinii. Doar că nu suntem ucişi, cum au fost fraţi ai noştri în secolul trecut, ucişi în temniţele comuniste pentru credinţa lor. Creştinii au fost persecutaţi, biserica a fost constrânsă şi au fost limitate drepturile fundamentale. Iată, de data aceasta, a venit Dumnezeu. Peste tot pământul. Toate ţările şi-au redus activitatea. Pământul a început să se liniştească. Zarva şi larma s-au terminat. Lumea a început să tacă. Vorbeşte Dumnezeu. Dumnezeu vorbeşte în tăcere, dar îşi transmite mesajul şi suntem obligaţi să-l înţelegem dacă mai avem raţiune, înţelepciune şi lumină de la Dumnezeu. Iată că aceşti mari Sfinţi Părinţi ne-au transmis o moştenire. Liturghia pe care am săvârşit-o în seara aceasta este un mare tezaur şi o moştenire a creştinătăţii, a Bisericii lui Hristos. Noi avem această tradiţie care este, pe de o parte, atonită, pe de altă parte, din primele secole ale Bisericii, şi o avem şi moştenire de la Părintele nostru bun şi blând, râvnitor şi mărturisitor, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Justinian, care, la Mănăstirea Rohia, aşa făcea această Sfântă Liturghie, la ceas de seară, în fiecare zi de peste săptămână, încât este atât de duhovnicească şi bine primită jertfa, pentru că preoţii care slujesc şi credincioşii care se împărtăşesc acum suntem în această situaţie, de izolare faţă de biserică, ajunează 24 de ore, de seara până a doua zi seara, când săvârşesc Sfânta Liturghie. Nu 12 ore, ca la Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, ci 24 de ore. Păi, cum să nu primească Dumnezeu acest post? De aceasta este nevoie. V -am îndemnat ca miercurea şi vinerea să ajunaţi împreună cu noi, să zicem canon de umilinţă şi când trag clopotele, la ora 12,00, să ne rugăm toţi împreună. Să zicem măcar Tatăl Nostru şi seara, la ora 17,00, părinţii care nu săvârşesc Sfânta Liturghie seara şi credincioşii care sunt la casele lor să citească Canonul de umilinţă şi să fie în stare de ajun. Numai căinţa, numai postul şi rugăciunea multă ne poate salva. Altfel, vedeţi cât suntem de slabi. Un virus nevăzut a îngenuncheat planeta. A îngenuncheat umanitatea. A îngenuncheat ştiinţa. A îngenuncheat pe toţi înţelepţii, pe toţi savanţii lumii. A îngenuncheat tehnica, descoperirile. A îngenuncheat tot Pământul. Pentru că am uitat că al Domnului este Cerul şi Pământul şi slava Lui în veac. Amin. Foto.
  • COMUNICAT

În legătură cu articolul apărut în mediul online pe site-ul  www.2mnews.ro cu privire la Proiectul „Catedralele ajută Spitalele” și distribuit de către alte persoane în mai multe grupuri online de socializare din Maramureș, Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului face următoarele precizări:

1. Suma de 30.000€ a fost prețul precizat de Spitalul Județean „Constantin Opriș” Baia Mare și comunicat Episcopei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, p entru achiziționarea acestui ventilator mecanic, fiind un echipament medical mult mai complex ce presupune mai multe componente specifice.

2. În cazul în care prețul achiziționării unui astfel de ventilator mecanic va fi mai ieftin, Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului va achiziționa 1 sau 2 astfel de ventilatoare, în funcție de prețul stabilt conform procedurii de achiziție de către furnizorul din sistemul medical.

3. Biserica este o instituție transparentă iar Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului va face public costurile care vor rezulta în urma achiziționării unor astfel de ventilatoare mecanice.

4. Pentru a dezmiți și alte informații cu privire la aceste sume, precizăm faptul că, în primul rând, vor dona ierarhii, monahii și preoții slujitori din cele 8 Protopopiate ale Eparhiei noastre, la care se vor adăuga și sume din contribuția personală a credincioșilor.

Biroul de presă al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului

  • Sfânta Liturghie Arhierească la Paraclisul Episcopal din Baia Mare

Miercuri, 25 martie 2020, praznicul Buna Vestire, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat, de la ora 10,00, Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur unită cu Vecernia, pentru a doua oară de la Ordonanţele Militare, în absenţa credincioşilor, în Paraclisul Episcopal din Baia Mare, în sobor restrâns, restricţii impuse prin Ordonanţa Militară nr. 3, care prevede oficierea Sfintelor Liturghii în biserici în absenţa credincioşilor. Astfel, în bisericile celor 40 de schituri şi mănăstiri din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, Sfintele Liturghii au fost oficiate de preoţii slujitori doar în prezenţa obştii mănăstirilor şi schiturilor, iar în cele peste 500 de parohii din Episcopie au slujit doar preoţii ajutaţi de cântăreţ şi paraclisier.

Sfânta Liturghie

Din soborul slujitor la Centrul Eparhial au făcut parte Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Ionuţ Todorca, secretar eparhial, iar la strană au dat răspunsurile Arhid. Vlad Verdeş, inspector pentru catehizarea tineretului şi Diac. Lucian Burnar, de la secretariatul tehnic, paraclisier Onuţ Păcurar, de la magazinul bisericesc din incinta Episcopiei.

Sfânta Liturghie a fost transmisă, de o calitate execlentă, pe adresa de Facebook a Episcopiei.

Cuvântul de învăţătură

La momentul chinonicului, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a rostit un cuprin z ător cuvânt de învăţătură, pornind de le pericopa evanghelică a praznicului Bunavestire, subliniind că Fecioara Maria a devenit prima biserică din lume şi rai cuvântător, pentru că s-a umplut toată de Duhul Sfânt. Ea a fost prima biserică purtătoare de Hristos.

„Prin lucrarea Duhului Sfânt, Fecioara Maria a devenit transparentă Duhului Sfânt. Această taină minunată pe care ne-a desluşeşte Biserica prin Sfintele Evanghelii şi prin tradiţia şi vieţile Sfinţilor pe care ni le aşază înainte este Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin care Fiul lui Dumnezeu, Fiul Fecioarei, se face, aşa cum troparul Bunei Vestiri glăsuieşte atât de frumos: „ Astăzi este începutul mântui­rii noastre şi arătarea Tainei ce­lei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face şi Gavriil Harul Îl binevesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu Dânsul, Născătoarei de Dum­nezeu să-i strigăm: Bucură-te, cea Plină de har, Domnul este cu tine!” Pe lângă conţinutul teologic şi înomenirea Fiului lui Dumnezeu şi venirea în lume a mesajului evanghelic şi a mântuirii neamului omenesc, mesajul transmis nouă este următorul: Duhul lui Dumnezeu pe Care îl primim la botez în numele Sfintei Treimi, când primim calitatea de fii ai lui Dumnnezeu după har, poate lucra în viaţa noastră mai mult sau mai puţin. Depinde de fiinţa noastră. Cei ce sunt mai silitori primesc de la Dumnezeu mai mult har. Primesc har desăvârşit sau har peste har. Peste harul botezului, primesc harul îndemnezeirii. Harul şi darul rugăciunii. Darul credinţei. Darul postului. Darul iubirii şi al iertării. Darul răbdării. Darul înţelegerii şi al descifrării lucrării lui Dumnezeu în lume şi al pedagogiei divine.”

În cuvântul de după Sfânta Liturghie, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a adresat un îndemn celor care au proprietăţi la sate, îndemnându-i să-şi lucreze terenurile pe care le au, pentru că se pare că vom fi fiecare pe cont propriu şi ne reîntoarcem la gospodăria pe care au avut-o părinţii, moşii şi strămoşii noştri, care îşi produceau în grădina şi gospodăria proprie hrana pentru trei luni de iarnă şi hrana cea de toate zilele:

„Aşa se cuvine să fim înţeleşi acum, a precizat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Nu numai în Maramurreş şi Sătmar, ci în toată ţara. Să începem să reînvăţăm să lucrăm pământul, că prea am mers noi la supermarcheturi şi am luat de acolo tot. A fost o facilitate, dar nu e sănătoasă. Ne-am lenevit. A rămas pământul nelucrat. Au crescut spini şi pălămidă. Şi noi, românii, suntem gospodari. În timpul comunismului am fost foarte îndârjiţi şi potrivnici regimului care ne-a deposedat de pământ. Vroiam să avem proprietatea noastră, grădina noastră, livada noastră, pomii noştri. Familia noastră se străduia să fie o familie de vază în comunitate. Toţi se străduiau aşa. Şi am reuşit să facem lucrul acesta. Libertatea fără responsabilitate ne-a făcut, pe de o parte, să ne despărţim ca familie, pentru că nu s-au creat facilităţi de la nivel de conducători şi au plecat 5 milioane de oameni afară. Au rămas bătrânii acasă, care nu au mai putut lucra pământul. Să ne revenim. Este bine să vă gândiţi să araţi şi să semănaţi, să sădiţi în grădină. Să ne învăţăm să lucrăm pământul, să-l cultivăm şi să producem hrană pentru familie şi pentru cei de la oraş, pentru că cei de la oraş nu vor avea de unde să cumpere. Să aprovizionăm noi magazinele cu produse. Iată, ne-a dat Dumnezeu posibilitatea. Haideţi să o folosim. Ne rugăm la Dumnezeu să ne dea înţelepciune şi putere. Binecuvântăm această lucrare sfântă, ca să revenim în matca noastră românească binecuvântată şi tradiţională. Muncă şi rugăciune. Aşa putem trăi, ocrotiţi de Dumnezeu într-o Românie creştină, Grădina Maicii Domnului.” Foto.

În această zi, când Biserica noastră ortodoxă prăznuiește „Buna Vestire”, care este și Ziua Poliției Române, ne rugăm Bunului Dumnezeu și Maicii Domnului să ocrotească pe toți ostenitorii Instituției Poliției Române, chemată să gestioneze această situație grea prin care trecem, și să-i dăruiască putere, curaj și înțelepciune spre a nu crea distanțe radicale între categoriile sociale. Rugăm pe Dumnezeu să vă dăruiască ajutor sfânt în misiunea pe care o aveți!

Dumnezeu și Maica  Domnului să ne ocrotească pe toți!

† IUSTIN
Episcopul Maramureșului și Sătmarului

  • Sărbătoarea Bunei Vestiri la Mănăstirea Scărișoara Nouă.

Miercuri, 25 martie 2020, Preasfințitul Părinte TIMOTEI SĂTMĂREANUL, Arhieru vicar al Episcopei Maramureșului și Sătmarului, a săvârșit Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur unită cu Vecernia la Mănăstirea „Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul” Scărișoara Nouă.

Din soborul slujitor au făcut parte Arhim. Spiridon Belei, starețul lăcașului de cult, Protos. Visarion Beuca, Arhid. Dumitru Botiș, inspector social și Arhid. Gherasim Nap. Foto.

  • Nu loviți Biserica lui Hristos!
    Biserica Ortodoxă este „Mama Neamului Românesc”

​În aceste zile, suntem chemați cu toții la judecata lui Dumnezeu, și păstorii, și păstoriții. Am fost despărțiți (izolați) unii de alții pentru păcatele noastre, ca fiecare să ne căim în tăcere, în post și rugăciune. Facem prea multă larmă și zarvă!

​Această înspăimântătoare boală, încă fără leac, este o mustrare a lui Dumnezeu pentru umanitatea care s-a abătut de la legea morală naturală și a făcut „malpraxis cu natura” (citat din Prof. Dr. Adrian Streinu Cercel)!

​Este o mustrare pentru călcarea celor 10 Porunci date de Dumnezeu, normative pentru umanitate și, care, prin păzirea lor, asigură pacea și armonia socială și protecția divină!

Ar trebui să ne căim pentru milioanele de prunci uciși prin avort în România în ultimii treizeci de ani. Glasul sângelui lor strigă din pământ răzbunarea vieții, la care nu au avut dreptul, pentru că noi am hotărât așa!

Să nu adăugăm nelegiuire la nelegiuire, ca și David la desfrâu, ucidere, la păcate nenumărate, ucidere de frate, ca să nu ne fie nouă ceva mai rău. Să nu fie urmată încercarea de acum de alte pedepse. Plăgile Egiptului au fost zece. Omenirea mai poate primi și alte mesaje de la Creator, transmise prin creația Sa, Natura! Un următor mesaj pentru noi, românii, s-ar putea să fie și mai tragic și greu de suportat și gestionat. Se tot vorbește de iminența unui cutremur mare, care ne-ar scoate din case afară. Ce s-ar întâmpla în acest scenariu? Am muri striviți de forțele naturii, fără medic, fără preot, fără cei cei dragi aproape. Să nu fie! S-ar putea să fim încercați de o secetă cumplită, acum când fiecare națiune este pe cont propriu. Nu am mai avea hrana necesară pentru oameni și animale și ne-am stinge în foamete. Să nu fie!

Revino-ți popor român! Întoarce-te la Dumnezeu! Cinstește pe Dumnezeu și iubește aproapele ca pe tine însuți! Cinstește Ziua Domnului cu post și rugăciune și nu mai irosi timpul petrecând în deșertăciune! Cinstește Sfânta Biserică și rânduielile ei și nu te atinge de unșii Domnului, după cum zice Dumnezeu în Sfânta Scriptură „nu vă atingeți de unșii Mei și nu vicleniți împotriva profeților Mei” (Ps. 104,15)! Judecătorul lor este Stăpânul care i-a chemat să-I slujească legea și poruncile Lui. El îi va judecata, răsplăti sau pedepsi, ca pe fiecare dintre noi la vremea marelui bilanț.

Popor român revino-ți în matcă, revino la cumințenia, sfiiciunea și nevinovăția copiilor, lasă răutățile, lasă judecățile. Apropie-te de Dumnezeu cu iubire și căință și cere-i iertare, precum cer copiii părinților lor. Dumnezeu este Tatăl nostru Cel din ceruri!

​Hristos - Dumnezeu nu suportă țâfnele, aroganța și viclenia. Pentru aceste păcate ascunse i-a biciuit pe cărturari și farisei, elitele polico-religioase ale poporului ales, în vremea Sa, în public.

​Biserica lui Hristos nu este o instituție omenească - profană, care să-și schimbe modul de existență în funcție de epocă, timp, anotimp, evenimente sau curente, ori la porunca conducătorilor lumești și a statului secular sau a capriciilor unor grupuri sociale, care, oricum nu fac parte din trupul ei, alcătuit din toți cei ce cred și mărturisesc că Iisus este Hristos Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. Nu intrați neivitați în casa lui Dumnezeu, să-I spuneți ce bucate să servească, ce tacâmuri să folosească la masă, de aur, de argint, de lemn, sau să-i lase pe invitați să mănânce cu mâna, după tradiția orientală.

​Nu mai încingeți internetul cu disputa: o lingurință, zece, un milion. Este rânduiala și practica Bisericii, verificată, și instrumentarul pe care-l folosește dintotdeauna. Am văzut un document care circulă pe internet, în care autoritatea laică se amestecă în mod agresiv, nepermis și grosolan, dând dispoziții Bisericii cum să împărtășească credincioșii. Este necuviincios și riscant ca noi să dăm soluții medicilor și specialiștilor, din statutul de profani, ce diagnostic să pună, ce tratament să prescrie și ce instrumente să folosească în operații!

​Preoții sunt medici de suflete, sunt profesioniști, au experiența și se pricep cel mai bine în a le vindeca bolile sufletești și a salva viața omului credincios.

​Fraților creștini neoprotestanți, vă rugăm să nu vă asociați cu cei care atacă Biserica Ortodoxă în comentariile pe care le postează, pentru că nu este vorba doar de Biserica Ortodoxă, ci este vorba despre lupta împotriva creștinismului și Evangheliei. Este vorba despre a crede sau a nu crede în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. Suntem de aceeași parte a baricadei toți creștinii din lume.

​Să plecăm genunchii la pământ cu toții și să ne rugăm cu umilință să ne facă Dumnezeu mai buni, mai iertători și înțelegători, să ne dea putere ca împreună să traversăm acest pustiu al Egiptului păcatelor noastre, să trecem prin Marea Roșie și să ajungem sănătoși în Pământul Făgăduinței la Praznicul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Baia Mare,
24 martie 2020

† IUSTIN
Episcopul Maramureșului și Sătmarului

  • Chemare - îndemn, către preoții și credincioșii din Eparhia Maramureșului și Sătmarului

​Având în vedere faptul că pandemia cu care se confruntă omenirea și societatea globalizată își arată avantajele, dar mai ales minusurile și vulnerabilitatea, este inevitabil ca producția agricolă, la nivel european, să nu fie grav afectată și, astfel, și aprovizionarea populației cu produse alimentare. ​Este momentul, așadar, să revenim la tradiția noastră românească, aceea prin care fiec are familie și gospodărie își produce hrana, iar surplusul îl aduce în piața de alimente spre a-i susține pe cei de la oraș.

​Este o criză! Este un lucru aparent grav și rău, care, însă, poate deveni, în același timp, o oportunitate! Și anume, să ne reîntoarcem la gândirea înțeleaptă a țăranilor noștri care își produceau, pentru lunile de iarnă, hrana necesară de origine vegetală și animală.

​Din postura noastră de păstori sufletești care dăruiesc hrană duhovnicească credincioșilor, suntem datori să-i îndrumăm pe păstoriții noștri să revină la tradiția românească de a-și asigura hrana și pâinea cea de toate zilele prin munca și sudoarea frunții, așa cum a rânduit Dumnezeu.

​Vă chemăm și vă îndemnăm, dragi preoți și iubiți credincioși, ca în această vreme, cât sunteți obligați să rămâneți în casa, ograda și gospodăria voastră, să faceți din moștenirea lăsată de strămoși, o prea frumoasă gradină paradisiacă peste care să fiți stăpâni și de care să vă bucurați.​

​Vă îndemnăm, așadar, ca pământul pe care îl aveți în grădina casei și pe câmp, și pe care în mare parte au crescut bălării, spini și pălămidă, să-l pregătiți, să-l arați și să-l semănați, astfel încât nici o palmă de pământ să nu rămână nelucrată. S-ar putea ca fiii, fiicele și nepoții noștri să se întoarcă acasă, când va trece interdicția deplasărilor, în țara, casa, glia și moșia lor pentru că nicăieri pentru ei nu-i acasă și nu-i ca acasă.

​Vom redescoperi siguranța și fericirea de a fi cu ai noștri, cu cei dragi, cu familia, glia și moșia noastră, precum spune deviza „fie pâinea cât de rea, tot mai bună-n Țara ta”.

​Cu Dumnezeu înainte!

​Binecuvântare, spor și ajutor sfânt de la Dumnezeu vă dorim în toată lucrarea cea bună! Amin!

​Baia Mare,
​23 martie 2020

† IUSTIN
Episcopul Maramureșului și Sătmarului

 

Prima Sfânta Liturghie Arhierească fără credincioşi

  • Liturghia a fost transmisă în direct pe facebook -

Ceea ce părea cu ceva timp în urmă că nu se va întâmpla niciodată, adică să se ţină Sfinte Liturghii în absenţa credincioşilor, iată că s-a petrecut în această duminică, 22 martie 2020, a treia din Postul Mare al Învierii Domnului, Duminica Sfintei Cruci, din cauza decretului militar de limitare a răspândirii Covid 19, corona virusului care face ravagii în peste 120 de ţări din lume, secerând mii de vieţi omeneşti. Fiindcă decretul prevede oficierea serviciilor religioase în absenţa credincioşilor, deci goale de credincioşi, Sfânta Liturghie Arhierească a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie la Paraclisul Episcopal din Centrul Eparhial, în sobor minimal, cu un preot slujitor, Părintele Arhimandrit Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar, doi Arhidiaconi, Teodosie Bud, consilier eparhial economic, şi Ionuţ Todorca, secretar eparhial, un paraclisier, Onişor ..... şi doi cântăreţi la strană, Arhid. Vlad Verdeş, inspector pentru catehizarea tineretului, şi Diac. Lucian Burnar, de la serviciu secretarat eparhial. De acum înainte, pe durata valabilităţii Decretului militar nr. 2 sau a altor prevederi pentru limitarea răspândirii coronavirusului COVID – 19, Sfintele Liturghii vor fi oficiate în Paraclisul Episcopal, cu respectarea prevederilor emise de autorităţile statale. Sfânta Liturghie Arhierească a fost transmisă în direct pe adresa de facebook a Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, care a fost urmărită de peste 1.500 de credincioşi, şi în acest fel se va proceda şi de acum înainte cât sunt prevăzute restricţii, dând dovadă de mult simţ civic şi respectarea prevederilor legale, a specificat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin al Maramureşului şi Sătmarului.

Cuvântul de învăţătură

La momentul pricesnei, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a rostit un cuvânt de învăţătură în care a explicat pericopa evanghelică a duminicii, a Sfintei Cruci, şi de ce această sărbătoare este aşezată acum: „La mijlocul Postului Mare, Sfinţii Părinţi au şezat Sfânta Cruce ca să facem un popas la umbra ei, pentru că ei ne-au învăţat că demonii se cutremură privind la puterea ei. Tot ei ne-au învăţat că noi, creştinii, prin cruce ne mântuim şi pentru noi este puterea lui Dumnezeu. Iată de ce cinstim astăzi Sfânta Cruce după cuviinţă şi după rânduială. Pericopa evanghelică ce se citeşte în această duminică ne vorbeşte tocmai despre puterea Crucii şi înţelesurile ei.”

Apoi, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vorbit despre înţelesul duhovnicesc al pericopei evanghelice: „Mântuitorul ne îndeamnă să-L urmăm, dar nu oricum, ci asumându-ne Crucea, pentru că noi suntem creştini ai Crucii. La sfântul botez, când fiecare dintre noi am primit taina cea sfântă şi mare a intrării în viaţa creştină, prin botezul „în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, se spune, în Sfânta Taină a botezului, „câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi-mbrăcat”. Deci, la botez nu primim doar demnitatea de fii ai lui Dumnezeu după har, cu toate onorurile şi cu toată slava care ţin de această demnitate de fii împărăteşti, ci primim în trupul nostru şi rănile Domnului Hristos.”

În continuare, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a explicat cum se ţine corect postul: „Nu este suficient ca în această perioadă, în care Biserica ne învaţă să renunţăm la petrecerile lumeşti, la multă voie bună, la multă mâncare şi desfătare, să postim şi chiar să împuţinăm mâncarea, schimbând şi modul de alimentare, nu mai mâncăm mâncare de dulce, de origine animală, carne, brânză şi ouă, şi consumăm şi ne hrănim cu bucate de origine vegetală, seminţele câmpului, fructele pomilor şi legumele pământului, pe care o împuţinăm, chiar şi această hrană, dar nu-i suficient. Mântuitorul ne îndeamnă şi Sfântul Ioan Gură de Aur apasă pe această vocaţie a creştinilor ca să postim nu doar de bucate, să postim de păcate şi atuncea postul trebuie să fie împreunat cu postirea, în mod duhovnicesc. Pe lângă faptul că renunţăm la multe lucruri, ne supunem şi la o nevoinţă.” Foto.

  • Chemare și îndemn la vreme de primejdie mare!

Către toți păstorii de suflete și cei 520.000 de credincioși ortodocși din Episcopia Maramureșului și Sătmarului

Privind cu mare îngrijorare la tabloul morții, pe care COVID - 19 îl amplifică înspăimântător în fiecare zi în lume, prin răpirea de vieți omenești, în special a celor mai vulnerabili, părinții noștri în vârstă și bunicii noștri rugători, înțelepți și veghetori ai satelor și comunităților noastre, care prin experiența lor de viață și povara anilor pe care-i poartă, sunt lumină pentru noi și tezaur uman viu.

Căutând cu luare aminte și cercetând măsurile duhovnicești pe care le adoptau Părinții Bisericii lui Hristos în vremuri de pericole, molime și boli, am luat hotărârea să instituim pe teritoriul canonic al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului post aspru cu ajun pentru zilele de miercuri și vineri, a fiecărei săptămâni, de acum și până la Sfintele Paști, pentru preoții și monahii din Eparhie, care oricum săvârșesc cu ajun Sfânta Liturghie a Darurilor înainte sfințite la ceas de seară, precum și pentru tot poporul dreptcredincios, care înțelege primejdia ce ne înconjoară și dorește să ne asculte și să ne urmeze.

De asemenea, în fiecare zi din postul ce a mai rămas, la ceas de Vecernie se va citi, la ora 17.00, în genunchi, de către ierarhi, preoți și monahi, în fața Sfântului Altar, purtând epitrahilul la gât, iar de către credincioși în casele lor, în fața icoanei Mântuitorului, cu candela aprinsă sau la lumina lumânării, Canonul de pocăință către Domnul nostru Iisus Hristos, urmat de rugăciunea pe care a trimis-o în teritoriu Sfânta Patriarhie.

În situația în care sfințiții slujitori ai Sfintelor Altare vor săvârși Liturghia Darurilor mai înainte sfințite de la ora 17.00, atunci Canonul de pocăință către Domnul nostru Iisus Hristos se poate citi înainte de a se oficia Sfânta Liturghie.

Îndemnându-vă ca în toate zilele, de acum până la Sfintele Paști, să țineți postul rânduit de Sfinții Părinți ai Bisericii și să rostiți rugăciunile pe care le aveți în evlavie, veniți să facem din vremea care a mai rămas până la Sfânta Înviere pocăință adevărată pentru păcatele noastre și ale întregii lumi, cu nădejdea că Dumnezeul milei, al îndurărilor și al iubirii de oameni își va îndeplini făgăduința făcută poporului său la II Cronici 7, 13-14;

„De voi încuia cerul și nu va fi ploaie, de voi porunci lăcustei să mănânce țara, sau voi trimite vreo boală molipsitoare asupra poporului Meu și se va smeri poporul Meu, care se numește cu numele Meu, și se vor ruga și vor căuta fața Mea, și se vor întoarce de la căile lor cele rele, atunci îi voi auzi din cer, le voi ierta păcatele lor și le voi tămădui țara”.

Încrezători că Dumnezeu ne va asculta cererile și Hristos-Domnul ne va dărui prin mijlocirile Maicii Sale și Mama noastră a tuturor, Sfintele Paști cu Lumina sfânta și comuniune euharistică și ne va aduna împreună, să cântăm cu bucurie și credință „Hristos a Înviat”, așa cum nu am făcut-o nicicând în viața noastră, în așa fel încât cerul și pământul să fie cuprinse de cutremurul de care a fost cuprinsă cetatea Ierusalimului de Florii, care cânta triumfal, la intrarea Domnului: „Osana, Bine este cuvântat cel ce vine în numele Domnului”, să rostim cu umilință: „Dumnezeule milostivește-Te spre noi și ne binecuvintează, luminează fața Ta peste noi și ne miluiește!” Foto.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Baia Mare,
20 martie 2020

† IUSTIN
Episcopul Maramureşului şi Sătmarului

Click  pe linkurile de mai jos pentru a se citi cele două Rugăciuni pentru încetarea noii epidemii și la năprasnica moarte de boli molipsitoare:

(1) Rugăciune specială pentru încetarea noii epidemii:
https://basilica.ro/rugaciune-speciala-pentru-incetarea-no…/

(2) Rugăciune la năprasnica moarte de boli molipsitoare
http://molitfelnic.ro/randuiala-slujbei-ce-se-face-in-vrem…
/

 

  • Comunicare către preoții, monahii și credincioșii din Episcopia Maramureșului și Sătmarului

Având în vedere noua situație excepțională pe care o creează instituirea prin Decret prezidențial a stării de urgență pe întreg teritoriul României, facem următoarele precizări:

1. Întrucât nu s-a modificat nimic față de precedenta măsură în ce privește dreptul cultelor de a săvârși serviciile religioase conform cu rânduiala lor, îndemnăm preoții de la parohii și monahii din mănăstiri ca, aplicând toate măsurile luate de autoritățile în drept și recomandările făcute de Comitetul Național pentru Situații de Urgență, să continue săvârșirea Sfintei Liturghii după programul pe care îl are fiecare comunitate, iar duminica și în sărbători să aplice recomandările care prevăd păstrarea distanței sociale și a numărului de participanți la slujbă, de maxim 50 de persoane în spațiu închis, restul având posibilitatea de a asculta slujba la difuzoare în afara bisericii, după cum îndrumă și Patriarhia Română.

2. Cu părintească îngrijorare pentru părinții și bunicii noștri, pentru expunerea familiei la infectare și îmbolnăvire, binecuvântăm, să rămâneți acasă, dacă alegeți acest lucru, urmărind Sfânta Liturghie la Trinitas Tv, sau online pe Pagina de Facebook a Episcopiei noastre, sau ascultându-o la radio Trinitas, săvârșind zilnic pravila creștină și citind rugăciunile pe care le aveți în evlavie către Mântuitorul, Maica Domnului și toți sfinții, întărindu-vă credința că totdeauna Biserica îi pomenește și se roagă „pentru cei ce din binecuvântate pricini nu sunt prezenți la Sfânta Liturghie”. Ori, absența de la Biserică nu este un act de voință liberă, ci o stare de constrângere din pricina pericolului infectării cu virusul COVID - 19, iar în această situație extremă fiecare casă devine o Biserică și fiecare familie o mică comunitate creștină în rugăciune.

3. Îndemnăm preoții să comunice credincioșilor posibilitatea de a veni la biserica lor peste săptămână spre a se mărturisi și împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului, pentru evitarea aglomerării, pe de-o parte din duminici și sărbători, iar pe de altă parte, practica destul de înrădăcinată în comunitățile ortodoxe, aceea de a lăsa spovedania pe ultima săptămână sau ultimele zile ale Postului Mare.

4. Îndemnăm preoții să le ceară credincioșilor, ca la înmormântarea celor plecați la Domnul să respecte toate recomandările de igienă și dezinfectare făcute de autorități și să înlocuiască pomana îndătinată și masa tradițională cu oferirea, pe lângă paharul de vin și colacul îndătinat, dacă doresc, a unui pachet pentru sufletul celui adormit celor ce participă la evenimentul îndoliat, respectând în același timp și numărul de persoane care pot participa.

5. Îndatorăm preoții, ca în colaborare cu autoritățile locale și cele sanitare investite cu aplicarea tuturor măsurilor de carantină, să ofere credincioșilor aflați în această stare de izolare și tulburare asistența religioasă necesară, sfaturile părintești, mângâiere și liniște, arătându-le cu blândețe părintească, bunătate și iubire creștină că Hristos este cu ei în această încercare prin care trec și că Biserica îi are în rugăciunile și purtarea ei de grijă.

6. Este bine să înțelegem că încercarea prin care a îngăduit Dumnezeu să trecem, ne oferă prilejul ca pe lângă post și rugăciune să facem și multe fapte bune. Astfel, preoții și credincioșii se vor organiza ca, acolo unde sunt oameni carantinați și izolați la domiciliu, să intervină oferind, împreună cu autoritățile, hrană celor carantinați și medicamente, alimente, lemne de foc sau combustibil pentru încălzirea celor izolați la domiciliu. Acum este vremea faptelor bune creștine!

7. Facem cunoscut tuturor preoților și credincioșilor din Episcopia Maramureșului și Sătmarului că, din cauza instaurării stării de urgență, anulăm toate slujirile liturgice programate în teritoriu, precum și vizitele canonice și pastorale ale ierahilor până după Sfintele Paști, când nădăjduim că ne va ajuta Dumnezeu să ne reîntâlnim la toate evenimentele bisericești din cele două județe, Maramureș și Satu Mare, prilejuite de sfințiri și resfințiri de biserici și hramuri de mănăstiri.

8. În toată această perioadă, Noi vom săvârși Sfânta Liturghie la Paraclisul Episcopal iar Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, la Mănăstirea Scărișoara Nouă, rugându-ne cu slujitorii Sfintelor Altare și cinul monahal pentru poporul dreptcredincios.

9. În ce privesc problemele curente care se ivesc la nivel de parohie sau mănăstire și care cer o rezolvare rapidă și nu suferă amânare, recomandăm protoieriilor, parohiilor și mănăstirilor să folosească poșta electronică, trimițând pe adresa de email a Episcopiei (episcopiamaramures@yahoo.com) toate solicitările, la care vor primi răspuns pe aceeași cale.

10. Întrucât situația de urgență instituită pe întreg teritoriul României presupune restricționarea unor drepturi și libertăți ale cetățenilor, iar izolarea produce tristețe, singurătate și senzația de pustiu, ÎNDATORĂM preoții și Consiliile parohiale să aplice tradiția existentă, aceea ca la ora 12.00 să fie trase clopotele în toate bisericile de la oraș, de la parohii și mănăstiri timp de 5 minute. Sunetul lor este pe de-o parte un strigăt de rugăciune și de ajutor către Dumnezeu, iar pe de altă parte o dovadă că Hristos - Dumnezeu și Biserica Lui sunt cu noi și ne poartă de grijă în această vreme de încercare, fiind în stare de veghe.

11. Suntem întru toate solidari și aducem mulțumire cu recunoștiință autorităților administrative, instituțiilor sanitare și militare implicate în organizarea centrelor de carantină și gestionarea acestei situații grele și mai ales medicilor, asistenților și tuturor angajaților din Sistemul de Sănătate, expuși în mod direct și frecvent pericolului infectării și îmbolnăvirii personale și a familiilor lor și rugăm pe Dumnezeu să le dea putere de jertfă, protecție divină și iubire creștină să poată ajuta la nevoie pe toți cei ce sunt și vor fi în pericol sau boală.

12. Nouă, slujitorilor lui Dumnezeu, mărturisitori și împlinitori ai iubirii necondiționate și desăvârșite a lui Hristos, Păstorul cel Bun, Samarineanul cel Milostiv și Doctorul sufletelor și trupurilor noastre, ne revine o datorie sfântă și unică și anume: să plecăm genunchii și fruntea noastră la pământ și să aprindem iubirea din inimile noastre, precum focul din rugul cel sfânt de pe Sinai, văzut de Moise și să vorbim lui Dumnezeu din fața Sfântului Altar în Liturghie și în rugăciunile particulare despre păstoriții noștri, cerându-I iertare pentru păcatele noastre și ale poporului și grabnică izbăvire de această strâmtorare ce a cuprins întreaga lume și vindecare pentru cei bolnavi și aflați în suferință.

Să ne pregătim creștinește pentru Învierea Domnului, cu speranța că Dumnezeu ne va dărui Sfintele Paști în stare de normalitate și sănătate. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Dumnezeu să ocrotească lumea!
Dumnezeu să ocrotească poporul român!
Dumnezeu să ocrotească România!

Baia Mare,
17 martie 2020
Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu.

† IUSTIN
Episcopul Maramureşului şi Sătmarului

  • Biserica este în solidaritate cu Sistemul de Sănătate

„Suntem întru toate solidari și aducem mulțumire cu recunoștiință autorităților administrative, instituțiilor sanitare și militare implicate în organizarea centrelor de carantină și gestionarea acestei situații grele și mai ales medicilor, asistenților și tuturor angajaților din Sistemul de Sănătate, expuși în mod direct și frecvent pericolului infectării și îmbolnăvirii personale și a familiilor lor și rugăm pe Dumnezeu să le dea putere de jertfă, protecție divină și iubire creștină să poată ajuta la nevoie pe toți cei ce sunt și vor fi în pericol sau boală”.

(Fragment din mesajul Preasfințitului Părinte IUSTIN, intitulat „Comunicare către preoții, monahii și credincioșii din Episcopia Maramureșului și Sătmarului”)

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat luni un cuvânt de încurajare şi speranţă în contextul în care pe teritoriul României a fost decretată stare de urgenţă în plină epidemie de coronavirus. 

Cuvântul a fost rostit de Patriarhul Daniel în Catedrala Patriarhală.

Text integral:

Biserica Ortodoxă Română se adaptează treptat și responsabil, în funcție de evoluția situației provocate de epidemie, așa cum o fac toate instituțiile importante din țară, respectând și promovând în spațiul public recomandările autorităților de stat.

Biserica nu este doar o instituție de utilitate publică, ci și o comunitate de credință vie, iubire milostivă și speranță sfântă, virtuți care trebuie manifestate mai ales în perioade de mari încercări. În acest context, Biserica face un apel părintesc către toți credincioșii ei pentru a avea încredere în autorități și a respecta măsurile instituite de acestea.

Biserica Ortodoxă Română cheamă pe toți slujitorii Sfintelor Altare şi pe toţi credincioșii ei să cultive pacea sufletului prin rugăciune și comuniune cu semenii prin fapte bune, evitând totodată panica.

Să arătăm iubire și solidaritate față de oamenii vârstnici, față de cei aflați în izolare sau în carantină, precum și grijă deosebită pentru sănătatea celor din jurul nostru. Să arătăm multă prețuire față de medicii din spitale care apără și cultivă sănătatea trupului, dar și față de preoții din biserici, care apără și cultivă sănătatea sufletului. Să avem deplină încredere în puterea rugăciunii, știind că  „Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu ” ( Romani  8, 28).

Pacea sufletului, bunătatea inimii, comuniunea în rugăciune și cooperarea în fapte bune pot face minuni, transformând teama în curaj și speranță.

Așadar, rugăciunea și fapta bună sunt izvor de putere spirituală pentru a învinge încercările la care suntem supuși, dar şi pentru a înainta duhovnicește spre sărbătoarea Sfintelor Paști.

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

  • Sfânta Liturghie la Mănăstirea istorică Bârsana

Duminică, 15 martie 2020, duminica a doua din Postul Mare, a Sfântului Ierarh Grigorie Palama, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, împreună cu Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească la Mănăstirea istorică Bârsana din Protopopiatul Sighet.

Sfânta Liturghie Arhierească

Ierarhii Maramureşului au oficiat Sfânta Liturghie în Altarul de Vară al Mănăstirii din cauza condiţiilor de restricţie impuse de oficialităţile naţionale pentru prevenirea infecţiilor cu coronavirus, când în spaţiile închise nu este voie a intra mai mult de 50 de persoane, credincioşii fiind, astfel, răsfiraţi în generoasa curte a mănăstirii, iar Sfânta Liturghie fiind amplificată prin difuzoare. A slujit un sobor format din trei preoţi şi 5 diaconi. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Bizantin „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu. În întâmpinarea Ierarhilor a venit Teodor Ştefanca, primarul comunei Bârsana, care s-a rugat împreună cu soborul şi credincioşii din curtea mănăstirii.

Înainte de otpustul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, cu Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul şi tot soborul şi poporul drept credincios din curtea Mănăstirii Bârsana s-au rugat în genunchi cu Răgăciunea specială pentru încetarea noii epidemii, transmisă de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pentru fiecare mănăstire şi parohie din Patriarhia Română.

Cuvântul de învăţătură

La momentul pricesnei, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a rostiti un cuvânt de învăţătură despre Sfântul Grigorie Palama, despre viaţa sa sfântă, despre trăirea în Sfântul Munte Athos, cultura teologică pe care o avea şi care l-a ajutat să formuleze o învăţătură importantă pentru credincioşi.

„În această vreme suntem chemaţi împreună sufletul şi trupul să arate multă căinţă către Dumnezeu. De aceea, Biserica ne îndeamnă să sporim postul şi rugăciunea şi să le împreunăm cu fapta cea bună. El este autorul unei cugetări teologice conform căreia omul, alcătuit din trup şi suflet, poate ajunge să simtă prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu în viaţa lui dacă se curăţeşte de patimi şi păcate, dacă trăieşte o viaţă de dreaptă credinţă şi are şi o dreaptă vieţuire, pe lângă dreapta mărturisire a credinţei. Aceasta se poate realiza prin post şi rugăciune multă şi prin silinţă neîntreruptă de a păzi poruncile lui Dumnezeu, rânduielile Bisericii. Prin această dreaptă vieţuire, dreaptă mărturisire şi dreaptă făptuire, omul se poate purifica, se poate curăţi, se poate mântui şi chiar se poate sfinţi, ca să devină bine plăcut lui Dumnezeu încă din timpul vieţii, rugăciunile să-i fie ascultate şi bine primite şi împlinite. Omul poate simţi prezenţa şi lucrarea Duhului Sfânt şi Lumina necreată a lui Dumnezeu, Lumina taborică, Lumina lină a Sfintei Slave a Tatălui Ceresc. Poate s-o simtă, s-o întrezărească cu ochii inimii, cu ochii sufletului său. Aceasta este învăţătura acestui mare Sfânt al Bisericii, numit Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, din Grecia, pe care ne-a lăsat-o nouă, credincioşilor.”

Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a tâlcuit apoi credincioşilor pericopa evanghelică despre vindecarea slăbănogului din Capernaum, care se citeşte în a doua duminică din Postul Sfintelor Paşti.

„Şi pericopa evanghelică citită este atât de potrivită la vremurile pe care le trăim azi. Se desprind mai multe lucruri pe care este bine să le reţinem: solidaritatea celor patru bărbaţi. Trăim vremuri grele. Suntem într-o mare tulburare şi strâmtorare cum n-a mai fost în lume. Toţi oamenii de pe pământ trăiesc o traumă şi o înspăimântare cum nu a mai fost vreodată. O boală ameninţătoare, într-adevăr periculoasă, ne face să ne temem mai tare decât de păcatele care ucid sufletul. Se sting candelele şi se închid Altarele. Ne temem de boli care ucid trupul. Dar nu ne ferim şi nu ne temem de pericole care ucid sufletul. Ce-a zis Mântuitorul către Apostoli? Vor veni pericole. Veţi fi aduşi în faţa judecăţii. Veţi fi batjocoriţi. Veţi fi daţi afară din sinagogi. Nu vi se va permite să vorbiţi, să vă adresaţi oamenilor. Veţi fi consideraţi periculoşi. Nu vă temeţi, a zis Mântuitorul, de cei ce ucid trupul, iar de suflet nu pot să se atingă. Parcă am fi şi noi în aceeaşi stare, în aceeaşi situaţie. Să nu fugim de bolile trupeşti, să ne ocupăm de gravele boli sufleteşti, care se vindecă numai prin rugăciune, numai prin Liturghie, numai prin evlavie, numai prin pocăinţă, numai prin fapte bune.”

Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a îndemnat poporul la rugăciune şi post pentru îndurarea lui Dumnezeu ca să salveze ţara şi chiar lumea:

„Noi, românii, suntem un popor credincios şi poate pentru rugăciunile poporului român va izbăvi Dumnezeu toată lumea şi tot pământul. Pentru că mult pot mulţi puţini împreună. Trebuie să ne rugăm. Lumea a uitat de toate. A uitat să se întoarcă. Lumea a uitat să fie solidară, normală, firească şi să se poarte frumos. Alergăm în toate părţile. Am devenit materialişti . Ne ocupăm mai mult de cumpărături,” a mai spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.

Sfinţirea Casei Monahale

După încheierea Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin s-a deplasat cu soborul şi maicile mănăstirii la noua casă monahală, a 17-a clădire din lemn ridicată în acest complex monahal, unde a oficiat rugăciunile de binecuvântare a chiliilor maicilor. Foto.

  • Duminică, 15 martie a.c. Preasfințitul Părinte IUSTIN, Episcopul Maramureșului și Sătmarului împreună cu Preasfințitul Părinte TIMOTEI SĂTMĂREANUL, Arhiereu vicar, au vizitat familia Bența din localitatea Bârsana, județul Maramureș.

Cu acest prilej, Preasfinția Sa a adus un cuvânt de binecuvântare și a dăruit mamei dimpreună cu cei 8 copilași iconițe sfințite, cărți de rugăciune și Bibila povestită copiilor.

După tragedia petrecută cu puțin timp în urmă în sânul familiei Benț a, casa în care locuiesc a fost construită de către comunitatea din Bârsana prin intermediul autorităților locale, împreună Mănăstirea Bârsana, Parohia Ortodoxă Bârsana și Sectorul social-filantropic și misionar din cadrul Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului. Foto.

  • COMUNICAT DE PRESĂ
    Îndemn părintesc la vreme de încercare

​Având în vedere amploarea pe care a luat-o răspândirea pandemiei de coronavirus în lume și că în țara noastră riscul este la fel de mare, iar răspândirea acestui virus este extrem de rapidă și periculoasă, îndemnăm preoții, monahii și credincioșii să respecte cu strictețe măsurile luate și recomandările făcute de autoritățile guvernamentale, în drept, atât din punct de vedere medical cât și igienico-sanitar, precum și îndrumările către parohii și mănăstiri transmise de Patriarhia Română. Toate acestea sunt la dispoziție, deoarece au fost publicate pe rețelele de socializare și trebuiesc doar listate și afișate la vedere în preajma unităților de cult, spre a fi citite, cunoscute și aplicate corect în spiritul și litera lor.

​Ținând cont, pe de-o parte, că măsurile luate în întreaga țară sunt cele care limitează numărul de persoane ce pot participa în spații închise (deci și în biserici) la 100, iar pe de altă parte că Biserica este chemată în aceste vremuri de boală și suferință să înmulțească rugăciunile și să sporească postul și fapta bună creștină, îndemnăm slujitorii Sfintelor Altare ca la Sfânta Liturghie, la Ectenia întreită, și la toate Slujbele care se vor săvârși în această perioadă la parohii și mănăstiri să fie citită rugăciunea pe care Patriarhia Română a trimis-o în teritoriu cu această îndrumare, nutrind credința neîmpuținată și nădejdea statornică că Dumnezeul milei și al îndurărilor ne va izbăvi și de această încercare prin care trece omenirea.

​În vremuri de molime și boli, Biserica nu poate intra în carantină, iar Hristos nu trebuie închis între ziduri, El este Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre și vrea, și trebuie să fie cu noi spre a ne aduce liniște, pace și grabnică izbăvire din toată strâmtorarea, precum și alinare și vindecare.

​Pentru a fi în acord cu măsurile luate și recomandările făcute de autorități, dar și pentru ca Biserica să-și îndeplinească misiunea ei de Mamă rugătoare pentru fiii săi, slujbele de la parohii și mănăstiri vor fi săvârșite de către preoți și monahi în interiorul spațiului de cult cu participarea unui număr de sub 100 de persoane, iar în aer liber pe altarele de vară sau în pridvoarele bisericii cu o participare mai numeroasă.

​De asemenea, facem un apel părintesc către frații și surorile noastre veniți în această perioadă acasă din străinătate, să răspundă neîntârziat și cu sinceritate solicitărilor autorităților medicale și administrative locale sau județene de a-și anunța reîntoarcerea acasă și a respecta toate măsurile impuse în această perioadă, pentru a nu-și expune, pe de-o parte, familiile, iar pe de altă parte, comunitatea în care au revenit, riscului îmbolnăvirii.

Cei care au măsuri de carantină sau izolare impuse de autorități și toți cei ce se găsesc în situații asemănătoare, pot urmări Sfânta Liturghie pe Televiziunea Patriarhiei Române, Trinitas TV, pot să asculte Radio Trinitas, precum și pe transimisiile online de la Catedrala noastră Episcopală.

În urma discuțiilor purtate cu Prefectul Județului Maramureș și reprezentații Comitetului Județean pentru Situații de Urgență Maramureș, a fost revizuită și clarificată hotărârea luată în acest sens, punându-se în acord cu hotărârea luată la nivel național.

​Biserica Ortodoxă Română, ca o instituție venerabilă și responsabilă, ce a trecut împreună cu poporul român credincios prin multe situații limită și a știut să gestioneze cu înțelepciune și să-și îndeplinească misiunea ei în sânul poporului credincios rămâne aceeași, alături în toate încercările prin care trece acesta.

​Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului, în colaborare cu instituțiile implicate, a convenit, dacă va fi nevoie, să pună la dispoziție în unele mănăstiri și locații proprii spații pentru găzduirea celor în carantină.

​De asemenea, preoții din zonele unde se află persoane carantinate, în colaborare cu autoritățile medicale, vor oferi asistență religioasă la cerere și în caz de nevoie.

​Rugând pe Dumnezeu, Doctorul sufletelor și al trupurilor, pe Maica Domnului și pe toți sfinții să ne izbăvească de molime și boli și de această îngrijorare și nemaitrăită primejdie în care se află lumea din cauza acestei pandemii de coronavirus;

​Vă îndemnăm încă o dată să respectați toate măsurile pe care autoritățile le-au impus, să stați de veghe prin Consiliile parohiale și prin voluntarii parohiilor ca acestea să fie aplicate spre binele tuturor.

​De asemenea, vă îndrumăm să sporiți rugăciunea și postul, deoarece aceste încercări vin asupra noastră și din cauza înmulțirii păcatelor pe pământ și a lipsei de credință și de pocăință în fața lui Dumnezeu.

​Să facem din România creștină o Sfântă și Mare Biserică, rugându-ne în locașurile de cult și în afara lor, în familie și la locul de muncă, pentru ca Dumnezeu să abată de la noi primejdia ce ne-a cuprins și toată boala aducătoare de moarte, spre a ne putea pregăti în liniște și pace de Praznicul cel Sfânt al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

Dumnezeu să ocrotească lumea!

​Dumnezeu să ocrotească România!

​Dumnezeu să ocrotească Poporul Român!

Baia Mare,
12 martie 2020

† IUSTIN
Episcopul Maramureșului și Sătmarului

  • Cancelaria Sfântului Sinod a transmis joi un document cu mai multe îndrumări adresate parohiilor şi mănăstirilor din cuprinsul Patriarhiei Române pentru respectarea unor măsuri de prevenire a îmbolnăvirii cu noul Coronavirus (Covid-19):
    • Afișarea, la intrarea în lăcașul de cult, a recomandărilor Ministerului Sănătății pentru prevenirea îmbolnăvirii cu noul Coronavirus (Covid-19);
    • Consultarea la nivel de unitate de cult, acolo unde este posibil, cu cadre medicale competente, pentru a identifica măsuri de prevenire a răspândirii noului Coronavirus (exemplu: îndrumarea persoanelor suspecte de gripă din rândul celor care vin la biserică către unități medicale; dezinfectarea căilor de acces şi aerisirea corespunzătoare a lăcașurilor de cult);
    • Asigurarea unei zone de igienizare a mâinilor, cu produse necesare pentru aceasta (apă, săpun, dezinfectanți etc.), în proximitatea lăcașurilor de cult;
    • Respectarea măsurilor dispuse de autoritățile publice și cooperarea cu acestea, asigurându-se totodată libertatea religioasă a credincioşilor de a participa la viaţa liturgică a Bisericii şi de a primi asistență religioasă, în biserică şi la domiciliu;
    • Pentru a evita aglomerarea credincioşilor în spațiul de cult, în timpul săvârșirii Sfintei Liturghii se vor utiliza difuzoare exterioare sau Sfânta Liturghie se va săvârşi în aer liber, lângă lăcașul de cult;
    • Lăcașurile de cult vor fi deschise zilnic credincioșilor pe întreaga perioadă a săptămânii, încât preoții slujitori să poată răspunde tuturor solicitărilor credincioșilor privind Spovedania, Împărtășania și citirea unor rugăciuni. Astfel, se va evita aglomerația credincioşilor la slujbele de sâmbătă şi duminică;
    • Cu prilejul săvârșirii slujbelor bisericeşti, înainte de otpust se va citi rugăciunea specială pentru pocăință, pentru oprirea epidemiei actuale, pentru însănătoșirea persoanelor bolnave și pentru întărirea spirituală a cadrelor medicale și a persoanelor care contribuie la prevenirea și combaterea epidemiei.

  • Întâlnirea administrativă cu stareţii, starele, egumenii şi egumenele din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului

Joi, 12 martie 2020, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a prezidat întâlnirea administrativă şi organizatorică cu stareţii, stareţele, egumenii şi egumenele, duhovnicii şi economii mănăstirilor din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, care a avut loc în sala „Sfântul Iosif Mărturisitorul” de la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare. La întâlnire a luat parte şi Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, şi membri ai sectoarelor importante din Permanenţa Eparhială.

Au participat la întâlnire Arhim. Dr. Macarie Motogna, exarhul mănăstirilor şi schiturilor şi stareţul Mănăstirii Rohia, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Pr. Daniel Tirean, inspector financiar intern al Episcopiei, Pr. Virgil Jicărean, consilier eparhial pentru patrimoniu sacru şi pictură bisericească, Arhim. Teofil Pop, delegat pentru consistoriul monahal mitropolitan şi stareţul Mănăstirii Moisei, stareţii, stareţele, egumenii şi egumenele celor 30 de mănăstiri şi 10 schituri din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului.